Placinta lui Dumnezeu

De cate ori ne mancam viata... Dar de cate ori ne dam seama ca nu e viata noastra ci e un dar de la Dumnezeu... Ne facem ca nu il vedem, daca e nevoie ne punem si mana la ochii... Dar totusi El sta la masa cu tine... Nu te-a uitat si nu te-a parasit... Acum cat inca mai ai din placinta macar cativa ani... Ofera-i lui Dumnezeu ceea ce ii apartine... El cere de la tine ascultare, cere sa il iubesti, dar cel mai mult El doreste sa fiti prieteni, doreste ca viata ta, sa fie încontinua comuniune cu El, de aceea el , prin Dragostea lui cea mare A coborat aici pe pamant, si-a luat trup de om si a murit pentru tine... da , nu te mira... pentru tine, stiu ca poate te simti cel mai pacatos om, cel mai rau, sau poate ca poti crede ca nu mai ai cale de intoarcere... Dar nu e adevarat. Iisus de aceea a murit pentru tine, ca "oricine crede in El, sa nu piara si sa aiba viata vesnica "(Ioan 3:16)

Dumnezeu nu se multumeste doar cu o parte a vietii noastre (nu vrea sa fim doar crestini cu numele) vrea sa ii dam Lui toata viata noastra, si daca ne predam Lui, (Creatorul cerului si al pamantului) cine poate sa stea impotriva noastra si ce rau ne mai poate atinge? Întelepciunea suprema ne poate coordona viata doar in directia cea mai buna pentru noi.

NU-L ignora ! ! !

Da-I lui Dumnezeu locul pe care ar trebui sa il aiba in viata ta!
Pace si Lumina!!!

Pilda vamesului si a fariseului...

Domnul ne învată să nu ne mândrim cu realizările si cu puterile noastre, pentru că, după cum am văzut din

Pilda Semănătorului, tot ceea ce avem este dar de la Dumnezeu. Dumnezeu nu îi iubeste pe oamenii îngâmfati, ci pe cei smeriti: “Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriti le dă har”(Iacob 4:6).

Si să nu uităm cuvintele Domnului Iisus ce

spune: “Nu judecati, ca să nu fiti judecati. Căci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu măsura cu care măsurati, vi

se va măsura”(Matei 7:1-2).

Pe vremea Mântuitorului exista o grupare formată din niste oameni care, desi încălcau poruncile dumnezeiesti, se credeau sfinti si drepti: fariseii. Acestia erau doar în aparentă credinciosi: se rugau la colturi de stradă, când posteau îsi puneau în cap sac si cenusă, totul pentru

a-i induce pe oameni în eroare cu privire la adevărata lor fire. Erau mândri si aroganti, dispretuindu-i pe ceilalti oameni, pe care îi considerau păcătosi.

Iisus a condamnat de multe ori fătărnicia fariseilor, pentru ei rostind pilda aceasta:

LUCA XVIII:

“9. Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis pilda aceasta:

10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.

11. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.

12. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.

13. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.

14. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.”

După cum bine stim, din cauza mândriei lui Lucifer, el si îngerii care i-au urmat au căzut în păcat, transformându-se în diavoli; la fel si Adam si Eva, crezând că dacă vor mânca din pomul cunoasterii vor fi ca Dumnezeu. Deci, mândria este începutul/mama tuturor păcatelor.

Deasemenea, smerenia este cea care îl duce pe om alături de Dumnezeu. Dacă Iisus, care este atoatestiutor si atotputernic este “blând si smerit”, cu atât mai mult trebuie să fim noi

care avem totul prin darul lui Dumnezeu.

Nu trebuie să dispretuim pe nimeni, pentru că toti oamenii poartă în ei chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu urăste păcatul însă îi iubeste pe păcătosi, asteptându-i să se întoarcă la El.

Multa Pace si Lumina!!!

Pilda Semanatorului...

Pentru a fi întelese mai cu usurintă cuvântările Sale despre Dumnezeu si împărătia Sa, Iisus S-a folosit de exemple din natură, de întâmplări sau fapte din viata obisnuită a oamenilor. Acestea se numesc pilde sau parabole.

“3. Si le-a grait lor multe, in pilde, zicand: Iata a iesit semanatorul sa semene.

4. Si pe cand semana, unele seminte au cazut langa drum

si au venit pasarile si le-au mancat.

5. Altele au cazut pe loc pietros, unde n-aveau pamant mult si indata au rasarit, ca n-aveau pamant adanc;

6. Iar cand s-a ivit soarele, s-au palit de arsita si, neavand radacina, s-au uscat.

7. Altele au cazut intre spini, dar spinii au crescut si le-au inabusit.

8. Altele au cazut pe pamant bun

si au dat rod: una o suta, alta saizeci, alta treizeci.

9. Cine are urechi de auzit sa auda.”

După ce le-a spus oamenilor pilda despre omul iesit la semănat, Iisus le-a explicat ucenicilor întelesul profund al cuvintelor Sale:

18. Voi, deci, ascultati pilda semanatorului:

19. De la oricine aude cuvantul imparatiei si nu-l intelege, vine cel viclean si rapeste ce s-a semanat in inima lui; aceasta este samanta semanata langa drum.

20. Cea semanata pe loc pietros este cel care aude cuvantul si indata il primeste cu bucurie,

21. Dar nu are radacina in sine, ci

tine pana la o vreme si, intamplandu-se stramtorare sau prigoana pentru

cuvant, indata se sminteste.

22. Cea semanata in spini este cel care aude cuvantul, dar grija acestei lumi si inselaciunea avutiei inabusa cuvantul si il face neroditor.

23. Iar samanta semanata in pamant bun este cel care aude cuvantul si-l intelege, deci care aduce rod si face: unul o suta, altul saizeci, altul treizeci.”

După cum reiese din cuvintele Mântuitorului, semănătorul este El, sământa este Cuvântul lui Dumnezeu, iar locurile unde ea cade sunt felurile oamenilor care ascultă această învătătură.

Cu totii auzim într-un fel sau altul învătăturile Domnului Iisus. Din păcate nu stiu în câte din suflete găseste si “pământul cel bun” în care să crească si să aducă rod.

Sper ca pilda pe care am învătat-o azi să fi găsit “pământul cel bun”, si mai sper ca aceasta să aducă transformarea felului cum primim învătătura lui Dumnezeu.

“Fiule, tine cu tărie învătătura si nu o părăsi; păzeste-o, căci ea este viata

ta”(Pilde 4:13).
Sursa:www.pilde.uv.ro
Va imbratisez cu drag!!!

Constitutia Romaniei...

ARTICOLUL 1

1. (1) România este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.
2. (5) În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 13

În România, limba oficiala este limba româna.

CAPITOLUL II – Drepturile si libertãtile fundamentale

ARTICOLUL 30: Libertatea de exprimare

1. (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
2. (2) Cenzura de orice fel este interzisã.
3. (3) Libertatea presei implicã si libertatea de a înfiinta publicatii.
4. (4) Nici o publicatie nu poate fi suprimatã.

ARTICOLUL 31: Dreptul la informatie

1. (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrãdit."

Mare atentie ca se cam incalca toate punctele la ora actuala.
Va imbratisez cu drag!!!