IUBIREA INVINGE TOTUL!!!

DA-MI DOAMNE,PUTEREA DE A SCHIMBA LUCRURILE PE CARE LE POT SCHIMBA!DA-MI PUTEREA DE A ACCEPTA LUCRURILE PE CARE NU LE POT SCHIMBA!SI DA-MI INTELEPCIUNEA DE A LE DEOSEBI!!!


ZAMOLXE

Zamolxe a spus:

“BINECUVANTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE BINECUVANTEAZA!!!”

Adevarul te va elibera !!!

Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un naufragiat de care râd Zeii.

Albert Einstein

miercuri, februarie 17, 2010

Introducere in Credinta si Religia dacilor...



Dacii au fost , sunt si vor fi "Fiii Luminii - Fiii Soarelui de Neanvins" ...
Credinta noastra este in Lumina Discului Solar , Lumina lui Ra , Lumina Iubirii Dumnezeului Unic - cel care este Unul , cel de la care pornesc si se intorc toate , caruia i ne inchinam in Duh si Adevar
... aceasta Lumina a Discului Solar apare la toti initiatii, sfintii si iluminatii, in jurul capului , indiferent din ce civilizatie fac parte
.
Dintre toti dacii, Dacii lui Zamolxe sunt cei puri si intregi ... sunt "Dacii de la Inceputuri" - dacii puri cu care au inceput si se vor incheia toate.

(...dupa opinia mea, dacii de dinaintea lui Burebista ...ai lui Decebal ... sunt mai "amestecati" ... , oarecum "batausi", dedati la "cele lumesti" ...la cele "evreiesti".(Decebal = al 10-lea suflet intunecat : Dece + Baal) ...insa si ei au facut ceea ce aveau de facut ... cu toate ca l-au renegat pe Zamolxe si au vrut sa fie ei in locul lui ...ca si presedintii / regii sau conducatorii de azi. ..culmea : tocmai acestor daci li se ridica statui peste tot si sunt recunoscuti ca si daci.)

Dumnezeu este totul-este Unul , manifestat prin Tatal , Fiul si Duhul Sfant ... din acest motiv , crestinismul a fost simplu asimilat la noi ... dacii fac semnul crucii - atunci cand se roaga sau binecuvanteaza , cu cele 3 degete de la mana dreapta unite , frunte-buric-umarul drept-umarul stang... amin.

Cunoasterea lui Dumnezeu Porneste De La Duhul Cel Unul,
Trece Prin Fiul Cel Unul Si Ajunge La Tatal Cel Unul. Amin…”

In varful Piramidei Fiintei , se afla Ra , Zamolxe si Isus.

Isus s-a intrupat pt. Mantuirea - Inaltarea "pamanteanului" - a omului din fiinta ,
Zamolxe , pt. partea de inaltare a Dumnezeului din fiinta (dupa ce sufletul este mantuit) ,
iar Ra , inalta fiinta in intregul sau ...si tot ceea ce traieste
... ei exista "de dinainte de orice".

Ra, Zamolxe si Isus exista "de dinainte de orice", sunt Dumnezeul Facerii.

Deasemeni , mai apar multe zeitati in credinta dacilor , fiecare cu rolul ei , lucrand pentru intreg ...

Bendis si Daksha sunt mama si tatal tuturor zeilor daci ...


Mantuirea este obiectivul-telul esential al fiintei in actualul stadiu ; impacarea cu tine insuti , cu Intunericul din tine si din afara ta. Intunericul (fricile si temerile care sunt acolo) te departeaza de cunoasterea Dumnezeului din inima ta , te face sa te simti singur si neajutorat in momentele cruciale.
In acel Intuneric sunt darurile care te asteapta , acolo iti gasesti Lumina din tine-doar acolo stii si vezi ca tu esti Lumina. Cei care lucreaza acolo , vin sa ne arate partile din noi de care ne temem si de care fugim, partile cu care avem sa ne impacam,sa le binecuvantam .
Astfel ele se vor lumina si inalta , prin ele vom fi intregi-Intuneric si Lumina .



D
e la noi, din Lakhma au pornit si se vor intoarce toate ... suntem urmasii atlantilor (si ai celor dinaintea lor) in actuala civilizatie ... cu noi a inceput si se va incheia acest "Ciclu al Creatiei "
Am intrat in perioada celei de-a 7-a zi a creatiei , acel "666" : "Slava Sfinteniei lui Dumnezeu" ... unirea Omului cu Creatorul sau , atunci cand Creatorul se bucura impreuna cu creatia ... sunt una , sunt un intreg , sunt inaltate si Sufletul si Spiritul in Trup - care este Templul lui Dumnezeu - zic Zamolxe si Ioan Botezatorul ... urmeaza timpul Bucuriei care izvoraste din Lumina Iubirii lui Dumnezeu ... "timpul in care toate cele vechi vor trece si se vor face noi toate" . Aste ne spun mereu Zamolxe,Ioan si Isus ; de fapt , Bucuria este un cuvant dac.

6 6 6 / 1 1 1
= 6 [3 (parti de Lumina) + 3 (parti de Intuneric) unite in trup = 1 (Intregul) in trup] ...
6 [3 (parti de Lumina) + 3 (parti de Intuneric) unite in Su = 1 (Intregul) in Suflet] ...
6 [3 (parti de Lumina) + 3 (parti de Intuneric) unite in Sp = 1 (Intregul) in Spirit]


... de fapt , sunt 3 stele (stiute ca si "steaua lui David") "luate" de la daci unde se numesc Crucea Sathia a lui Shiva/Shakti, Crucea Tatalui si a Mamei Creatiei.
Acestea sunt "Inaltarea Su + Sp in Trup (in Templul lui Dumnezeu) = Slava Sfintenei lui Dumnezeu = 666 sau ziua a 7-a a Creatiei in care Creatorul s-a bucurat de creatia sa (ca doar nu era obosit sa se odihneasca asa cum zice Biblia)



Lakhma se afla langa hidrocentrala Portile de Fier 1, chiar in dreptul fostei insule Ada-Kaleh (care se afla acum sub apa). De aici , din Lakhma , a aparut actuala civilizatie - prin cei "7 Zei ai Creatiei", aici s-a intrupat pt. prima data Cuvantul lui Dumnezeu ... Sfintenia Vointei lui Dumnezeu. Toata aceasta zona , pana dincolo de Dubova - Garla Mare - Baia de Arama , Zamolxe o numeste "Ograda Zeului ... Piciorul lui Zamolxe sau Raiul - Edenul" de la inceputul creatiei.

