Cine sunt vinovatii ???!!!

PAGINA DE ISTORIE...CITESTE SI DA MAI DEPARTE

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. "Scriere secretă" După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat”. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc". După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre. Alfabet dacic cu 150 de caractere Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. "Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. "Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc. "Jurământul tinerilor blaki" Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit
Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!"
Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete.

Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media?Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se ”vând” mai bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?

Sa incercam sa ne "doftoricim" singuri...

ZIUA IN CARE A NINS IN CAIRO...oare ce evenimente anunta aceste semne ???

scrisoare de la Geoffrey Hoppe

A nins si a fost grindina in Cairo in ultima noapte in turneul nostru prin Egipt. Acest lucru aduna impreuna magnificienta si misterul turneului de 12 zile al shaumbrei in unul dintre cele vechi si mai fascinante locuri de pe planeta. Nu a mai nins si nici nu a mai fost grindina in Cairo din 1967, anul in care a fost razboiul intre Israel si Egipt. Asta s-a intamplat acum 43 de ani. Furtuna de grindina din 2010 avea ''fulgi'' ca niste mingii de golf, la fel era si zapada si cam 10 cm de ploaie. Tinerii egipteni nici macar nu au mai vazut zapada sau grindina pana acum si batranii egipteni care si-au amintit de zapada din 1967 au spus ca aceasta a fost mult mai puternica. Furtuna a cauzat inundatie in Cairo, aducand orasul intr-o stare de nemiscare. Vis-a-vis de strada unde statea shaumbra, Casa Mena Oberoi, piramidele si sfinxul se vedeau putin acoperite de cristale de gheata de la furtuna. Un fulger a aparut deasupra cerului, creand un fundal mistic pentru structurile antice. Cativa copii faceau oameni de zapada pe peluza hotelului in timp ce parintii
lor faceau poze. Grupul nostru de shaumbra a iesit afara si a stat la balcoanele de la hotel facand poze acestui eveniment care se intampla odata in viata. Furtuna de gheata din Cairo a fost magica, mistica si in afara normalului, exact asa cum a fost intreaga noastra calatorie. 98 de shaumbra din 20 de tari au dezvoltat o legatura spirituala si emotionala intr-un fel in care eu nu am mai experimentat. Ne-am conectat impreuna in templele antice de acum 10000 de ani. Am plans impreuna in timp ce simteam energiile din interiorul sfintei sfintelor. Am mancat impreuna, ne-am impartasit povestile si experientele si am vazut parti din viata cotidiana egipteana pe care putini turisti le vad vreodata. Am petrecut 7 zile impreuna pe Zeita Lunii, o croaziera pe raul Nil. A fost supremul ''spatiu sigur'' in fiecare zi. Ne-am aventurat dimineata catre templele sacre precum Ombo, Luxor, Karnack, Edfu si Abydos si apoi ne-am intors in acea zi mai tarziu pentru a navigha pe Nil, cu sesiuni cu Adamus si cina cu shaumbra. Adamus ne-a ghidat cu mesajele sale in prima portiune de drum, Ah-Kir-Rah, suprasufletul lui Kuthumi, ne-a condus prin frumoasele ceremonii si experiente in umbrele Platoului Giza si in camerele Marei Piramide. La cina noastra de ramas bun, toata lumea a fost de acord ca ceea ce am experimentat in cele 12 zile petrecute impreuna poste fi pus cu greutate in cuvinte. Termeni ca ''schimbarea vietii'', ''dincolo de asteptari'' si ''transformari profunde'' par prea limitate pentru a descrie experientele noastre personale si de grup. A fost adecvat ca gheata si zapada sa acopere pamantul, piramidele si sfinxul in ultima noapte in Egipt. A fost la fel de magic la fel cum a fost intreaga noastra calatorie. Cei 98 de shaumbra care au venit in Egipt pe 14 februarie au plecat acasa pe 26 februarie cu mult mai multe decat s-au asteptat vreodata.

