IUBIREA INVINGE TOTUL!!!

DA-MI DOAMNE,PUTEREA DE A SCHIMBA LUCRURILE PE CARE LE POT SCHIMBA!DA-MI PUTEREA DE A ACCEPTA LUCRURILE PE CARE NU LE POT SCHIMBA!SI DA-MI INTELEPCIUNEA DE A LE DEOSEBI!!!


ZAMOLXE

Zamolxe a spus:

“BINECUVANTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE BINECUVANTEAZA!!!”

Adevarul te va elibera !!!

Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un naufragiat de care râd Zeii.

Albert Einstein

miercuri, iulie 01, 2009

A fi sau a nu fi...reincarnare

Reincarnarea este o credinta veche,larg raspandita,dar care,cu toate acestea,nu a fost niciodata majoritara in Occidentul marcat de crestinism si nici obiect de invatatura,spre deosebire de Orient.
Adeziunea la reincarnare este exprimata in scrierile multor autori occidentali.Iata afirmatiile scriitorului german Goethe(1749-1832):"Am certitudinea ca am venit aici,asa cum sunt acum,de mii de ori.Si sper ca voi mai veni de alte mii de ori".Filosoful american Emerson(1803-1822) scria:"Nimic nu moare.Oamenii se prefac a fi morti;ei trec prin niste simulacre de funeralii.Si iata-i privind pe fereastra,in perfecta stare,intr-o noua si stranie deghizare".Tot astfel,romancierul rus Tolstoi(1828-1910) afirma:"Dupa cum traim mii de vise in viata prezenta,la fel,aceasta nu este decat una dintre miile in care salasluim dupa ce am parasit o alta viata,reala,la care ne vom reintoarce dupa moarte:viata divina."In sfarsit,iata si epitaful pe care Benjamin Franklin(1706-1790) si l-a compus la varsta de douazeci si doi de ani pentru a-i fi gravat pe mormant:

"Aici odihneste trupul lui Benjamin Franklin tipograful,
Asemanator copertelor unei carti cu foile smulse,
Parasite de randuri,
Cu titlul si poleiala sterse.
Insa lucrarea nu se va pierde,
Caci,dupa a lui credinta,
Va aparea inca o data
Intr-o editie noua si mult mai eleganta
Revizuita si corectata de autorul insusi."