In Romania s-au nascut si traiesc (in Lakhma) , Marele Preot in Veac dupa "Oranduiala lui Melchisedec", Preot, Profet si Rege - Zamolxe MahaDhyvei ... el si Armonia lui - Yelamuna Utya , Preoti Arihanta ...(cei care lumineaza intunericul din ei si din altii).

Deja a inceput lucrarea pt. vremurile in care "toate cele vechi vor trece si se vor face noi toate".

Isus ,Ioan si Zamolxe spun :

"Eu Sunt Cel Ce Sunt.
Eu Sunt Unul.
Eu Sunt Cel Dintai Si Cel De Pe Urma.
Eu Sunt Cel Viu.
Eu Sunt Cel Care Am Fost , Cel care Este Si Cel Care Va Veni.
Eu Sunt Cel Ce Sunt.
Eu Sunt Sfant.
Eu Sunt Cel Jertfit Luminii.
Eu Sunt Mare Preot In Veac , Dupa Oranduiala Lui Melchisedec.
Eu Sunt Cel Care Am Coborat In Intuneric
Si Ma Inalt In Lumina Si Iubirea Lui Dumnezeu,
... Dumnezeu este Lumina care lumineaza inima si mintea . Amin"


Atunci cand va sosi timpul "sortit", veti sti - in Duh ... asa cum acum stiti ca sunteti vii ... ca respirati ... ca ganditi (fara ca cineva sa va zica asta) ... atunci vom sti cu totii in Duh ... ca acela este Isus Mantuitorul ... iar cel care lucreaza cu el (si dupa el) este
Marele Preot in Veac dupa "Oranduiala lui Melchisedec",
Preot, Profet si Rege - Zamolxe MahaDhyvei ... el si Armonia lui - Yelamuna Utya , Preoti Arihanta
;aici e frumusetea... splendoarea ... ii veti sti direct in inimile voastre , fara sa va spuna cineva.

Din acest motiv , putin ne pasa de conducatori, de Marii Maestri ai masonilor , ai evreilor , ai popilor care se dau slujitori ai lui Isus , dar, ei sunt urmasii celor care l-au condamnat si ucis.
Daca acum Isus li s-ar arata si le-ar zice direct , simplu , care e Calea - Mantuirea : caci e prin Har si nu prin Fapte , ca e prin Har si nu prin legi sau canoane , ca ai sa te accepti - iubesti intai pe tine insuti , apoi pe apropiati ... si apoi pe cel mai "aprig dusman" al tau care e in Intuneric , l-ar blasfemia din nou si l-ar afurisi ... ar zice - ca si inaintasii lor - ca lucreaza cu Satan si l-ar alunga , in cel mai fericit caz.
De asta spun , putin ne pasa de ei - de fatarnicii Lumii acesteia : stim cine suntem , stim cine sunt ei...frumusetea este ca avem de facut aceasta lucrare impreuna unii pe o parte ... altii pe alta si astfel se obtine intregul , astfel se obtine Lumina Iubirii si Puterea intreaga ... dupa ce iti accepti si iubesti Intunericul din tine si din altii ... asta e Mantuirea ! Din acest motiv ii binecuvantam pe ei , numele si lucrarile lor ...


Lumina o cautam prin natura noastra ... tanjim dupa ea prin "samanta" care e in noi in toti - fara exceptie ... suntem din Lumina si ne cautam originea ...
DAR , Marele Mister este ca Lumina ti-o poti gasi doar in Intunericul din tine ... acolo afli si stii-simti ca tu esti Lumina ... acea Lumina pe care Intunericul nu o poate cuprinde ( de ce credeti ca Isus , cand a murit pe cruce , intai a coborat in Intuneric si apoi s-a inaltat in Lumina ?) ... doar fiind Lumina si Intuneric esti intreg ... esti una cu Creatorul , cel care este Unul - Unicul - din Cel care pleaca si se intorc toate , inclusiv Lumina si Intunericul.



Ni se spune mereu ca Intunericul = Lumina Nevazuta , este Lumina in care vad sfintii , initiatii si iluminatii.
Cel care fuge de intuneric ( de fricile care sunt in el ) , fuge si se teme de o parte din fiinta lui.
La lumina toti sunt viteji (cei care se erijeaza in mari preoti sau mari sfinti) - abia cand dau de intuneric si de ce se afla in el (de ce e in ei) , incep sa se ascunda dupa cruci , psalmi , tamaie sau dupa Isus ... dar degeaba fug si striga ... acele parti sunt in ei ... de unde si unde sa fuga ? Tu esti cu tine peste tot !

Marele Secret il detin cei care lucreaza in Intuneric la fel ca in Lumina, atat pt. ei cat si pentru altii.

Asta-i de fapt Smerenia : tot ceea ce faci sa fii constient ca in primul rand faci pentru tine , apoi, din tine porneste Lumina si la altul ; nu poti face doar pentru altul ceva ... e fals nu rezista ... la fel cum nu poti face doar pentru tine...
Preotii , sfintii , iluminatii , zeii daci ... intra intai (cobora,se afunda) in intunericul din ei ... simt ce este acolo , [binecuvanteaza acel loc,numele lui si tot ceea ce se afla acolo ... pe cel de la care vin si la care se intorc toate ... inclusiv acel infern ] ... simt,traiesc si frici si spaime , stiind ca de acolo se nasc daruri neasteptate ... multumesc ... binecuvanteaza si asteapta ca sa se produca transformarea in ei si in acel loc ; fac asta de cate ori este nevoie , de cate ori ii bucura sau ii deranjeaza/sperie ceva.
S i Isus inainte de a-l prinde ostasii , si-a vazut fricile/temerile de om ... a cerut Tatalui sa ia "paharul" acela de la el ... dar ... asta a avut de facut .

Toti avem temeri, frici, spaime, indoieli sau "caderi" (oricat de mare sfant sau iluminat ai fi) - doar reactia, atitudinea si comportamentul fiecaruia dintre noi sunt diferite la acestea.



Redam cateva fraze de pe Tablitele de Smarald ale lui Hermes ;
Hermes este zeu dac ,de 3 ori initiat , fiul lui Thot , fiul lui Thotme ... in care traiesc Horlet/Izolam.
( aceste pasaje nu cred ca se cunosc ; nu am verificat asta dar asa banuiesc -puteti verifica voi daca se afla publicate undeva si ne-ati face un serviciu comunicandu-ne rezultatul).
Dintotdeauna si de Pretutindeni este Unicul,cel de la care incep si se termina toate,Dumnezeu Nevazut-Unul.

