IUBIREA INVINGE TOTUL!!!

DA-MI DOAMNE,PUTEREA DE A SCHIMBA LUCRURILE PE CARE LE POT SCHIMBA!DA-MI PUTEREA DE A ACCEPTA LUCRURILE PE CARE NU LE POT SCHIMBA!SI DA-MI INTELEPCIUNEA DE A LE DEOSEBI!!!

ZAMOLXE

Zamolxe a spus:

“BINECUVANTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE BINECUVANTEAZA!!!”

Adevarul te va elibera !!!

Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un naufragiat de care râd Zeii.

Albert Einstein

luni, august 10, 2009

"Schimbarea la fata" pe Ceahlau-6 August 2009







































































































































































































































































Am planuit de cateva luni impreuna cu sotia mea sa mergem pe 6 august,de Schimbarea la Fata,pe minunatul munte Ceahlau.Eu am mai fost acum vreo 16 ani si am ramas frumos surprins cum urcau oameni batrani impinsi de la spate de o forta parca.
Ne-am pregatit sa dormim in cort,deci va dati seama ce rucsaci burdusiti aveam.Trebuia sa avem si mancare si haine pentru vreo trei-patru zile.Am reusit sa avem doi rucsaci de vreo 15 kilograme(ceea ce pentru sotia mea era destul de mult,ea neurcand niciodata vre-un munte).
Dupa ce am trecut prin cateva peripetii,legate de mijloacele de transport,care s-au defectat,am ajuns la Izvorul Muntelui pe data de 4 august dimineata pe la ora zece.
Am inceput sa urcam cu toate sarsanalele dupa noi.Am facut in jur de sase ore pana sus la cabana Dochia.Am fost supusi la tot felul de incercari,dar pana la urma cu ajutorul Bunului Dumnezeu am ajuns intregi,vii si nevatamati pe varful muntelui :).Am avut parte si de o vreme superba la urcare si am vazut foarte multe peisaje extraordinare,care ne incarcau parca putin bateriile.
Ajunsi la cabana Dochia,am inceput sa intrebam si noi in dreapta si in stanga cum tre sa procedam cu corturile(cui tre sa platim taxele de campare etc).Am observat aici o greata si un dispret din partea cabanierilor,care m-acam pus pe ganduri.Nu-mi inchipui cum pot niste oameni care lucreaza si traiesc in acel mediu linistit si curat sa fie atat de "constipati" cu turistii.
Am reusit pana la urma sa ne asezam cortul si spre surprinderea noastra nu aveam voie sa facem foc sub nici o forma,in conditiile in care eu cu sotia am carat in jur de vreo 10 kilograme de cartofi,porumb,dovlecei...
Asta e...ne-am conformat legislatiei de rigoare.
In dimineata zilei de 5 august pe la ora 7 a inceput sa ploua,dar ploaie frate...Pana pe la 11 a turnat in continuu si dupa cum arata cerul nu parea ca s-ar opri.Cam toti care eram cu corturile,am inceput sa ne scarpinam a paguba :),in conditiile in care cortul nostru era cel mai "rahitic" din toate.Apropos,va sfatuiesc,nu va cumparati articole de munte decat din magazinele de specialitate.
Am lasat cortul si bagajele si m-am pornit cu sotia spre cabana Dochia sa bem ceva cald pentru ca eram uzi leoarca.Am luat cu noi si produsele pe care le vroiam sa le preparam la gratar,cu gandul ca poate ne lasa cabanierii sa le preparam in bucataria lor.
La cabana,in sala de mese era aglomeratia de pe lume din cauza ploii care nu mai contenea.Binenteles ca nu ne-a bagat nimeni in seama cu prepararea produselor noastre,ba mai mult ni s-a vorbit cu un dispret extraordinar.