Asadar,reincarnarea este un mijloc de realizare a sinelui si de mantuire ai carui artizani suntem noi insine;ea poate fi dovedita stiintific,atat de parapsihologie,cat si prin experiente ale stiintei clasice,caci lumea spirituala urmeaza legi precise.
Problema raului din lume si-ar gasi ,astfel explicatia si justificarea:"Daca relele pe care le induram,scrie Maughan,sunt consecintele pacatelor comise in vietile anterioare,putem sa le suportam cu resemnare si cu speranta ca vom suferi mai putin in viata viitoare daca ne straduim sa ducem,de acum inainte,o viata virtuasa."
Daca nu ar exista reincarnare,Dumnezeu ar fi nedrept in felul in care imparte fericire unora si nefericire altora.Daca nu ar fi reincarnare,omul ar fi obligat sa atinga dintr-o data perfectiunea,intr-o singura viata.Dar acest lucru este posibil?Cata vreme,prin legea karmei totul s-ar explica:diferitele tipuri de renastere ar corespunde unei anumite scale a meritelor,in conformitate cu gradul de "reparatie" a faptelor intreprinse anterior.
Napoleon declara apropiatilor sai ca intr-o existenta anterioara fusese Carol cel Mare.Generalul Patton credea ca obtinuse stiinta militara pe alte campuri de batalie.Jack London scria:"Cresc si ma dezvolt de un numar infinit de milenii si fiecare dintre identitatile mele anterioare imi aduce vocea,ecolul si dorinta sa".
Senzatia de deja-vu(deja vazut) si deja-vecu(deja-trait) este obisnuita.Numeroase observatii verificate dovedesc existenta unui anume gen de memorie a trecutului sau cunostiinte bine organizate cu origine necunoscuta.Astfel,o limba arhaica nefolosita,este vorbita dintr-o data de o persoana inculta(fenomenul este numit ,in literatura parapsihologica de specialitate xenoglosie).De asemenea ,cunostiinte matematice sau muzicale apar inexplicabil inca din frageda copilarie.Handel nu a avut nici un predecesor muzician.Mozart compunea,la cinci ani ,piese muzicale atat de elaborate...nu se explica oare prin aceea ca le schitase in vieti precedente si acumulase cunostiinte in existentele trecute?
Un copil de patru ani povesteste cu convingere intamplari ciudate pe care le-ar fi trait sub un alt nume,intr-un alt loc si intr-o alta familie.Isi conduce parintii intr-acolo,regaseste drumul catre casa "sa",identifica obiecte si recunoaste persoane.Sau,bunaoara,la un alt copil se descopera fobii,ticuri,atractii pentru obiecte decedate despre care se emite ipoteza ca s-ar fi intors sub chipul unui pusti.
Aceste amintiri din viata trecuta apar mai ales la copii intre doi si trei ani.Daca anturajul nu-i cenzureaza discursul,ei vor continua sa-si aminteasca existenta anterioara pana catre varsta de cinci ani,oferind,daca li se solicita,detalii precise.Imaginile trecutului se estompeaza ulterior,iar intrarea la scoala "normalizeaza" subiectul.Unii copii cer chiar sa fie dusi "la ei",sa revina la vechea lor postura.Altii refuza faptul de a fi baiat sau fata.Sau refuza mediul social si parintilor lor,tot in numele existentelor anterioare.
Cunostintele precoce sunt frecvente in cazurilr analizate in India.Copii de trei ani incep sa recite texte in sanscrita pe care nu le-au auzit niciodata,ca si cum memoria lor ar reactiva invataturile acumulate de intelepti din trecut.Similare sunt atractiile precoce ale unor copii de aceeasi varsta pentru tigari,alcool sau droguri,inclinatii pe care le-ar fi avut in viata anterioara.
La tibetani este o practica obisnuita ca viitorul Dalai Lama sa fie ales dintre copii supusi probelor de identificare a obiectelor,locurilor sau amintirilor avand legatura cu defunctul Dalai Lama,pentru a se stabili in care dintre ei s-a reincarnat.
Iata un caz cu un copil birmanez care poarta riduri adanci marcate in palme,pe antebrate,pe pumni,pe glezne.El isi povesteste intamplarile din trecut.Fiu al unui om bogat,avea multi bani pusi la ciorap.Intr-o noapte,hotii au pus mana pe el,l-au legat fedeles cu un fir subtire de sarma,pe vine,cu mainile trecute peste picioare.I-au luat banii si l-au abandonat in starea aceasta jalnica.Eforturile sale disperate de a se eliberanu au facut decat sa-i produca taieturi pe maini,pe brate si pe picioare.A murit dupa trei zile de agonie.Ori,copilul,victima a acestui cosmar a trecutului,face parte dintr-o familie crestina care nu crede in reincarnare.In Thailanda,apropiatii unui mort ii insemneaza corpul dupa deces in mod distinct,pentru a-l putea identifica atunci cand se va intoarce intr-un nou nascut care va purta acelasi semn.Ce explicatie ar putea fi oferita pentru aceste semne fizice,daca nu reincarnarea?
In concluzie sa notam ca,in general,credinta in reincarnare intr-un mediu dat pare sa favorizeze marturiile menite sa o acrediteze.Negarea realitatii fenomenului pare,dimpotriva,sa inhibe manifestarile vizibile:tot astfel cum "spiritele" se abtin sa apara atunci cand la sedinta de spiritism asista sceptici.
NOTA: La un moment dat acum cateva zile aveam o stare ciudata.Nu stiam in ce directie sa ma indrept in viata de zi cu zi,nu mai aveam inspiratie,nu stiam ce as mai putea publica pe blog,etc...M-am dus si m-am rugat la Moastele Sf. Parascheva si acesta incetul cu incetul a inceput sa ma directioneze.Iti multumesc din suflet,Preaiubita Sfanta,ca datorita tie am scris acest articol si am inceput sa vad iarasi viata cu ochii de odinioara.
Va imbratisez cu multa dragoste!