"1). Mai intai a aparut Lumina Cuvantului Lui Dumnezeu, din care s-a nascut Miscarea [vibratia Cuvantului] ,apoi , din ea ...Caldura [focul] ... ... aceasta e Lumina Tatalui ...
In aceasta Lumina a Cuvantului exista Dumnezeu , dar e un Dumnezeu pe care ajungi sa-L cunosti prin Puterea Cuvantului Rostit ... ... acesta e Dumnezeu Revelat...
El-Dumnezeul Cuvantului Rostit ... Lumina Lui, a creat Lumina si Intunericul [ a creat toate contrariile ...masculuin/feminin , ura/ardoare(dragostea-iubirea omeneasca) , ...Yin/Yang ; ...din lupta contrariilor se ajunge la echilibru - la armonia dintre ele].

2). Puterea care trece in forme , isi ia Lumina Tatalui din Cerul de Deasupra si Cerul de Dedesupt ... ca o spirala ...
Sufletul si Spiritul sunt forme diferite in care intra Puterea Tatalui.
Triunghiul = Forma Spiritului
Cercul = Forma Sufletului
... cele doua se intrepatrund si intra unul in celalalt [sub forma de spirale opuse] ... cand unul , cand celalalt e mai mare -sau mai mic , sau sunt egale ; din rotirea lor ia nastere Piramida."


Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus si ceea ce este sus , cu ceea ce este jos.
Prin aceste lucruri se nasc minunile ascunse ale Unui Singur Lucru.
Toate aceste lucruri sunt si vin din acel Unul , sunt create prin Unul.
Urca din Pamant si coboara din Cer si primeste Puterea Lucrurilor Superioare si a celor Inferioare.
Astfel orice intuneric te va parasi."


Asa cum spune Zeus(si el tot zeu dac) , inainte de a intra in Ritualurile Eleusine :

"Cel care umbla prin Intuneric , cunoaste totul si poate face totul .
Cel care merge prin intuneric , cunoaste Focul din inima."



  • Sufletul naste in trup Puterea Spiritului , atunci cand las sa patrunda in mine Cuvintele Sfinte …chem si las Harul Duhului Sfant sa lucreze in mine … in intreaga mea fiinta prin inima mea.

  • Cuvintele Sfinte topesc “gheata” si sfarma “stanca” din Muntele fiintei – Kaf.


    Ritualurile cu care se incepe initierea si sfintirea fiintei , sunt pentru Suflet : se lumineaza Sufletul mai intai, apoi Trupul (corpul fizic) si in cele din urma – Spiritul.

    Din Intunericul din Suflet porneste boala in trup, deoarece “semnalele” intunecate (care nu ne convin) primite in Spirit sunt ignorate , apoi se transfera acele parti intunecate si in Suflet unde le simt mai usor
    … si daca insist sa ignor - sa uit sau sa dau la “spate” acele stari si trairi din Suflet care nu-mi convin … ele apar in trup ca si boli sau parti intunecate ; apar in Trup, deoarece acolo sigur le simt , si , chiar daca le ignor ele se simt si se lumineaza mai simplu.


    Daca si atunci cand imi apar bolile insist si “fug” de acele parti ale mele care nu-mi convin (neampacari si ura), ele … acele parti ale fiintei mele se “usca” si mor … pierd acele daruri din neampacarile pe care le
    resping mereu, si , reprezinta acele parti ale mele pe care le urasc atat la mine cat si la altii.


    Cand e bolnav Trupul , se intuneca si mai mult - Spiritul … apoi Sufletul …si totul se inteteste, se perpetueaza amplificat, in cerc. Pentru a iesi din acest cerc, e nevoie sa incepi prin a vrea sa-ti luminezi Sufletul, apoi prin Cuvinte Sfinte (care de fapt sunt Ritualuri ale fiintei facute prin Harul Duhului Sfant) , se lumineaza cu Puterea Duhului Sfant si Trupul fizic, apoi firesc se lumineaza si Spiritul.

    Daca vreau sa se lumineze si sa-mi inalt Trupul si Spiritul, incep prin a primi Focul si caldura Duhului Sfant.
    Secretul ritualurilor “ascunse” , este ca Sufletul sa vrea sa primeasca Lumina si caldura cu care sa se inalte in Slava Sfinteniei Lui Dumnezeu.

    Prin Cuvinte Sfinte, rugaciuni, Mantre si binecuvantari, incepe Sufletul sa se lumineze, apoi apare in om Vointa … dorinta de “A Vrea”; dupa ce”Vrea”, Sufletul atrage Lumina si caldura Focului Duhului Sfant.

    Toate Ritualurile Luminii te duc la inceput in Intuneric, deoarece deschid Lumina in om si conduc la Sfintenia Fiintei, astfel se obtine intregul, astfel se obtine Lumina Iubirii si Puterea intreaga ... dupa ce imi accept si iubesc intunericul din mine si din altii ... asta e Mantuirea !

    Cei care isi deschid Sufletul sa intre Lumina lui Dumnezeu in ei – Lumina Intreaga – sunt Fiii Soarelui de Neanvins.
    Sa vreu sa “mor” pentru lumea aceasta a tiparelor si a convenientelor omenesti apoi sa “invii” pentru Dumnezeul din mine - care e libertate; sa-l las pe Isus sa moara in mine, pentru ca apoi sa invie in Slava … sa fac voia Tatalui.


    Cei care vor sa se lumineze si sa se inalte prin Puterea Spiritului, vor avea dureri si boli … oboseala ; ei vor reusi dupa ce isi vor lumina mai intai Sufletul.


    Atunci cand caut “ceva” doar cu mintea, sunt limitat si nu pot “vedea” ce vor sa imi arate prin revelatie , prin Duhul Sfant, cei care ne sunt prieteni si calauzitori in noi si pretutindeni;


    Cauta Cu Sufletul … Simte ceea ce ei – prietenii nostri nevazuti ne trimit, de mai multe ori aceleasi experiente sub diferite forme, pana cand simtim ce avem de simtit si invatam ce avem de invatat;
    O Lectie se repeta de mai multe ori ,sub diferite forme pana se invata ; treci pe o alta treapta -la o alta lectie, doar dupa ce ai experimentat ce ai avut de experimentat in aceasta faza.