Sursa: www.alexandracoliba.blogspot.com

Trecutul meu îmi alcătuieşte prezentul

Tehnici de meditatie si practici ale trezirii spirituale – Marc de Smedt(fragment)

Dacă prezentul meu se repetă la nesfârşit conform aceloraşi scheme culturale, dacă tot ceea ce constituie deosebirea mea faţă de ceilalţi se subţiază în contact cu mecanica sistemului şi a microsistemelor sale, dacă timpul curge dar energia interioară se învârteşte în loc, ce se întâmplă? Trecutul nu îmi alimentează în mod constructiv fiinţa, mişcarea devine agitaţie, gândirea se transformă într-o serie de locuri comune, de „se spune" si de false probleme; emotivitatea creşte, atenţia se fixează asupra detaliilor apoi se destramă, simpla realitate e percepută ca un munte, o nesfârşită succesiune de munţi. sistemul nervos se încordează, sistemul psihologic se dereglează si totul pe măsura....

Viaţa devine o problemă imensă, percepută prin ochelari de cal, protectori; fiinţa bolnavă proiectează o lume din ce în ce mai bolnavă.

Simţurile ei saturate nu văd, nu pipăie, nu aud decât conform unor criterii pe care ea crede că le alege dar care de fapt îi sunt impuse din afară. Abrutizarea ţine adeseori loc de odihnă. Şi ce rămâne? Un automat pe jumătate omenesc, trepidant şi telecomandat? Iar consumul de pilule, tranchilizante, excitante, aceste cămăşi de forţă chimice, creste din an în an, în chip neliniştitor. Iar violenţa îşi extinde imperiul asupra conştiinţelor, iar spaima tulbure faţă de incertitudini se întinde insidios în spirite. O simplă pană de curent generalizată este de ajuns pentru a arăta fragilitatea civilizaţiei noastre — care e muritoare, ca şi oricare alta. Nu se pune aici problema de a-i intenta procesul; orice epocă trebuie să fie interesantă pentru a trăi, şi noi avem norocul să ajungem la o cotitură a istoriei; dar trebuie să rămâi lucid,conştient de limitele sistemului.Toată lumea visează la fericire. Totuşi „nici o societate nu e în măsură să ne-o ofere, fiindcă noi înşine nu ştim în ce constă. Şi dacă din întâmplare putem ajunge Ia ea, o facem prin noi înşine", ne aminteşte Thierry Maulnier.

întemeietorul semanticii generale, Korzybski, spunea acum aproape 30 de ani că „demersurile noastre nervoase suni copiate după acelea ale anima­lului. La om, reacţiile nervoase de acest fel duc la stadiile patologice şi fără posteritate ale infantilismului în general, public sau privat... Si cu cât o naţiune sau un neam sunt mai dezvoltate din punct de vedere tehnic,cu atât sistemul lor tinde să devină crud, fără îndurare, prădător şi comercializat... Toate acestea fiindcă gândim în continuare ca nişte animale şi nu am învăţat să gândim în mod substanţial ca nişte fiinţe omeneşti".

Toate spiritele luminate abundă în acest sens, şi înainte de a vrea să devii supraom ar trebui sa înveţi cum să devii om: 80% din creierul nostru nu funcţionează; silent zone spunea Einstein.

Şi atunci?

Conform cuvintelor lui Blake şi ale lui Huxley, trebuie să „curăţăm uşile percepţiilor", în explorarea vastului si misteriosului univers al potenţialităţilor omeneşti, marii artişti, vizionarii, unii mistici au jucat rolul de pionieri... Pe acolo pe unde au mers ei pot trece şi alţii. Cu toţii dispunem, virtual, de puteri nelimitate. Modurile de conştiinţă diferite de conştiinţa trează normală {acele stări de realitate neobişnuită despre care vorbeşte don Juan, vrăjitorul yaqui iniţiator al lui Casianeda) sunt la îndemâna oricui ştie să aplice stimulii necesari. Nu trebuie decât să străpungem o breşă în zidul viziunii noastre obişnuite si să privim în jur cu ceea ce filosoful Platon numea „un alt fel de a vedea, aflat la îndemâna tuturor oamenilor, dar de care foarte puţini se slujesc".

Să risipim negura mentală, să străbatem ceaţa care ascunde infinita bogăţie a realităţii, să ne ascuţim cele cinci simţuri pentru a dezvolta nenumărate altele... Vorbim mult despre libertate, dar cine e liber, şi liber faţă de ce? De a fi sau de a părea?