Din cartea "Conversatii cu Dumnezeu - Un dialog neobisnuit"

- "Dumnezeu" (TOT CEEA CE ESTE) explica de ce a creat, prin fragmentarea propriei sale fiinte energetice, universul, sufletele, viata pe pamânt si pe alte planete din univers. Inainte de fragmentare si materializare, cunostea TOTUL dar numai TEORETIC, fara sa fi simtit PRACTIC ce reprezinta realitatea fizica. Prin creerea universului dualistic, a sufletelor si a vietii, si-a dat lui insasi posibilitatea practica de a se cunoaste pe el insusi, de a se cunoaste pe sine, de a stii CINE ESTE si CE POATE DEVENI. Pentru a cunoaste ce e caldura (creind frigul), de a cunoaste ce e sa fii satul (creind foamea), ce e fericirea (creind supararea), ce e sanatatea (creind boala), ce e pacea (creind razboiul) etc. Cunosterea practica a tuturor acestor trairi o poate realiza numai prin intermediul vietii terestre a SUFLETELOR.- Sufletele sunt parti din TOT CEEA CE ESTEE. Ele cunosc programele extrem de complicate (experimentate dealungul evolutiei pe parcursul a miliarde de ani) de crestere-evolutie a corpurilor plantelor, animalelor, oamenilor, ele furnizeaza CENTRALEI informatii, impresii, simtaminte, senzatii. Intre SUFLET si TOT CEEA CE ESTE nu exista nicio diferenta, TOTUL E UNA.- EXISTA: o forta energetica multidimensionnala hiperinteligenta numita TOT CEEA CE ESTE, suflete (parti componente a TOT CEEA CE ESTE, preexistente), viata inainte si dupa moarte, îngeri pazitori (mentori spirituali), un proces etern de autocunoastere (prin creatiile sale) a TOT CEEA CE ESTE.- NU EXISTA: paradis, purgatoriu, iad, diavoli, judecata de apoi, pedepse eterne.- Toate creatiile lui TOT CEEA CE ESTE din Univers se afla INAUNTRUL (nu INAFARA !) lui.- TOT CEEA CE ESTE nu ameninta, nu se supara, nu da porunci, nu judeca, nu se razbuna, nu bate, nu pedepseste pe niciuna din propriile sale creatii, caci s-ar pedepsi pe el insusi. TOT CEEA CE ESTE este o forma de energie subtila, exprimata prin IUBIRE PURA. Acest mesaj, mesajul IUBIRII PURE, a fost transmis oamenilor de catre toti marii intemeietori ai religiilor mondiale. Oamenii nu au inteles insa mesajul.- TOT CEEA CE ESTE nu a cerut niciodata organizarea oamenilor in biserici, nu a cerut proslaviri, inchinaciuni, cultul personalitatii, ofrande.- Intrebat de ce nu apare manifest si simultan tuturor oamenilor spre a-si dovedi existenta, TOT CEEA CE ESTE a raspuns ca pentru el n-ar fi nicio greutate sa o faca, numai ca marea majoritate a oamenilor, indoctrinati religios, ar crede ca ceea ce vad si aud nu este opera lui, ci a diavolului.
- Oamenii dispun de 3 constiinte:
a) constiiinta corpului fizic,
b) constiinta Ego-ului (ambele în interiorul corpului fizic),
c) constiinta sufletului (extinsa si inafara corpului).
Primele doua sunt formate la nastere, a treia (sufletul) este preexistenta (pastratoarea amintirilor si experientelor acumulate in incarnarile anterioare). Primele doua nu au acces in timpul vietilor la banca de date acumulate de suflet in cursul vietilor anterioare, având sarcina de intretinere a corpului in viata. Dupa moarte sunt integrate in suflet.- Indiferent de apartenenta confesionala (in prezent exista pe glob sute de confesiuni religioase) si de faptele savârsite din viata, toate sufletele ajung dupa moarte in acelasi loc, nimeni nu va fi judecat si pedepsit.