    Inchei cu binecuvantarea lui Zamolxe facuta in Limba Dacului din Carpati , limba lui Ram - primul zeu coborat pe pamant , aici la Lakhma , care impreuna cu preotii lui - Ramani , au transmis oamenilor ceea ce auzeau in "Ceruri" .

    Om Namo Nunkasa Hara Iaren Eiven Reven HarTer Pleisten -
    Numele, Lumina, Puterea si Bucuria Sfinteniei Dumnezeului Fiintei Tale Sa Fie Binecuvantate Intotdeauna . ...Amin .......


    Huten Iaren Eiven Reven HarTer Pleisten -
    Binecuvantez Neamul Sa-ti Traiasca In Pacea Si Bucuria Sfinteniei Intotdeauna .... Amin ...

    Sursa:Dacul din Lakhma.

    Va urez multa Pace,Lumina si Iubire!!!

    Goodbye Milky way...

    Destinul omului...



    După ce am asistat la viaţa omului, rând pe rând, în cele trei planuri(planul fizic,planul astral si planul mental) şi am luat
    cunoştinţă că el progresează în diferitele lui vieţi, să vorbim acum de importanţa
    cauzalităţii, care prezidează reîncarnările sale, să vorbim despre destinul omului.
    Orice lucru sau faptă este rezultatul unei cauze, este efectul acestei cauze. Efectul
    acesta, la rândul său, poate să devină cauza unui alt efect, şi aşa mereu, se
    înlănţuiesc cauzele şi efectele din activitatea vieţii unui om. Poporul român spune:
    „Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi". Cu alte cuvinte, această stare a mea se
    datoreşte, este efectul unei cauze, a unor fapte făcute de mine într-o altă viaţă.
    Plecând de la această cunoştinţă, vom şti că viaţa noastră prezentă este urmarea
    vieţii noastre din trecut. Nu a intervenit în existenţa noastră nici întâmplarea, nici
    norocul sau nefericirea, ci starea noastră prezentă este urmarea cauzelor
    anterioare, puse în joc de noi înşine, care au produs efectele din prezent. N-am ştiut
    de această înlănţuire până acum şi le-am socotit ca venind din neant, fără nici un
    motiv. Sălbaticul neştiutor de legile care domnesc în lumea fizică, crede că
    fenomenele fizice ca ploaia, fulgerul, norii, vântul sunt produse fără cauză, din
    întâmplare. Ca şi sălbaticul în faţa fenomenelor fizice, tot aşa şi omul civilizat, în
    domeniul moral şi spiritual consideră actele morale şi spirituale ca nefiind conduse
    de legi determinate, ci create prin capriciul naturii. Când omul a cunoscut legile care
    conduc materia şi după care se produc fenomenele fizice şi chimice, atunci el a
    putut să intre în studii amănunţite şi să supună aceste legi şi această materie
    trebuinţelor sale, în folosul vieţii sale terestre. În viitor, când va cunoaşte şi din
    regulile care prezidează în lumea mentală şi spirituală, va putea să le dirijeze, va şti
    să lucreze pentru ridicarea lui morală şi spirituală şi nu va mai fi purtat ca un fulg în
    toate părţile de valurile ignoranţei. Va şti că destinul său, ca orice pe lume, este
    supus şi el legilor şi că, lucrând în acord cu aceste legi, va putea să determine
    anumite împrejurări şi deci să-şi croiască viitorul dorit. Când omul va şti că este
    supus unui destin creat de el, va căuta ca faptele, gândurile şi vorbele lui să fie de
    acord cu legile morale şi mentale ale binelui şi ale iubirii, ajungând astfel la un
    destin fericit. Destinul este deci legea cauzalităţii, legea cauzei şi a efectului : „Ce
    vei semăna, aceea vei culege".
    Omul în cursul vieţii sale emite din fiinţa lui trei feluri de forţe: forţa mentală - pe
    planul mental, dând naştere la cauzele pe care noi le numim gânduri; forţa astrală -
    pe planul astral, prin ceea ce numim dorinţe; forţa fizică - pe planul fizic, pusă în
    acţiune de cele precedente şi desemnată cu numele de fapte. Trebuie să ştim că
    energiile mentale acţionează în planul mental, dar reacţionează şi asupra planurilor
    inferioare, deci ele sunt cele mai înalte, cele care pun în vibraţie şi pe cele astrale,
    şi pe cele fizice. Să nu pierdem din vedere că omul real, spiritul, şi-a făcut el corpul
    unde locuieşte şi că rămâne la voinţa lui să-l înfrumuseţeze sau să-l lase să se
    ruineze. Noi suntem creatorii destinului nostru.
    Forţele plecate din spiritul nostru produc vibraţii ce se propagă prin materia mentală
    a spaţiului, pe care o atrag, o fasonează, formând - după înălţimea acestor vibraţii -
    un corp mental mai fin sau mai grosolan, după calitatea gândurilor spiritului.
    Aşadar, cu cât acest corp mental va fi mai fin, cu atât facultăţile noastre mentale
    din viaţa viitoare vor fi şi ele mai înalte.
    Prin urmare, să înţelegem bine: nici o facultate mentală, nici o putere de raţionare
    nu se naşte de la sine, ci ele sunt rezultatul gândirii noastre, mereu repetate într-o
    viaţă. Nici o imagine mentală, o dată creată, nu se mai pierde. O sumă mai mare
    sau mai mică de imagini constituie o facultate mentală. Ea creşte, se dezvoltă de
    câte ori o imagine de acelaşi fel se mai adaugă.
    Cunoscând această lege, să ne silim să construim gradat învelişul mental pe care îl
    dorim, gândind, citind, reflectând mereu la probleme abstracte, morale şi
    intelectuale de ordinul cel mai înalt.
    Moartea, după cum am văzut, nu distruge aceste facultăţi şi, ajunşi în planurile
    superioare, le întărim şi venim cu ele în viaţa viitoare mai accentuate. Pe lângă
    aceasta, şl viitorul creier fizic şi astral vor fi astfel construite ca să permită acestor
    facultăţi dezvoltate să se exprime în viaţa terestră. Dacă gândurile noastre au fost
    pe pământ frumoase, înalte, de bine, le vom aduce şi mai bune, şi mai frumoase în
    viaţa viitoare. Dacă am avut gânduri josnice, de ură şi fapte rele, vom reveni cu
    mintea stăpânită de asemenea tendinţe spre rău.
    Cel mai important de reţinut este că gândul - de orice natură ar fi el: inferior sau
    superior - vatămă sau ajută în prezent şi viitor nu numai celui care l-a emis, ci are o
    influenţă asupra mai multor oameni. Într-adevăr, o gândire, o idee născută în corpul
    mental al unui om, produce vibraţii în spaţiu şi dă naştere unei imagini formate din
    materie astrală, care va trăi o vreme în spaţiu şi va rămâne legată de cel care a
    produs-o printr-un fel de legătură magnetică. Dacă această formă-gând ia contact şi
