IUBIREA INVINGE TOTUL!!!

DA-MI DOAMNE,PUTEREA DE A SCHIMBA LUCRURILE PE CARE LE POT SCHIMBA!DA-MI PUTEREA DE A ACCEPTA LUCRURILE PE CARE NU LE POT SCHIMBA!SI DA-MI INTELEPCIUNEA DE A LE DEOSEBI!!!

ZAMOLXE

Zamolxe a spus:

“BINECUVANTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE BINECUVANTEAZA!!!”

Adevarul te va elibera !!!

Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un naufragiat de care râd Zeii.

Albert Einstein

miercuri, septembrie 30, 2009

luni, septembrie 28, 2009

Timpul schimbarii...


La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

-Părinte, sunt un om destul de rău. As vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totusi eu sper că după ce voi mai creste, voi putea să mă schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine

!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlăstar?

-Da, părinte!

-Smulge-l!

nărul a scos brădutul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brădut ceva mai înalt, aproape cât un om.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reusit, în sfârsit, să-l scoată.

-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

-Părinte, dar acela e un copac mare si bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucăturile rele din

suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv si fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinta omului, creste si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poti scoate si singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te să lasi răul să ti se
cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ti-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curătenie în viată mai târziu va fi mult mai greu.

Imparatia acestei lumi...



Un bătrân pustinic fu invitat odată la curtea regelui.

-Invidiez un om sfânt ca tine, care se multumeste cu atât de putin, spuse regele.

-Eu invidiez pe majestatea voastră care se multumeste cu si mai putin decât mine, răspunse pustnicul.

-Cum poti spune asta, când întreaga tară îmi apartine? Zise împăratul ofensat.

-Tocmai de asta. Eu am muzica sferelor ceresti. Eu am râurile si muntii întregii lumi, am luna si soarele, pentru că îl am pe Dumnezeu în inimă. Tot ce are majestatea voastră, pe de altă parte, este această împărătie.

Paolo Coelho


joi, septembrie 24, 2009

A doua sansa...


Dupa ce a traise o viata plina de egoism, in care nu se gandise decat la sine, fara sa-i pese de cei din jur, un om a ajuns in beznele iadului. Mult s-a cait el atunci pentru tot ce facuse, dar degeaba: era prea tarziu! Si astfel, chinuindu-se zi si noapte in flacarile cele nepotolite, se ruga intruna lui Dumnezeu, zicand:

- Iarta-ma Doamne, ca am gresit, dar acum m-am lecuit! Nu mai sunt egoist deloc, m-am schimbat la suflet si nu mai am pic de rautate in mine!

Si iata ca odata, in timp ce acela se ruga cu glas mare, batandu-si pieptul cu pumnii dogoriti de vipie, un inger al Domnului i-a stat dinainte, zicandu-i:

- Bucura-te, omule, ca Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii si tu in rai, la un loc cu cei drepti si plini de iubire! Dar oare te-ai schimbat cu adevarat, sau doar vorba e de tine?

- Cum sa nu?! M-am m-am schimbat cu totul, sunt numai credinta, pocainta si iubire!

- E bine daca-i asa. Vezi tu firul acela care coboara acum spre tine de sus? De te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de toata osanda.

Nespus de vesel, omul prinse a se catara pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce urca, a bagat de seama ca firul se subtia vazand cu ochii, de parca povara era prea mare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi alti pacatosi se atarnasera in urma de firul lui, incercand cu disperare sa scape si ei din flacarile iadului.

- Ce faceti, nenorocitilor?! - striga omul speriat si plin de ciuda. Dati-va imediat jos, ca o sa se rupa firul si o sa cad iarasi, cu voi cu tot!. Jos, ma, n-auziti?!

Si, disperat, se puse a-i lovi cu picioarele. Dar in clipa aceea firul s-a rupt si au cazut cu totii in adancul invapaiat.

- Of, ingere, uite ce mi-au facut nenorocitii astia! Spune lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa pot scapa odata de aici!

- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul, intristat.

- Cum asa?! Pai doar eu n-am nici o vina ca firul asta s-a rupt din pricina lor!

- Ba nu, om nefericit ce esti, firul s-a rupt din pricina ta si a pizmei tale! Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul, daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ziceai ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat, dupa cum se vede. Deci vadindu-te tu la fel de pacatos si nepasator de chinul fratilor tai intru suferinta, firul nu te-a tinut, iar locul cuvenit tie, dupa dreptate, ramane aici - si pentru totdeauna!