- Oamenii sunt parti din TOT CEEA CE ESTE, din DUMNEZEU, sunt DUMNEZEI, egali intre ei din toate punctele de vedere, dar aflati insa stadii diferite de evolutie spirituala. Unii sunt in faza unor copii de gradinita, altii in clasele primare, altii in clasele de liceu. Cei evoluati, nu au dreptul sa-i dispretuiasca si sa-i critice pe cei din clasele primare sau de la gradinita, precum nici cei de la gradinita sau din clasele primare nu au dreptul sa-i invidieze pe cei care au atins deja un stadiu de dezvoltare superior. Caci, toti sunt frati si surori, toti parti din TOT CEEA CE ESTE, toti sunt - fara exceptie - DUMNEZEU.- 70-80% din tot ceea ce traim in fiecare viata este planificat de catre suflet inainte de nastere, numai 20-30% reprezinta hotarîri spontane, neplanificate. Fiecare suflet este autorul scenariului vietii, totodata regizorul si actorul care joaca in viata un anumit rol.- TOT CEEA CE ESTE explica notiunea greu de inteles a sincronicitatii timpului. In Univers nu ar exista decât un etern ACUM, trecutul, prezentul si viitorul existând simultan. Viata ar fi (ca si la desfasurarea unei partide de sah), o drama in care au fost prevazute, inca inainte de creerea universului, toate variantele posibile de derulare. Si la jocul de sah exista un numar extrem de mare de variante posibile de derulare a partidelor, dar limitate ca numar de posibilitati. In orice stadiu exista un numar limitat de variante care mai stau la dispozitia jucatorilor, la libera alegere. Orice mutare ar face jucatorul este una din miliardele de variante care îi mai stau la dispozitie, pâna la incheierea partidei. Toate mutarile efectuate inaintea viitoarei mutari reprezinta trecutul, mutarea imediat urmatoare prezentul, iar mutarile viitoare ramase la dispozitie pâna la finele partidei de sah viitorul. Mutarile ar avea loc, in aceasta conceptie, simultan, deoarece se petrec in interiorul unui joc cu mutari deja cunoscute, limitate. In acest sens trebuie inteleasa si sincronicitatea trecutului, prezentului si viitorului in Univers.
SCOPUL CREATIEI Neale Donald Walsch: Exista unii care afirma ca viata ar fi o scoala, ca noi am fi venit aici ca sa invatam anumite lectii.
E adevarat ?
TOT CEEA CE ESTE: Este o alta parte a mitologiei voastre, bazata pe experienta umana.
N.D.W.: Viata nu e o scoala ?
TOT CEEA CE ESTE: Nu.
N.D.W.: Nu suntem aici ca sa invatam lectii ?
TOT CEEA CE ESTE: Nu.
N.D.W.: Atunci de ce suntem aici ?
TOT CEEA CE ESTE: Sa va amintiti si sa re-creati CINE SUNTETI.
N.D.W.: Nu sunt sigur ca inteleg.
TOT CEEA CE ESTE: SUFLETUL STIE TOT TIMPUL TOT CEEA CE ESTE DE STIUT. Nimic nu ii este ascuns, nimic nu ii este necunoscut. Totusi, A CUNOASTE nu este suficient. Sufletul cauta sa TRAIASCA EXPERIENTE. Singura dorinta a sufletului este sa transforme CONCEPTUL despre el insusi in EXPERIENTA TRAITA. Pâna când conceptul nu devine experienta, totul este speculatie. Eu fac speculatii despre mine insumi de multa vreme. De mai multa vreme decât ne-am putea aduce aminte amândoi. De mai multa vreme decât vârsta universului, inmultita cu vârsta intregului univers. Vezi deci, cât de recenta este experienta mea despre mine insumi.
N.D.W.: Tot nu inteleg. Experienta ta despre tine insuti ?