    cu o altă persoană, atunci se leagă de ea şi o influenţează într-atâta încât va
    produce prin prezenţa sa o anumită modificare în viaţa ei şi se va stabili o legătură
    de viitor între această persoană şi cel ce a produs forma-gând. La viitoarea
    reîncarnare, oamenii aceştia se vor aduna la un loc, fie pentru bine, fie pentru rău,
    după cum a fost gândul celui ce a gândit odată.
    A doua categorie de energii pe care omul le desfăşoară în viaţa lui terestră sunt
    acelea care au ca scop obţinerea lucrurilor care îi plac din lumea exterioară. Acestea
    sunt dorinţele şi pornirile noastre. Aceste dorinţe lucrează asupra celui care le-a
    produs, construiesc şi fasonează corpul lui astral, după felul şi calitatea acestor
    dorinţe. Ele sunt cele care vor determina trăirile pe care le va resimţi duhul în planul
    astral, după moartea fizică, şi tot aceste dorinţe vor determina viitorul corp astral
    din reîncarnarea viitoare. Când aceste dorinţe sunt bestiale, brutale, ticăloase, ele
    vor genera boli congenitale, cretinism, epilepsie şi în general tulburări nervoase de
    tot felul. De asemenea, aceste dorinţe pot genera şi deformaţii fizice şi chiar
    monstruozităţi.
    Locul unde se va reîncarna un om va fi determinat de felul dorinţei lui înscrise în
    corpul astral, şi anume în locul unde va putea să şi le satisfacă. După cum imaginile
    mentale i-au influenţat pe alţi oameni, dorinţele produc şi ele nişte imagini care, la
    rândul lor, influenţează pe semenii noştri. Astfel, o iubire sinceră sau o ură feroce
    pentru o altă persoană leagă puternic aceste două persoane atât în viaţa actuală,
    cât şi în viaţa viitoare, şi ele se vor urmări una pe alta cu iubirea sau cu ura lor,
    toată existenţa viitoare. Să presupunem că resimţim o ură grozavă contra cuiva.
    Imaginea urii emisă de noi se va agăţa de el determinându-lsă cadă într-o iritare
    atât de puternică încât va ucide pe cineva. Acest ucigaş va avea destinul său ticălos
    potrivit faptei sale, dar şi cel ce îi trimise mental ura lui va avea un destin tot aşa
    de prost ca şi criminalul, cu toate că poate nu se vor mai întâlni în alte vieţi pe
    pământ. Autorul urii, când va reveni pe pământ, va fi lovit de o nefericire din senin,
    deşi în viaţa prezentă omul nu a făcut nimic care să justifice o asemenea
    nenorocire; cu toate acestea, nimic nemeritat nu poate să i se întâmple unui om. În
    prezent nu mai ştie ce a făcut altădată, dar lipsa memoriei nu înlătură legea cauzei
    şi a efectului. Prin urmare, dorinţele noastre de azi lucrează asupra noastră,
    formează natura noastră astrală, care la rândul său va avea o influenţă asupra
    corpului fizic în viitoarea reîncarnare. Ele vor determina şi locul unde ne vom naşte
    şi au influenţă şi asupra altora, atrăgându-i în jurul nostru în vieţile viitoare.
    A treia categorie de energii sunt cele care se manifestă în planul fizic, şi anume
    faptele noastre. Această serie de energii au o influenţă mai mare asupra altor
    oameni decât asupra noastră înşine. Ele sunt cele care vor determina anturajul
    nostru viitor, ba chiar şi împrejurările sau mediul în care ne vom naşte în viior. Dacă
    am făcut bine în viaţa prezentă, am mângâiat, am alinat, am ajutat cu fapta pe
    semenii noştri, sau dacă pe de altă parte i-am nenorocit prin fapta noastră, în viaţa
    viitoare ne vom naşte în împrejurări favorabile sau nefavorabile, potrivit faptelor
    noastre.
    Dacă am sprijinit pe cineva pe plan material, ne vom bucura în viitor de un destin
    favorabil din punct de vedere material. Dacă am cauzat semenului nostru mizerie
    materială, vom avea şi noi destinul nostru viitor deplorabil şi ne vom naşte în
    circumstanţe care ne vor provoca suferinţe fizice sau mizerie materială. Aceste
    consecinţe sunt independente de motivul care l-a îndemnat pe om să facă fapta
    bună sau rea. Prin urmare, dacă un om a semănat fericire pe pământ pentru alţii,
    va recolta şi el fericire când va reveni pe pământ în viitoarea reîncarnare, indiferent
    de motivul care l-a îndemnat să facă acele fapte. Cu toate acestea, şi motivul care la
    îndemnat să facă un bine sau un rău îşi are urmarea lui aparte în destinul omului.
    Cineva, de exemplu, construieşte un azil pentru adăpostirea unor bătrâni
    neputincioşi. Dacă această faptă a făcut-o ca să se recomande lumii sau pentru o
    distincţie socială oarecare, el va recolta binele pe plan fizic în viitoarea reîncarnare,
    dar motivaţia - şi anume satisfacerea mândriei, a orgoliului personal - îşi va produce
    efectul asupra destinului său, astfel că în viaţa viitoare, deşi va fi înconjurat de
    abundenţă, de o casă luxoasă, în mijlocul bogăţiei sale va trăi nefericit, fiind un om
    desconsiderat. Tâlharul care fură de la cei cu avere şi mai dă săracilor, pentru fapta
    sa că a furat va avea de suferit, va fi izolat, trist, dar va fi bogat, ca urmare a
    dărniciei lui din trecut. Şi după cum cel ce a făcut binele va recolta binele, tot aşa
    cel ce face rău pe plan fizic va recolta rău, chiar dacă a fost împins de motive bune.
    Un exemplu dintr-o mie. Un şef, în vederea corectitudinii, a exemplului şi a bunului
    mers al unui serviciu, dă afară din slujbă un funcţionar. L-a lovit deci în existenţa sa
    materială. Pentru gândul lui bun, pentru motivul că a dorit să fie corectitudine în
    viaţa omului, el va recolta în viitor o mulţumire deplină, dar ca urmare a aruncării pe
    drumuri a unui frate al lui, va recolta o situaţie materială nu tocmai de râvnit. Prin
    urmare, una este fapta comisă şi altul motivul pentru care s-a comis acea faptă, dar
    trebuie să spunem că între fapta fizică şi motivul care a determinat această faptă,
    motivul are o rnai mare putere în determinarea viitorului destin.
    Într-o viaţă sau în mai multe producem când bine, când rău faţă de atâtea persoane,
    încât revenind într-o viaţă viitoare, nu ne putem achita datoriile faţă de toată lumea.
    Astfel, va trebui să venim în mai multe corpuri, în mai multe reîncarnări, ca să ne
    putem achita datoriile faţă de toţi cei cărora le datorăm. Trebuie să venim de mai
    multe ori la viaţa fizică, pentru că se poate ca într-o singură reîncarnare să nu-i