( Leon Magdan – “Cele mai frumoase pilde ortodoxe si povestiri cu talc” )

marți, septembrie 22, 2009

Telefonul de duminica seara...


“Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat “A tot sunat, dar nu am raspuns.”

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: “Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund.”

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este “Dumnezeu Atotputernicul” “

(Text primit de la dl. Teofilact – Elek Molnar, autorul blogului http://teofilact.blogspot.com/ ; Multumim frumos!)

Va imbratisez cu drag!!!

vineri, septembrie 18, 2009

O gustare cu Dumnezeu...


"A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa il intalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit el intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca inainte de a porni si-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in cand.

Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui a zarit un parc mare si umbros, si s-a gandit sa-si traga putin suflul inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca or mai gasi cate ceva de-ale gurii.

Baietelul si-a pus valiza in brate si a scos din ea o sticluta de apa si cand sa se serveasca a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o flamanzeala de parca vroia sa il manance cu tot cu papuci. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.

Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.

Toata dupa-amiaza intreaga au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa isi spuna vreun cuvant unul celuilalt. Pe cand se innopta, baiatul simti prezenta oboselii si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi ca da fuguta inapoi sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi inapoi a fost cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi.

Ajuns acasa, mama baiatului il intampina. Surprinsa de expresia fetei plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu il intrebe: “Ce ai facut tu azi de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”

Copilul ii raspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Si inainte ca mama lui sa apuce sa ii raspunda, a mai adaugat: “Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!”

intre timp, batranul a ajuns si el acasa si copilul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa nu il intrebe: “Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”

El i-a raspuns fiului sau: “Am mancat in parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda, el a adaugat:” Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!”

Prea des subapreciem puterea si efectele unei imbratisari, a unui zambet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultatoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potentialul de a face dintr-o zi obisnuita o zi speciala sau chiar sa schimbe intregul fir al vietii unei persoane. Si toate acestea sunt printre cele mai obisnuite lucruri prin care actioneaza ajutorul divin."

Sursa:www.articolecrestine.com

Va imbratisez dulce!!!

miercuri, septembrie 16, 2009

Despre viata si iubire...

"Motto:
"Viata nu
inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."

O intrebare
frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.

Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre
timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie !!
"
Sursa:

marți, septembrie 15, 2009

Trinitatea spatiului...



"Lumea reala este tridimensionala.Ea necesita prezenta lungimii,latimii si inaltimii,dimensiuni marcate prin linii infinite care parcurg tot spatiul si au directiile privite de pe Pamant(est-vest,nord-sud,sus-jos).Liniile nu se pot vedea decat daca au o anumita latime,deci,se cere sa fie prezenta o a doua dimensiune pentru a o putea pune in evidenta pe prima.Existenta lungimii nu poate fi demonstrata decat prin prezenta simultana a latimii.
Realitatea spatiala necesita si prezenta inaltimii,pe langa lungime si latime,asa cum,in mod analog,existenta Dumnezeului Triunic,Tatal etern,cat si a omniprezentului Duh Sfant este demonstrata si reprezentata vizibil de Cuvantul intrupat,Fiul lui Dumnezeu.
Spatiul este pus in evidenta-identificat-incepand cu o dimensiune,
-vazut-in doua dimensiuni
-cunoscut-in trei dimensiuni
asa cum Dumnezeirea este identificata cu Tatal,vazuta in Fiul si cunoscuta in Duhul Sfant.
Asa cum spatiul in plinatatea lui,ca volum,se obtine prin inmultirea celor trei dimensiuni infinite,obtinandu-se un univers infinit,tot astfel,matematica Triunicului Dumnezeu,pentru a nu fi contradictie in termeni,se obtine in acelasi mod: 1X1X1=1,ceea ce este profund adevarat."

Sursa:"Consecintele necunoasterii adevarului" de Gheorghe Tepes-Greurus.
Va imbratisez cu drag!!!

luni, septembrie 14, 2009

Despre Zalmoxis...



"Zalmoxis (sau Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) este considerat de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creştinism, idee ce se află în opoziţie cu opinia conform căreia religia geţilor ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Alţi istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene, al împărăţiei morţilor, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat si cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trăsnetelor şi fulgerelor.