Răspunsul vrăjitorului yaqui don Juan:

„Nu. Ca să vezi trebuie să înveţi a privi lumea într-un alt fel... Fă astfel încât fiecare dintre faptele tale să devină ultima ta bătălie pe pământ, doar în asemenea condiţii faptele tale îşi vor dobândi adevărata putere. Dacă nu, cât timp vei trăi, vor rămâne faptele unui timid... Frica ne împiedică să examinăm si să exploatăm ceea ce ne revine în calitate de oameni."

Pentru conştiinţa aşa-zis normală, lucrurile sunt văzute conform etichetei lor verbale. Un copac este un copac; frumos exemplu de omogenizare. Or, sub raport biologic, ceea ce tinde spre omogen se îndreaptă spre moarte; ceea ce tinde spre eterogen, spre diferenţiere, se îndreaptă spre viaţă. Nu există, în întreaga creaţie, vreun copac asemănător altuia. Sunt diferiţi, chiar provenind din aceeaşi familie ori specie. Sunt vii. Modul nostru de a-i considera, de a-i defini, ne ucide spiritul. Duhneşte a moarte.

Mă apropii de un copac, de o floare, de o frunză, O creaţie originală mi se desfăşoară în faţa ochilor. Şi dacă, în această clipă, îmi lipesc ochii de un microscop sau de un aparat cu raze X, se petrece şi altceva. Copacul a dispărut, rămâne un flux al vieţii, o mişcare....

Dar nu e nevoie de microscop ca să vezi. Infinite circumvoluţiuni şi asperităţi ale scoarţei, materie a lemnului, fluvii de sevă... Insecte, crisalide, rădăcini, pământuri, ape... Arbore, unde eşti?

Ochii albinelor şi ai muştelor pot primi peste două sute de impresii diferite pe secundă, adică de zece ori mai mult decât ochii omeneşti. Cum văd ei copacul şi floarea ?

Relativitatea nu se limitează la formula E = mc2 : energia, sau frecvenţa vibraţiilor, este egală cu masa înmulţită cu pătratul vitezei luminii. Definiţie a Cosmosului? Macrocosmos sau microcosmos? Şi copacul este relativ. Ca tot restul. Absolut tot restul, inclusiv noi înşine. „Un trandafir e un trandafir numai fiindcă omul îl defineşte ca atare; fără om, ar fi doar o schemă de vârtejuri energetice” (E. H. Shattuh).

10 Sfaturi de la Buddha...

Printre multele sfaturi luminate oferite de maretul Buddha, se numara si acestea de mai jos, insotite de o interpretare (si nu e singura lor interpretare). Sper sa va fie de folos, in orice domeniu al vietii.