Mi-am luat inima in dinti si am plecat singur,sotia am lasat-o sa se incalzeasca cu un ceai,sa caut schitul care stiam de la niste prieteni ca se afla undeva prin spatele cabanei la vreo 300 de metrii.Afara ploua si era o ceata de nu se vedea la 2 metri in fata.
Am nimerit schitul si am gasit pe acolo un preot si am inceput sa-i spun pataniile mele si ca vreau sa prepar ceva de mancare.Prima data omul nu m-a lasat sa-mi fac de mancare,abia dupa ce i-am spus sa ia sacosa pe care o aveam de pomana,a inceput sa se transforme in sens pozitiv.Pana la urma m-am inteles cu preotul sa vin sa dorm cu sotia intr-un pod al schitului.Eram foarte multumit,vazand ca vremea se inrautatea din ce in ce mai tare.
Am plecat sa-mi aduc sotia si bagajele.A plouat in continuu,cand am ajuns la schit eram uzi leoarca pana la piele amandoi.
Dupa ce ne-am cazat in pod m-am dus la bucatarie sa incalzesc niste apa sa preparam o supa instant.Aici intrand in vorba cu maicutele si cu niste doamne care ajutau la prepararea bucatelor pentru praznicul de pe 6 august,ne-am imprietenit si experienta noastra pe munte s-a schimbat in bine,incepuse sa rasara soarele pe strada noastra.Dupa ce am mancat si ne-am schimbat am venit sa dam o mana de ajutor pe la bucatarie si pe la calugari.A doua zi erau asteptati la slujba Mitropolitul Teofan alaturi de multe fete bisericesti,cat si foarte multi pelerini.
Ne-am simtit extraordinar pentru ca am putut sa ajutam maicutele si calugarii sa se pregateasca pentru marea zi de 6 august.Afara vremea ramanea neschimbata,ploua si era o ceata extrem de mare.
In seara de 5 august au ajuns foarte multi pelerini,printre care si multi copii.Acestia au ajuns binenteles uzi pana la piele.Li s-a dat o masa calda din partea calugarilor.Eu am facut mamaliga cu care erau serviti pelerinii,o mamaliga in care am bagat vreo 3 kilograme de faina...M-am simtit extraordinar cand am vazut cum se ridicau de la masa satui si incalziti,pelerinii.Sotia mea a ajutat maicutele la facut sarmale si ardei copti.
Seara am mers la culcare in podul cu pricina.Erau cred ca vreo 50 de pelerini.Am luat cu noi pe saltea inca vreo doi copilasi sa nu doarma direct pe lemn.
In dimineata zile de 6,m-am trezit pe la 5 dimineata cu gandul sa ma duc sa vad rasaritul de soare.Afara era un frig si o ceata de-ti patrundea pana la oase.Nu am reusit sa vad nimic din pacate,poate la anul...
Pelerinii inca soseau unul cate unul.Pe la ora 9 a inceput slujba si au inceput sa apara si inaltele fete bisericesti.
Foarte frumoasa slujba,desi afara era foarte urat.
Dupa slujba s-a dezlantuit iadul pe pamant,toata lumea era infometata si infrigurata si vroiau sa manance.Era o dezordine si o harababura,care la un moment dat a scapat de sub control.
Noi a trebuit sa plecam pentru ca aveam rezervare la microbuz spre Iasi si cum nu prea eram noi sportivi,trebuia sa avem o marja de eroare de vreo 2 ore.
Dupa multe peripetii legate de vreme am ajuns in statiunea Durau exact cu 10 minute inainte de a pleca autocarul spre Iasi...cineva acolo sus ne iubeste.
Am ajuns in "jungla"din Iasi si mi-am propus cu sotia mea ca la anul sa mergem iarasi pe 6 august de Ziua Muntelui si Schimbarea la fata a Domnului.Programari si rezervari la schitul de pe Ceahalau puteti face la Parintele Ignatie 0745402052.Mergeti...ca merita.
Va imbratisez cu drag!!!