    întâlnim, să nu se fi încarnat toţi cei faţă de care suntem datori, sau chiar dacă s-au
    reîncarnat o dată cu noi, destinul i-a chemat în altă societate, în alt neam şi se cere
    neapărat ca în viitoarele reîncarnări să ne întâlnim, pentru ca prin iubire să
    răscumpărăm faţă de ei greşelile noastre din altă viaţă.
    Înaltele spirite ale destinului sunt cele care reglează ordinea achitării datoriilor
    contractate pe pământ. Sufletul este condus la reîncarnare într-o anumită naţiune,
    rang social, într-un anumit corp şi pentru o anumită durată de timp, astfel ca să-şi
    anihileze cât mai multe din efectele ca urmare a cauzelor produse de el cu
    gândurile, dorinţele şi faptele sale în vieţile precedente. După epuizarea lor va
    reveni iar şi iar, pentru achitare până la ultima centimă, a faptelor, sentimentelor şi
    gândurilor sale faţă de alţii. Voi cita un exemplu. Un copil se naşte într-o familie de
    care prin trecutul său este legat. El trebuie să primească de la aceşti părinţi fizicul
    care îi este necesar în viaţa prezentă. Dar cum în destinul său este înscris ca el în
    actuala viaţă să se bucure de o largă situaţie materială şi cum părinţii săi sunt
    săraci, copilul va plăcea unor oameni bogaţi, care îl vor adopta. Ei bine, omul bogat
    este fostul datornic al acestui copil, pentru că într-o altă viaţă duhul încarnat acum
    în acest copil l-a scos din mizerie. Acum acest copil este adoptat pentru ca astfel
    omul să se achite de binele ce acest spirit i l-a făcut altădată. Pentru cei neştiutori,
    aceste împrejurări par născute din întâmplare. Ele însă nu sunt decât efectele unor
    cauze care s-au produs în trecut. E destinul care cere această desfăşurare a
    evenimentelor, după conduita omului în trecut.
    Acest fapt iese în evidenţă şi în cazuri de accidente feroviare, naufragii, inundaţii,
    cutremure etc. Astfel, un tren - din cauza neatenţiei mecanicului - deraiază şi se
    distruge aproape în întregime. Nemulţumiţi de soarta lor, angajaţii - constructorii
    liniei, cantonierii etc. - vor îndrepta gândul lor de ură către instituţia căilor ferate şi
    mai ales asupra conducătorilor ei. Dar lumea nu ştie că au plecat cu acest tren toţi
    cei care au în destinul lor o datorie de plătit, şi anume de a pieri brusc printr-un
    accident. Vor pierde trenul sau vor renunţa la drum toţi aceia care nu au înscris în
    destinul lor o astfel de datorie. Cazul se va prezenta mulţimii neştiutoare ca fiind o
    „scăpare providenţială", dar realitatea este că aceştia nu trebuiau să părăsească
    planul fizic printr-o astfel de moarte precipitată.
    Fiind dat că spiritul trebuie să revină pe pământ până ce va achita toate obligaţiile
    sale, până ce va şterge datoriile înscrise în destinul său, şi cum pe de altă parte
    omul în fiecare existenţă gândeşte, simte, făptuieşte şi înscrie o pagină nouă în
    cartea destinului său, se pune întrebarea: Când va putea omul să se elibereze de
    datoriile lui şi să şteargă cele înscrise în destinul său?
    Din cele descrise până acum am văzut că omul este legat de mediul înconjurător,
    de obiectele şi fiinţele din jurul său care i-au plăcut şi pe care le-a dorit. Această
    atracţie îl va menţine legat de acest fel de obiecte şi dorinţe şi în reîncarnările
    viitoare. El se va reîntoarce în viitor la acel loc unde va putea realiza dorinţa sa din
    trecut.
    Orice acţiune este pusă în funcţiune de o dorinţă. Facem o acţiune nu pentru ca să
    ne aflăm în treabă, ci pentru ca să obţinem uri obiect dorit, pentru a ne bucura de
    fructul acţiunii noastre. Un profesor, de exemplu, predă cunoştinţe tineretului nu
    numai pentru plăcerea de a lumina şi pe alţii, dar mai ales pentru a-şi câştiga
    existenţa. Toată lumea munceşte împinsă de dorinţa de a-şi face o existenţă mai
    înlesnită, iar nu numai din plăcere a muncii în sine.
    În toate acţiunile umane motorul este dorinţa. Ea leagă mereu pe om, îl obligă ca
    mereu să înscrie faptele bune sau rele în destinul său şi mereu revine să se achite
    de cele înscrise. Cu cât aceste dorinţe vor fi mai puţin materiale, mai puţin egoiste,
    cu atât omul se va apropia mai mult de ora când nu se va mai încarna. Gândurile şi
    dorinţele noastre au reflex în viaţa fizică, greşelile făcute în corpul de carne
    trebuiesc expiate prin corpul de carne. Toate existenţele noastre se leagă unele de
    altele, binele şi răul făcut de noi se repercutează în viaţa sau vieţile viitoare. Dacă
    ticăloşii şi răii par a-şi fi terminat viaţa lor în belşug şi pace, o ştim acum, ora
    justiţiei le va suna şi lor şi suferinţele pe care le-au produs altora le vor suferi şi ei
    odată.
    Omule, fii răbdător, suportă cu curaj încercările inevitabile şi chiar necesare
    avansării tale spirituale, pentru că ele vor reduce ignoranţa ta şi te vor pregăti
    pentru un viitor mai bun. Fii bun şi virtuos, pentru a nu fi prins în grozavul angrenaj
    al răului. Fugi de bucuriile josnice, de agitaţia mulţimii. Nu în mândria onorurilor şi
    averilor vei afla înţelepciunea, ci prin muncă, practicarea carităţii şi a meditaţiei în
    faţa conştiinţei tale şi a naturii - această admirabilă carte care poartă semnătura lui
    Dumnezeu.
    În orice fiinţă să vezi un spirit frate cu tine şi să ştii că toţi la un loc una suntem cu
    Spiritul suprem, cu Spiritul Celui fără de început şi fără de sfârşit. Dumnezeu a vrut -
    găsind că a sosit momentul - să se facă revelaţia prin comunicările spiritelor în toate
    punctele globului şi în mod uniform, despre existenţa spiritului care nu moare, ci îşi
    schimbă numai existenţa. În aceste comunicări ni se spune că toţi avem acelaşi
    început, toţi parcurgem acelaşi drum şi toţi suntem meniţi să ajungem la acelaşi
    final.
    Răspândirea spiritismului este acum unul din cele mai mari evenimente ale istoriei
    pământului. O filosofie nouă de cea mai înaltă moralitate ni se prezintă acum. O
    ştiinţă vastă se deschide cercetărilor minţii omeneşti şi la orizontul vremurilor
    viitoare o religie generală va cuprinde tot pământul, făcându-ne mai buni, mai
    înţelegători în ceea ce priveşte rostul şi menirea noastră pe pământ şi în spaţiu.