1. Un caine nu e considerat un caine bun pentru ca e un latrator bun. Un om nu e considerat un om bun pentru ca este un vorbitor bun.
Ceea ce facem nu este mereu la fel cu ceea ce gandim sau cu ceea ce simtim. De aceea nu trebuie sa judecam pe cineva doar dupa faptele sale, si sa ratam sa vedem intreaga persoana.
2. Misiunea voastra este sa va descoperiti lumea voastra si apoi, din tot sufletul, sa va dedicati ei.
Destul de des dam insemnatate doar unei parti a experientelor traite si ne oprim de la a cauta o intelegere mai profunda a vietii. E important insa sa ne gasim Lumina interioara si sa luminam cu ea aura de negativitati care ne impresoara. Nu cauta Lumina in exterior. Cauta Lumina in tine si cu ea Lumineaza in jur.
3. Calea nu e spre Cer. Calea este in inima.
Calea spre Rai, vise, realizari este spre inima, in interiorul vostru, nu spre o parte exterioara, sau in vreo forta divina exterioara.
4. Tu, la fel ca oricare din intregul Univers, meriti iubirea si afectiunea ta.
Avem obiceiul sa spunem cat de multa atentie sau cat de putina "merita" o persoana, dar trebuie sa intelegem ca iubirea trebuie data fara nici o retinere sau fara criterii de departajare. Ceea ce oferim altora, ne oferim mai intai noua.
5. Nu vei fi pedepsit pentru furia ta, vei fi pedepsit de furia ta.
In momentul in care noi traim sentimente neplacute, ura, furie sau altele, trebuie sa ne gandim la efectele asupra sufletului nostru mai intai si de asta sa ne ferim, nu de organe exterioare care ne pot pedepsi. Ganditi-va ca pentru a ura pe cineva, mai intai noi simtim ura aceea si deja ne-a otravit, inainte sa ajunga la celalalt.
6. Pentru a trai o viata pura si altruista, nu considera ceva ca fiind al tau in mijlocul abundentei.
In momentul in care noi declaram ca suntem proprietarii unui lucru e ca si cum am spune ca Universului ii lipseste acel lucru. Dar renuntand la ideea de a cautat proprietati personale, ajungem sa acceptam abundenta infinita care este disponibila oricui.
7. Sa fii lenes este o cale scurta catre moarte si sa fii perseverent este o cale catre viata; oamenii prosti sunt lenesi, oameni desteptii sunt perseverenti.
Se spune ca e mai bine sa faci ceva si sa gresesti, decat sa nu faci nimic. Orice greseala e un semn ca putem invata, pentru ca pe viitor sa nu mai facem la fel.
8. Un vas se umple strop cu strop.
Lucrurile se implinesc pas cu pas, nu peste noapte. De aceea fiecare clipa, fiecare moment trebuie trait pe deplin constient, pentru ca acel strop sa se transforme intr-un curent si apoi raul sa poata curge spre destinatia sa.
9. Exista doar doua greseli pe care cineva le poate face pe calea spre Adevar; sa nu mergi pana la final, si sa nu incepi.
Odata inceput acest drum, trebuie dus pana la final... altfel nu-si are rostul. Insa daca nu incepi, nu vei descoperi ca pana si cea mai mica actiune poate da nastere unui mic potential.
10. Piciorul simte piciorul cand el simte pamantul.
Se intampla sa nu vedem in profunzimea lucrurilor pana nu ne scufundam noi insine acolo, in special cand e vorba de lucruri care nu merg cum ar trebui. Ceea ce ne opreste sa ne vedem adevarata putere si adevaratul potential e doar absenta unui impuls care sa ne faca sa vedem asta...si acest impuls poate asteapta sa facem primul pas, pentru a se ivi.

Bine ati venit la mine Acasa !!!

Ultima previziune făcută de Vanga, care se referă la România, a fost ţinută secretă timp de 10 ani

Vanga, „purtătoarea de veşti bune”, a ajutat milioane de oameni prin viziunile sale

de Melania Radu

Unul dintre cei mai cunoscuţi mediumi din lume, Vanga, s-a născut la Strumica, în Republica Macedonia de azi, la 31 ianuarie 1911, într-o familie de ţărani. A fost un copil născut prematur şi cu complicaţii. Conform tradiţiei locale, un nou născut nu este botezat decât în momentul în care se presupune că va trăi. După primul său ţipăt, moaşa a ieşit în stradă ca să ceară de la un trecător un nume pentru copil. Numele ales pentru ea a fost Vanghelia, prescurtare de la Evanghelia, un nume grecesc care înseamnă „purtătoarea de veşti bune”.

În copilărie a fost o fetiţă obişnuită, blondă cu ochi albaştri, inteligentă, căreia îi plăcea să se joace de-a medicul, prescriindu-le celorlalţi copii remedii din plante. La 12 ani, însă, a trecut printr-un moment dramatic, care i-a schimbat definitiv viaţa. O furtună cu vânt puternic, iscată din senin, a luat-o pe sus, târând-o departe pe câmp. A fost găsită după multe căutări, înspăimântată, acoperită cu crengi şi pietre, cu ochii plini de praf şi de nisip. Nicio încercare de vindecare nu a avut succes, astfel încât în scurt timp şi-a pierdut definitiv vederea.

În 1925 a fost primită la o casă pentru orbi din Zemun, Serbia, unde şi-a petrecut următorii trei ani învăţând să citească în alfabetul Braille, să cânte la pian, să tricoteze, să gătească. După moartea mamei sale vitrege a trebuit să se întoarcă acasă pentru a avea grijă de fraţii ei mai mici. S-a căsătorit în 1942 cu Dimitar Gushterov din Petrici, Bulgaria, unde s-a mutat şi ea curând şi unde a trăit apoi tot restul vieţii. A murit la 11 august 1996, spunându-le celor apropiaţi că nu-i este teamă de acest moment. A fost conştientă până în ultima clipă şi vorbea despre moarte într-un mod poetic, pentru ea aceasta fiind doar o trecere într-o altă lume.