TOT CEEA CE ESTE: Da. Stai sa-ti explic. La inceput, CEEA CE ESTE este TOT CEEA CE A FOST, si nu a fost nimic altceva. Totusi, TOT CEEA CE ESTE nu se putea cunoaste, pentru ca TOT CEEA CE ESTE e TOT CEEA CE ERA si nu era nimic altceva. TOT CEEA CE ESTE, NU ESTE. Acesta este marele "ESTE / NU ESTE" la care s-au referit MARII INITIATI (Buddha, Lao-Tze, Moise, Iisus etc), inca de la inceputul timpurilor. TOT CEEA CE ESTE stia ca era TOT CEEA CE ERA, dar aceasta nu este destul, deoarece isi putea cunoaste maretia numai ca un CONCEPT si nu ca EXPERIENTA. Totusi, EXPERIENTA despre el insusi este ceea ce isi dorea, pentru ca dorea sa stie cum te simti sa fii atât de maret. Dar aceasta era imposibil, pentru ca insusi termenul "maret" este un termen relativ. TOT CEEA CE ESTE nu putea sa stie cum este când esti maret, decât daca aparea CEEA CE NU ESTE. In absenta lui CEEA CE NU ESTE, CEEA CE ESTE NU ESTE. Intelegi ?
N.D.W.: Cred ca da... Continua...
TOT CEEA CE ESTE: CEEA CE ESTE stia un singur lucru: ca NU EXISTA NIMIC ALTCEVA. Si, astfel, el nu putea si nu voia sa se cunoasca pe el insusi dintr-un punct de referinta exterior lui insusi. Un astfel de punct de referinta NU EXISTA. Exista unul singur, si acela era locul unic din INTERIOR. Acel "ESTE - NU ESTE", acel "SUNT - NU SUNT". Insa TOT CEEA CE ESTE a hotarât sa se cunoasca pe el insusi prin EXPERIENTA. Aceasta ENERGIE pura, nevazuta, neobservata, necunoscuta de nimeni altcineva, a hotarât sa TRAIASCA EXPERIENTA SINELUI INSUSI. Pentru a face aceasta, si-a dat seama ca trebuie sa foloseasca un PUNCT DE REFERINTA din INTERIOR. S-a gândit ca orice fragment din SINE INSUSI va trebui, in mod necesar, sa fie mai putin decât intregul, si astfel daca se imparte in fragmente, fiecare fragment fiind mai putin decât intregul, putea sa priveasca la RESTUL SINELUI, si sa-i vada maretia si toate calitatile. Si astfel, TOT CEEA CE ESTE s-a fragmentat benevol, devenind simultan ceea ce este ACEASTA si ceea ce este ACEEA. Pentru prima data, ACEASTA si ACEEA au existat separat una de cealalta, si totusi ambele au existat concomitent. Si tot asa exista CEEA CE NU ERA NICI UNA DINTRE ELE. Astfel, au fost create trei elemente: CEEA CE ESTE AICI, CEEA CE ESTE ACOLO si CEEA CE NU ESTE NICI AICI, NICI ACOLO, dar care trebuia sa existe, pentru ca AICI si ACOLO sa existe. Nimicul tine la un loc totul. Non-spatiul tine la un loc spatiul. Intregul tine la un loc partile. Intelegi toate acestea ? Ma poti urmari ?
N.D.W.: Cred ca da... Ai folosit o descriere atât de clara, incât inteleg.
TOT CEEA CE ESTE: Sa mergem mai departe. Acest NIMIC care tine la un loc TOTUL, este ceea ce oamenii numesc DUMNEZEU. Dar, acesta nu este termenul potrivit, pentru ca sugereaza ca exista ceva, ce Dumnezeu NU ESTE, si anume TOT CEEA CE NU ESTE NIMIC. Dar eu sunt TOT CE EXISTA, vazut si nevazut, astfel incât descrierea mea ca MARELE NEVAZUT, CEEA CE NU EXISTA, sau SPATIUL DINTRE, nu este nici ea tocmai potrivita. Aceia care cred ca DUMNEZEU este TOT CEEA CE ESTE, si simultan TOT CE NU ESTE, sunt acei a caror intelegere e cea corecta. Creind ceea ce este AICI si ceea ce este ACOLO, Dumnezeu i-a dat posibilitatea lui Dumnezeu sa se CUNOASCA PE EL INSUSI. In momentul giganticei explozii din interior, Dumnezeu a creat RELATIVUL, cel mai mare cadou pe care Dumnezeu si l-a facut vreodata lui insusi. Din CEEA CE NU EXISTA a fost creat TOTUL, un eveniment in deplina concordanta cu ceea ce oamenii vostrii de stiinta numesc BIG-BANG. In timp ce elementele intregului inaintau in viteza, a fost creat TIMPUL, pentru ca ceva a fost mai intâi AICI, apoi a fost ACOLO, si