    PASARILE PARADISULUI...

    Revenirea pe pământ la încarnare



    Când spiritul s-a decis şi a plecat la drum spre pământ, pentru a se reîncarna, atunci
    un cor de spirite cântă un cântec aproape funebru, cântec ce răsună în spaţiu, din
    sferă în sferă, până la infinit. E plângerea de milă pentru cel ce pleacă spre suferinţe
    fără de sfârşit. Spiritele înalte îl înconjoară, îl sfătuiesc să fie tare şi să sufere pe
    pământ fără să murmure împotriva propriului destin. Îl sfătuiesc să muncească, să
    înveţe şi să iubească. El ştie acolo - dar numai acolo - că viaţa şi suferinţele ce-l
    aşteaptă au fost alese şi acceptate de el pentru ridicarea sa la lumină, înţelepciune
    şi putere. Ajuns în lumea terestră, nu-şi mai aduce aminte că el a cerut aceste
    suferinţe şi cârteşte contra Celui de Sus că i-a hărăzit un destin atât de ticălos.
    Acolo sus el ştie că numai prin suferinţe şi prin iubire poate să repare greşelile,
    ruinele, nedreptăţile, crimele pe care le-a făcut fraţilor săi în altă viaţă. Dar jos, pe
    pământ, i se pare că numai el este nefericit şi pe alţii soarta îi copleşeşte cu fericire.
    După aceste încurajări ale luminilor din spaţiu, spiritul povăţuitor ia din regiunile
    senine ale contemplărilor fericite din planul mental şi îl coboară în abisurile unde
    domnesc pasiunile, unde spiritele urcă şi coboară, unde află ce rău au făcut prin ura
    lor, ce rezultate au avut prin iubirea lor. Ajung în regiunea marilor curenţi astrali.
    Trec mai jos prin regiunea eterică încărcată cu electricitate şi, în fine, ajung în
    regiunea superioară a atmosferei pământului, unde domnesc marii curenţi
    magnetici ce învăluie globul terestru. Se coboară în regiunile ce poartă norii şi unde
    domnesc marii curenţi aerieni. Trec de înălţimile ameţitoare ale munţilor veşnic
    acoperite de zăpadă, se coboară peste munţii împăduriţi ce îşi cântă melodia lor, se
    lasă peste regiunile dealurilor ori a câmpiilor unde se răsfaţă viaţa infinită, sub toate
    formele ei.
    Iată spiritul ajuns în domeniul materiei fizice, pe pământ, lăcaş al suferinţei, infernul
    prin care omul trebuie să treacă în evoluţia lui nesfârşită, spre viaţa spirituală întru
    veşnicie. Iată satul sau oraşul în care, din înălţimi, se aude zgomotul vieţii. Spiritul
    ajuns aici se opreşte, priveşte infinitul parcurs, îşi aduce aminte de lumina splendidă
    de unde a venit şi se cutremură de întunericul ce domneşte aici jos, pe pământ. Se
    întoarce către ghidul său şi îi spune: „Iartă-mă, nu ştiu ce am făgăduit, nu mi-am dat
    seama ce am acceptat, ia-mă iar sus în Cer". Şi atunci spiritul-ghid îi răspunde:
    „Curaj, tu ai jurat că îţi vei îndeplini destinul. Aici pe pământ vei avea o coroană de
    spini; acolo sus, când te vei întoarce, vei purta coroana fericirii". Spiritul se roagă,
    spune că nu are putere, şi se îndoieşte că îşi va mai aminti ceea ce a învăţat în Cer.
    Atunci ghidul îi răspunde: „Observă, crede şi ridică-te prin ştiinţa spirituală pe care o
    vei afla". Sărmanul spirit, înfrigurat, întreabă: „Unde suntem, la ce popor, în ce
    familie mă voi reîncarna?" Şi ghidul îi răspunde: „Aici - arătându-i casa şi familia -
    geniile cereşti care ţin cartea destinului tău au hotărât să te renaşti şi vei trăi pe
    pământ atât cât ţi s-a hotărât în cartea destinului. Îţi spun acum, dar ai să uiţi, te
    vei naşte în ziua, luna, anul anume şi te vei întoarce de aici în condiţiile următoare -
    indicând felul morţii sale - şi în ziua, luna şi anul anume. Nu uita că spiritele
    apropiate de tine, prin dragostea ce le-ai arătat-o în trecut, vor veni şi te vor
    susţine. Nu uita că sunt cel ce te apăr în viaţa ta terestră. Eu voi veni în somnul tău
    din nopţile terestre şi te voi povăţui. Să nu le uiţi şi să le urmezi. Şi acum curaj.
    Adio." Duhul este părăsit de ghid şi este îndreptat către femeia care îi va fi mamă, în
    care se va încarna, strecurându-se în pântecele ei ca atras de vidul unei pompe
    pneumatice. În curând un întuneric îi cuprinde fiinţa şi treptat conştiinţa lui şe
    stinge, ca şi o candelă lipsită de untdelemn. Un val de uitare vine peste tot ce a
    ştiut şi văzut în planurile sublime ale fericirii, se aşterne de acum peste mintea lui,
    începe reîncarnarea terestră. Se poate ca femeia, prin încălcarea Legii divine, să nu
    vrea să fie mamă; atunci spiritul o părăseşte şi, condus de ghidul care îi reapare,
    este condus la o altă femeie care îi va permite să se nască în lumea fizică. Şi după
    cum acest spirit a fost silit, fără să mai revină în planurile superioare, să se
    reîncarneze imediat în altă femeie, tot astfel copiii care mor în fragedă copilărie
    sunt aduşi imediat într-o nouă reîncarnare, fără să mai urce în sferele spirituale.
    Prin urmare, scara urcării din sfera fizică în cea spirituală şi a coborârii de acolo în
    cea fizică ar putea fi rezumată astfel:
    1. Agonia terestră. Moartea fizică.
    2. Naşterea în lumea astrală. Dobândirea facultăţilor astrale. Viaţa în planul