Darul miraculos al profeţiei. Clarviziunea

După ce şi-a pierdut vederea, au început treptat să i se dezvolte alte simţuri. La scurt timp a început să-şi manifeste darul prezicerii şi clarviziunea. Uneori vorbea cu fiinţe invizibile celorlalţi. Alteori, pe neaşteptate, intra în stări de transă, glasul îi devenea mai puternic şi spunea lucruri pe care în mod normal n-ar fi avut de unde să le ştie. Avea capacitatea de a comunica cu cei morţi, spunea unde se află persoane dispărute, rezolva cazuri criminalistice, punea diagnostice care se dovedeau exacte, vindeca bolnavii folosind remedii din plante.

Prima sa profeţie datează din perioada adolescenţei şi a constat în descoperirea unei oi care dispăruse din turma tatălui ei. Uimirii acestuia i-a răspuns că a văzut în vis unde era oaia dispărută. A mai spus că vede mereu câte ceva în vis, iar visele ei se împlinesc. Tot în perioada adolescenţei prietenele sale o rugau să le ghicească soarta. Toate prezicerile ei se împlineau şi lucrul acesta impresiona, deoarece încă nu bănuia nimeni că Vanga are harul prorocirii.

Majoritatea predicţiilor sale s-au referit la vieţile private ale oamenilor care o căutau, dar a făcut şi multe preziceri referitoare la viaţa politică internaţională; toate acestea s-au adeverit. Cercetările statistice au arătat că, de-a lungul timpului, peste un milion de oameni i-au solicitat ajutorul.

Susţinea că extraordinarele sale capacităţi paranormale erau în legătură cu prezenţa unor fiinţe invizibile a căror origine nu s-a priceput prea bine să o explice. Aceste fiinţe îi puteau oferi orice informaţii despre oameni, timpul şi spaţiul nefiind o problemă pentru aceştia. Pentru Vanga, viaţa fiecăruia îi apărea ca un film în faţa ochilor, de la naştere până la moarte. Doar că nu era în puterea ei să modifice nimic; putea numai să spună ce vede.

Vanga a prevăzut cel de-al doilea Război Mondial
În ianuarie 1941, Vanga a fost vizitată de un spirit: un bărbat înalt, blond şi dumnezeiesc de frumos, călărind un cal alb, îmbrăcat într-o armură strălucitoare, ca un războinic din antichitate. Acesta a anunţat-o despre cel de-al Doilea Război Mondial: „Lumea a devenit tărâmul dezastrului. Milioane de oameni vor muri. Tu însă vei rămâne aici şi vei profeţi. Nu te teme, îţi voi spune eu ce să zici!”.

La 6 aprilie 1941, aşa cum prezisese Vanga, trupele germane au traversat graniţa iugoslavă. Ea a început să se manifeste ca un adevărat canal pentru această fiinţă şi a început să facă preziceri exacte despre locuri, evenimente, oameni implicaţi în război. Faima sa de prezicătoare s-a răspândit şi numărul celor care o căutau a crescut. La 8 aprilie 1942 a vizitat-o chiar regele Bulgariei, Boris al III-lea.

Între anii 1940-1950 a fost persecutată de comunişti, o perioadă a fost chiar în închisoare pentru că prezisese moartea lui Stalin. Capacităţile ei inspirau totuşi teamă, iar valul de persecuţii a luat sfârşit după ce a trimis acasă un poliţist venit să o ancheteze, îndemnându-l să-şi salveze copiii căzuţi într-o groapă cu var.

Din 1967, pentru că afluxul de oameni care o căutau era din ce în ce mai mare, a cerut ajutorul statului. Au fost desemnaţi oameni care să păstreze ordinea în faţa uşii sale, iar la primărie a fost înfiinţat un serviciu care înregistra datele tuturor solicitanţilor. În cele din urmă Vanga a fost recunoscută oficial. Se ştie că de-a lungul timpului ea a fost vizitată şi de importanţi şefi de state, care i-au cerut sfaturi. Printre aceştia se numără şi fostul cuplu dictatorial din România.