Zalmoxis, un zeu-urs (Bärengott)

Alături de forma Zalmoxis (prezentă la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunoştea şi forma Zamolxis (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.).Eliade observă evidenţa faptului că una dintre forme derivă din metateza celeilalte. Porphiros, explică varianta Zalmoxis prin cuvântul trac zalmos, „piele, blană”, ceea ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la naşterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un Bärengott (zeu-urs). Ipoteza este reluată de Ryhs Carpenter care îl aşează pe zeul get printre alţi "sleeping bears" ("urşi dormind" ).Cealaltă etimologie interpretează numele plecând de la tema zamol, pentru care Matthäus Prätorius (1688) propusese sensul de pământ. În 1852, Cless îl compară pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pământului, Zameluks. Abia Paul Kretschmer, în 1935, a elaborat demonstraţia lingvistică, discutând în paralel Zemelô (de pe inscripţiile funerare greco-frigiene din Asia Mică), tracul zemelen (pământ) şi Semele (zeiţa pământului, mama lui Dyonisus), termeni care derivă din tema protoindoeuropeană *g'hemel-, pământ, sol, aparţinând pământului (cf. şi avesticul zam, pământ, lituanianul žêmé, letonul zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, „pământ, ţară”).

„Sclipitor, luminos”

O altă ipoteză are în vedere partea onomastică Zelmo-, de exemplu Zelmoutas şi în numele compuse, cu -zelmis: Aulouzelmis, Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto, din protoindoeuropeanul *g'hel- „a sclipi; galben; verde” sau *g'el- „limpede, luminos”. De asemeni în Zalmodeghikos (v. Zalmodegicos); Zermodeghikos şi Zoltes.

Cultul său. Ritualuri. Interpretări

Pe lângă impresia vie pe care textul lui Herodot a produs-o în lumea antică, Eliade observă şi coerenţa legendei relatate de Herodot:

„Grecii din Hellespont sau Herodot însuşi integraseră tot ce aflaseră despre Zalmoxis, despre doctrina şi cultul său într-un orizont spiritual de structură pitagoriciană. Or aceasta însemna că cultul zeului geto-dac comporta credinţa în imortalitatea sufletului şi anumite rituri de tip iniţiatic. Dincolo de raţionalismul şi evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor săi, se ghiceşte caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezită să dea amănunte (dacă -ceea ce nu e însă sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseseră cu adevărat): discreţia sa à propos de Mistere este bine cunoscută. Dar Herodot recunoaşte că el nu crede în istoria cu Zalmoxis sclav a lui Pitagora, şi că, dimpotrivă, el e convins de anterioritatea daimonului get, şi acest detaliu este important.”
Mircea Eliade-Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol II

Cu privire la credinţa geţilor în nemurire menţionată de Herodot, Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esenţială în înţelegerea cultului zalmoxian, anume că áthanatizein nu înseamnă "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor". Această "imortalizare", după termenul folosit de Eliade, "se dobândea prin intermediul unei iniţieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceşti şi eleniste". Deşi ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informaţiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morţii (ocultare) şi reîntoarcerii pe pământ (epifanie). Iar, cât priveşte semnificaţia magică a singurului ritual transcris de către Herodot, sacrificiul, Eliade îl interpretează drept menit pentru a "reactualiza raporturile dintre geţi şi zeul lor, aşa cum fuseseră ele iniţial, când Zalmoxis se afla printre ei", constituind, astfel, o "repetiţie simbolică a întemeierii cultului", similară, doar din punct de vedere funcţional, cu reactualizarea Căii Crucii în creştinism.

Caracterul htonic al zeului a fost evidenţiat de anumiţi autori antici, precum şi de către mulţi savanţi moderni, care l-au pus pe acesta în relaţie, pe de o parte, cu Dionis şi Orfeu, şi, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică şamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere.

Mitologia dacica

Poporul trac, era după cum spune Herodot "neamul cel mai numeros după inzi", şi ocupa un spaţiu vast din centrul şi estul continentulului european. Din marea familie a tracilor se evidenţiază dacii, numiţi, tot de Herodot, "cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". Mitologia traco-dacă este una matură, bine închegată, cu un panteon restrâns, zeii fiind puţini, dar cu responsabilităţi bine definite. Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: Gebeleizis, Bendis, Derzis, Kandaon, zeul războiului, asemănător zeului grec Ares, şi probabil încă un număr restrâns de zei minori. De la apariţia profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică devine monoteistă, acest profet fiind divinizat după moarte şi considerat zeul suprem.