    astral, purificarea de pasiuni şi sentimente inferioare. Moartea astrală (în cazul
    spiritelor evoluate).
    3. Naşterea în lumea spirituală (în cazul spiritelor evoluate). Viaţa spirituală.
    4. Dorinţa de reîncarnare, I se prezintă duhului şi acesta acceptă încercările şi
    suferinţele din viitoarea viaţă terestră.
    5. Agonia spirituală. Uitarea vieţii spirituale.
    6. Îmbrăcarea spiritului ce se coboară la reîncarnare în noua haină mentală şi
    astrală.
    7. Naşterea pe pământ. Câştigarea de noi cunoştinţe în viaţa terestră.
    Circuitul acesta din planul mental, astral şi fizic şi apoi iarăşi invers poate dura zeci
    de mii de ani, dar toate au un sfârşit. Această roată se va învârti până când omul nu
    va mai fi legat atât de puternic de bunurile pământeşti, de dorinţe, de pasiuni, de
    orice ţine de materia fizică. Când omul se va elibera de aceste cătuşe, îşi va termina
    ciclurile acestor planuri şi deci nu va mai fi supus morţii. De aici încolo spiritul va
    trăi numai o viaţă spirituală întru veşnicie, în concertul marilor spirite albe, al
    spiritelor destinului, al spiritelor constructoare de corpuri fizice, al diriguitoarelor
    evoluţiei plantelor, animalelor şi omului, în concertul conducătorilor de planete şi
    sisteme solare.
    După ce l-am urmărit pe om în ascensiunea lui din lumea fizică în cea spirituală, a
    spaţiilor infinite, trebuie să precizăm că această ascensiune nu se face la fel pentru
    toate spiritele, ci diferite de la duh la duh, după gradul său de avansare. Omul
    neevoluat, apropiat de mentalitatea animală, când va muri va petrece foarte multă
    vreme în planul astral, şi anume la baza astralului, până când va înţelege această
    trecere dintr-o lume în alta, până va fi conştient de felul de viaţă pe care a dus-o pe
    pământ. Apoi, după moartea astrală, se va ridica adormit, inconştient, prin tot restul
    planului astral, trecând - de asemenea adormit - prin sfera mentală, până în sfera
    mental superioară (cauzal), unde în mod automat se va face elaborarea şi
    sintetizarea faptelor lui de pe când a trăit pe pământ. Rezultatul lor se va înscrie în
    corpul său cauzal. După aceea va pierde haina mentală, şi marile lumini şi ghidul
    său îl vor dirija înapoi în lumea mental inferioară, unde îşi formează o nouă haină
    mentală, care va avea calitatea în raport cu esenţele intelectuale înscrise în corpul
    său cauzal. Va trece apoi în planul astral, unde va fi îmbrăcat cu noua haină astrală,
    de o calitate determinată de informaţiile înscrise în corpul cauzal şi se va naşte pe
    pământ într-un mediu prielnic, unde va avea posibilitatea realizării condiţiilor pentru
    a-şi pune în acţiune mentalitatea, dorinţele, gradul de înaintare spirituală. Dacă însă
    e vorba de un duh aparţinând unei lumi mai avansate - de exemplu, un om simplu,
    cuvios şi credincios atunci spiritul său după moartea fizică se va ridica prin regiunea
    inferioară şi mijlocie a astralului până în sferele ei superioare. Aici îşi va analiza
    viaţa trecută, va înţelege valoarea sentimentelor ce l-au agitat pe pământ, îşi va da
    seama de înălţimea sau îngustimea vederilor sale mentale cât a trăit printre oameni
    pe pământ. Când vremea traiului în astral se va fi terminat, el va muri din punct de
    vedere astral, va dezbrăca învelişul astral şi, adormit, va trece în planul mental
    interior şi superior, unde se va face automat sintetizarea vieţii trecute, compararea
    ei cu cele precedente şi rezultatul se va înscrie în corpul cauzal. Pe baza acestor
    date va fi coborât şi îmbrăcat cu o nouă haină mentală şi astrală şi se va naşte pe
    pământ.
    Însă în cazul omului care a dus o viaţă cu pietate, cu milă şi iubire de oameni, care
    posedă cunoştinţe despre lumea fizică înconjurătoare, care cunoaşte legile ce
    conduc materia, când va pleca din lumea întunericului şi a suferinţei, spiritul său se
    va ridica în astralul superior, unde va sta o scurtă vreme pentru analiză şi purificare,
    apoi conştient va trece în mental; aici văzând, auzind, va învăţa, va analiza, va
    sintetiza, va înţelege rostul vieţii în veşnicie. Aici va face şcoala spiritualităţii şi apoi,
    ştiutor, va trăi vreme îndelungată o viaţă plină de fericire. După un timp, în sfârşit,
    va dori intens să revină pe pământ, dar i se arată greutăţile vieţii terestre. El,
    conştient de Legile divine ale evoluţiei, le va accepta. Atunci va fi adus în faţa
    Consiliului spiritelor de care depinde evoluţia omului pe pământ, unde va declara
    acceptarea sacrificiului ce se impune pentru avansarea lui spirituală. Se întoarce în
    planul mental, astral şi cel fizic. Rezultă din această descriere că durata vieţii
    astrale şi nivelul în care se va petrece această viaţă diferă după gradul de evoluţie
    al duhului. Viaţa spirituală, mentală are o gradaţie şi nu devine conştientă şi mai
    ales de lungă durată decât pe măsură ce spiritul este mai avansat.(Sarlat Demetrescu)

    Va urez Pace,Iubire si Lumina!!!