O previziune importantă pentru România

Cu puţin timp înainte de moarte, Vanga a înregistrat pe bandă de magnetofon o previziune pe care a încredinţat-o uneia dintre nepoatele sale. Rugămintea sa era ca această previziune să ajungă la o anumită dată la o persoană anume, care are misiunea de a o face cunoscută românilor. Explicaţia pe care ea a dat-o a fost că „Românii sunt oameni speciali, dar nu mai cred în valorile lor şi, dacă mesajul le este adus de un străin, este mai bine primit decât de la unul de-al lor.”

Vă prezentăm în continuare textul acestei previziuni:

„Eu sunt foarte mică pentru ca el să vină la mine, aşa că eu transmit această veste, care mi-a venit de Sus. Să fie despachetată în luna ianuarie, ziua 24, anul 2005 şi, în cel mult o lună de zile, să fie dusă celui la care voi face referire în text. Dacă nu se va putea ajunge la el, să fie dată celor din preajma sa. Să vă ajute Dumnezeu!
În bucuria acestei lumi, în România va veni cel promis lumii. Se va bucura întregul Pământ de naşterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii lui, până când va veni ceasul său. Cu puterea de Sus va fi dăruit. Pământul, Apa, Focul îi vor veni în ajutor. O dată cu venirea lui în această lume, tot ceea ce este construit pe minciună se va nărui. Toate acestea se vor petrece în anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care îl vor recunoaşte vor fi cei din poporul său, poporul din care el a ieşit. Drept răsplată, el va aduce acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârşirii, din întreaga lume. Acest popor va deveni o adevărată pildă pentru toate popoarele pământului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur îl va mânui.”

Darul vindecării
Înafara capacităţilor previzionare şi de clarviziune, Vanga a fost şi o vindecătoare miraculoasă. Pentru aceasta utiliza exclusiv plante. Considera că oamenii ar trebui să se trateze folosind doar ierburi care cresc în zona în care ei locuiesc. Prescria băi cu infuzii de plante despre care spunea că au efecte binefăcătoare asupra pielii. Vanga nu se opunea medicinii alopate, însă spunea că nu e bine să iei prea multe medicamente pentru că acestea „închid porţile prin care natura reface echilibrul în corp cu ajutorul ierburilor.”

Cea mai mare plăcere a ei era să stea de vorbă cu florile: susţinea că ele îi povestesc o mulţime de lucruri. Vanga a trăit în concordanţă şi armonie deplină cu natura, făcând cu adevărat parte din natură, scria K. Stoianov, un biograf al său. Tocmai de aceea, natura comunica, vorbea cu ea atât de explicit. Vanga, având simţurile desăvârşite, putea recepţiona mesaje de la tot ceea ce o înconjura: de la ierburi şi de la copaci, de la pietre şi din cosmos, din trecut şi din viitor.

Uneori, Vanga rămânea tăcută şi nemişcată, cu un aer absent. În aceste momente, în care era desprinsă de realitate avea viziuni, ori vorbea cu fiinţe din alte planuri ale manifestării, aşa cum i-a spus o dată surorii ei mai mici Liubka, împreună cu care era la fântână după apă: „Am vorbit cu un om, un călăreţ care a venit la fântână să-şi adape calul. Eu i-am spus să nu se supere că nu-i faci loc, deoarece tu nu-l vezi. Călăreţul mi-a spus: Vezi iarba aceea cu flori albe, mici, care creşte lângă fântână? Este «iarba-stelelor» şi ajută la vindecarea mai multor boli.”

După cum mărturisea ea însăşi, tot ce ne înconjoară e viu. Nu există ,,natură moartă”. Totul este coordonat de materia superioară, adică de raţiune. Medicii erau uimiţi de rezultatele ei. „Farmacia Vangăi” cuprindea plante, flori, precum şi alte substanţe obţinute pe cale naturală şi înzestrate, parcă special pentru om, cu miraculoase puteri de vindecare.