Obiceiuri şi ritualuri

Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială, la cea spirituală, cea a morţilor, peste care guverna, zeul lor, Zamolxes. De aceea, înaintea unor războaie, sau în timpul secetelor, ei trimiteau pe cel mai viteaz dintre tinerii daci, ca sol la Zamolxes. Tânărul era ales în urma unor competiţii. Istoricul Herodot povesteşte despre ritualul de trimitere al solului, astfel: "...câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile suliţelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredinţaţi că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai este în viaţă." Se mai ştie de asemenea despre daci, că atunci când este o furtună şi tună şi fulgeră, ei trag cu săgeţile spre cer pentru a-şi ameninţa zeul.

Zei daci

Despre zeii daci se ştiu destul de puţine lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici şi latinii, cultura şi chiar existenţa poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieşită din comun a daco-geţilor, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza că zeul elen al războiului, Ares s-ar fi născut în Dacia.

  • Zeii daci erau:
    • Gebeleizis - zeul suprem înaintea lui Zamolxes; zeul tunetelor şi al fulgerelor
    • Bendis - zeiţa pădurilor, a farmecelor, a vrăjilor şi a lunii
    • Derzis sau Derzelas - zeul vigorii, al sănătăţii
    • Zamolxes - divinitatea supremă a dacilor, care a luat treptat locul lui Gebeleizis şi a celorlalţi zei
    • o zeiţă a focului vetrei, a focului sacru, deci înzestrată cu atribute asemănătoare celor ale Vestei la romani
    • un zeu al războiului (echivalent lui Ares sau Marte), căruia- dupa marturia lui Iordanes - geţii îi jertfeau prizonierii prinşi în război, "socotind ca zeul războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc"
    • Dabatopienos - zeul metalurgiei
    • Eitiosaros, despre care nu se ştiu prea multe informaţii;

Zeii traci

  • Bendis, zeiţă a pădurii, prezentă şi la daci
  • Kotys sau Cottyto - zeiţa-mamă
  • Heros - zeul lumii morţilor
  • Zibelthiurdos - zeul furtunii
  • Sabazios - reînnoitorul în ciclul anotimpurilor şi stăpânul ceresc al lumii, analog la greci cu Dionis, zeul vinului
  • Semele sau Zemelo - zeiţă a pământului
  • Xerxes - zeul recoltelor si a mancarii
  • Orfeu - erou din mitologia greacă, al cărui mit a luat naştere sub influenţa escatologiei tracice

Sursa:Wikipedia.
Va imbratisez cu drag si va urez multa pace si lumina!!!

miercuri, septembrie 09, 2009

Omul bun si fluturele...


"Un om bun la suflet se străduia să-i ajute pe toţi, uneori chiar atunci când nu aveau nevoie.
Odată a văzut un cocon din care un fluture încerca să iasă.
Fluturele se lupta din răsputeri să iasă şi nu izbutea.
Omul cel bun şi-a zis: "Trebuie să-l ajut pe fluture să iasă!
Va rămâne captiv acolo în coconul lui dacă nu-l ajut!"
Omul a rupt pereţii coconului şi a eliberat fluturele.
Fluturele şi-a desfăcut aripile... dar nu a putut zbura...
Aripile îi erau mult prea fragede...
Era nevoie de lupta cu coconul pentru ca aripile fluturelui să se facă puternice.
Ar fi trebuit să iasă singur, să se lupte singur cu coconul său...
Fluturele nu a mai putut zbura niciodată şi a murit.

Binele făcut cu forţa nu este bine!
Fluturele are nevoie de lupta cu coconul pentru a putea zbura...
Coconul este egoul."
Sursa:

duminică, septembrie 06, 2009

Astrograma Romaniei

"Scurta analiza a partii spirituale in astrograma Romaniei.
Data folosita in constructia astrogramei - Ziua Unirii Principatelor Romane; 24 ianuarie 1959, ora 14.39, Bucuresti.

Pozitia planetelor in harta

Astrograma RomanieiLuna in casa a2a, Nodul nord lunar Rahu in casa a4a in fecioara, Jupiter in casa a6a in Scorpion, Saturn in sagetator in casa a7a, Mercur in casa a7a in sagetator, Soarele in casa a6a in capricorn, Venus in casa a6a in capricorn, Nodul sud lunar Ketu in casa a10a in pesti, Marte in Taur in casa a12a.