Vanga a fost o femeie misterioasă şi plină de calităţi

Vanga spunea că se roagă în permanenţă la Dumnezeu. Mai spunea că toate capacităţile sale paranormale nu sunt altceva decât un dar natural pe care ea n-a făcut altceva decât să-l folosească spre binele celorlalţi. De mică s-a obişnuit să aibă grijă de ceilalţi, fără să ceară nimic pentru sine. Cu o modestie rar întâlnită, Vanga spunea că totul vine din afara ei, că ea nu face altceva decât să „transmită”, să „traducă” cele spuse de entităţile cu care comunică.

Sănătatea morală şi spirituală a oamenilor erau foarte importante pentru ea. Trăia într-o stare de idealizare a omului şi a tot ce este omenesc. Nu tolera minciuna, mişelia, invidia. Ea nu permitea nimănui să se răzbune, afirmând că omul este creat pentru fapte cuviincioase, iar perfidia şi intriga sunt nedemne de el. Era destul de dură cu cei pe care îi considera răi sau păcătoşi. Aceştia erau mai întâi demascaţi în public, apoi daţi afară din casă.

Îi simţea pe cei care veneau la ea cu gândul ascuns de a-i verifica puterile ori de a face înregistrări pe care ea nu le permitea. Odată, un grup de savanţi a hotărât să realizeze un film despre Vanga şi, pentru aceasta, au făcut o gaură specială în peretele din odaia vecină şi au instalat acolo o cameră de luat vederi. Vanga i-a suportat trei zile, apoi a spus: „Credeţi că, dacă sunt oarbă, eu nu văd ce se petrece?” S-a constatat atunci că întreaga peliculă era curată.

Vanga era meticuloasă şi foarte atentă la ceea ce spunea. Înainte de a rosti o frază, medita asupra ei. Ea a fost nu doar o prezicătoare, ci şi o sfătuitoare a celor care o căutau pentru cele mai diverse probleme. Unul dintre cei care au vizitat-o, spunea: „Chiar dacă nu-ţi prezice nimic, este pur şi simplu suficient să mergi la Vanga pentru un sfat, deoarece ea citeşte din cartea vieţii.”

La moartea soţului său, în 1962, Vanga a intrat într-un somn profund din momentul în care acesta a fost adus acasă de la spital până în clipa înmormântării. Apoi a explicat cu simplitate: „L-am condus până la locul care i-a fost hotărât”.

Vanga era o femeie simplă, extrem de ordonată şi iubitoare de curăţenie. Nu-i plăcea să lenevească şi nici la alţii nu tolera lenea. Ea „simţea” culorile şi îşi împodobea casa cu lucruri croşetate de mâna ei în culori vesele. În casă, cu toate că trona o mare sărăcie, era curat şi plăcut. Iată ce spunea Vanga unei vizitatoare: „Cum o să înaintezi spre lucrurile mari, când nu le cunoşti pe cele mici?”


Ridicată la rang de cult, dragostea sa pentru curăţenie a fost explicată chiar de ea: „În fiecare zi vin la mine mulţi oameni. Ei pleacă de aici curaţi, dar la mine rămân bolile lor, grijile lor, proasta lor dispoziţie, amintirile triste şi toate celelalte probleme. Pe umerii mei apasă greu toate acestea şi de aceea fac curăţenie, pentru că aşa mă simt uşurată.”

Previziuni pentru viitorul omenirii

Vanga a prezis de-a lungul timpului evenimente marcante pentru omenire cum ar fi cele de la Praga din 1968, din Liban din 1982, dezastrul de la Cernobîl, căderea URSS, scufundarea submarinului Kursk (previziune făcută cu 20 de ani înainte de producerea catastrofei) sau distrugerea turnurilor gemene din New York.

Ea spunea că „Lumea va suferi o mulţime de cataclisme şi necazuri mari se vor abate. Se va schimba însăşi conştiinţa oamenilor. Timpuri grele vor veni. Oamenii se vor împărţi după credinţa lor.” „Suntem martorii evenimentelor cutremurătoare ce vor modifica soarta şi destinul omenirii.”


Pentru viitorul ceva mai îndepărtat a prevestit că „În cosmos se va descoperi viaţa şi deodată va deveni limpede cum a apărut viaţa pe Pământ.” Iar în următorii 200 de ani oamenii vor intra în contact cu fraţii lor spirituali din alte lumi.

Sursa:yogaesoteric