Conform Astrologiei Vedice, astrograma Romaniei are ascendentul in gemeni, o zodie prin excelenta intelectuala.
Planeta Mercur guvernatorul ascendentului este conjuncta in zodia sagetatorului cu planeta Saturn purtatoare de energii spirituale pentru ascendent in Gemeni. Acest aspect indica o preocupare pentru aspectele inalte ale vietii, spre evolutie si spre orice gen de studii care au menirea sa deschida constiinta umana spre universal.
Un alt element important al astrogramei este pozitia nodului lunar sud Ketu in zodia Pestilor, in casa a10a a profesiei. Ketu guveneaza spiritualitatea iar rolul lui in Univers este sa conduca fiinta umana spre divinitate, spre mantuire, spre ceea ce culturile orientale numesc eliberare. Intro astrograma individuala aceasta pozitie a lui Ketu este de obicei gasita in harta unor preoti, filozofi, psihologi, scritori sau in astrograma unor persoane a caror munca are ca efect ridicarea nivelului de constiinta al oamenilor.
Ajungand la acest punct ne putem pune intrebarea, ... a avut celebrul Sundhar Shing dreptate cand a spus ca destinul Romaniei este unul de spiritualizare al planetei?
Astrograma construita dupa sistem Vedic ar putea confirma cele spuse de Sundhar Shing.
Totusi la modul general astrograma Romaniei este astrograma unei natiuni cu o karma destul de dificila iar pozitia lui Ketu in Pesti are rolul de a ne ghida spre acele activitati care sa contribuie la evolutia noastra iar pentru cei care nu raspund acestor impulsuri pozitive, Ketu este in aceeasi masura o planeta a distrugerii pentru tot ceea ce nu este spiritual..."

Sursa:http://www.astrologievedica.com/astrogramaromaniei.html

vineri, septembrie 04, 2009

Puterea exemplului personal...






"Erau odată două cetăţi. Aceste cetăţi se aflau situate la mare distanţă una de cealaltă.
Erau foarte diferite. În prima cetate locuiau doar oameni înţelepţi, cinstiţi, modeşti, iubitori şi harnici.
În a doua cetate locuiau oameni depravaţi, lacomi, hoţi, mincinoşi şi bănuitori. Acestă cetate, conform Legilor Destinului urma să fie distrusă.
Conducerea primei cetăţi a luat decizia să salveze cetatea depravaţilor şi să trimită icognito câţiva dintre oamenii lor pentru a-i aduce pe depravaţi pe calea cea bună.
Înţelepţii care au fost trimişi în cetatea depravaţilor aveau obligaţia să-i înveţe pe băştinaşi să fie iubitori, cinstiţi şi să caute înţelepciunea. Misiunea lor urma să dureze trei ani.
Era o misiune foarte grea. Puţini au fost cei care au îndrăznit să meargă în această misiune.
Echipa de comando a înţelepciunii a pornit la drum.
Au fost trei ani grei. Misionarii noştri au făcut tot ce le-a stat în putinţă: au ajutat copiii oamenilor depravaţi, atunci când aceştia erau prin cârciumi, au dus mâncare familiilor înfometate, au deschis şcoli, etc.
După trei ani misionarii au fost obligaţi să se întoarcă în cetatea lor pentru că urma a fi luată o hotărâre conform Legii Destinului în legătură cu Cetatea Depravaţilor.
Misionarii au fost întrebaţi de Conducerea Cetăţii Iubirii dacă au reuşit să facă ceva în Cetatea Depravaţilor.
Misionarii noştri, întristaţi au dat următorul răspuns: "Cu părere de rău trebuie să vă aducem la cunoştinţă că nu am reuşit să schimbăm decât foarte puţine lucruri în Cetatea Depravaţilor şi suntem foarte întristaţi în legătură cu situaţia grea a celor de acolo. Însă avem o mulţumire mare: am reuşit să rezistăm - să nu devenim şi noi ca ei - a fost foarte greu. Suntem foarte trişti că nu am reuşit să schimbăm mare lucru."
Conducerea Cetăţii Iubirii a spus: "Nu vă întristaţi! Munca voastră a fost grea şi plină de pricole! Cât timp aţi fost acolo voi nu aţi văzut rezultatele ei, însă după ce aţi plecat depravaţii şi-au adus aminte de faptele voastre şi au început din ce în ce mai mulţi să le imite. Acum sunt suficient de mulţi oameni acolo care au venit pe calea cea bună, iar balanţa destinului a hotărât ca acea cetate să fie salvată."
preluat de pe blogul "PUTEREA IUBIRII".