perioada necesara de a ajunge de aici acolo putea fi masurata. Pe masura ce fragmente din EL INSUSI, care pot fi vazute, au inceput sa se contureze in relatie unele cu celalalte, acelasi lucru s-a intâmplat si cu fragmentele care nu pot fi vazute. Dumnezeu a stiut ca, pentru ca IUBIREA sa existe, si sa se cunoasca pe ea insasi ca IUBIRE PURA, trebuia sa fie creata si CONTRARIUL ei. Astfel Dumnezeu a creat marea DUALITATE, OPUSUL IUBIRII, tot ceea ce nu este iubire, ceea ce se numeste FRICA. In momentul in care a existat FRICA, IUBIREA a putut exista ca un lucru care putea fi TRAIT sub forma de EXPERIENTA, nu numai de CONCEPT TEORETIC. Despre aceasta creare a dualitatii, a polaritatii intre iubire si contrariul ei, vorbesc oamenii când se refera (in diferitele lor mitologii religioase) la NASTEREA RAULUI, la CUNOASTEREA POMULUI BINELUI SI RAULUI, la CADEREA LUI ADAM, la REVOLTA LUI SATAN si asa mai departe. Tot asa cum voi, oamenii, ati hotarât sa personificati IUBIREA pura ca pe un personaj pe care-l numiti DUMNEZEU, la fel ati hotarât sa personificati FRICA ca pe un personaj pe care-l numiti DIAVOL. Pe pamânt, unii au elaborat mitologii in jurul acestui eveniment, completate cu scenarii despre batalii si razboaie, soldati angelici si razboinici diavolesti, forte ale binelui si raului, ale luminii si intunerecului. Aceasta mitologie a fost incercarea timpurie a omenirii de a intelege si de a spune altora, INTR-UN MOD PE CARE EI IL PUTEAU PRICEPE, un eveniment cosmic de care sufletul omenesc este profund constient, dar pe care MINTEA (EGO, EU) il poate concepe cu greu. Facând ca universul sa fie o versiune fragmentara a lui insusi, Dumnezeu a produs din energie pura tot ceea ce exista, atât cele vazute (universul fizic) cât si cele nevazute (universul metafizic). Partea din Dumnezeu care formeaza a doua jumatate a ecuatiei "SUNT / NU SUNT" a explodat deasemenea, intr-un numar infinit de unitati mai mici. Voi, oamenii, numiti aceste unitati SUFLETE sau SPIRITE. In câteva dintre mitologiile voastre religioase se spune ca "Dumnezeu-Tatal are multi copii intru spirit". Acest paralelism cu experientele umane asupra vietii pare a fi unicul mod prin care masele pot fi facute sa accepte ideea aparitiei spontane a nenumarate spirite in "Imparatia Cerului". In acest caz, povestile voastre mitologice nu sunt chiar foarte departe de realitate, pentru ca spiritele infinite care ma cuprind in totalitate sunt produsele mele. SCOPUL meu pentru care m-am divizat a fost de a crea suficiente parti din mine, astfel incât SA MA CUNOSC PE MINE INSUMI CA EXPERIENTA. Exista un singur mod prin care CREATORUL se poate CUNOASTE PE SINE INSUSI ca TRAIRE a sa de CREATOR si acesta este prin A CREA. Si astfel, eu le-am dat nenumaratelor parti create din mine si neseparate de mine (SUFLETELE) ACEIASI PUTERE DE A CREA pe care o am eu ca INTREG. Aceasta vor sa spuna religiile voastre, atunci când afirma ca ati fost creati "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu". Aceasta nu inseamna, dupa cum spun unii, ca trupurile noastre arata la fel (desi Dumnezeu poate sa preia, pentru un anumit scop, orice forma fizica pe care o alege). Aceasta inseamna ca ESENTA NOASTRA ESTE ACEIASI. NOI SUNTEM CONSTRUITI DIN ACELASI MATERIAL. NOI SUNTEM ACELASI MATERIAL. Scopul meu atunci când v-am creat pe voi, sufletele, a fost SA MA CUNOSC PE MINE INSUMI CA DUMNEZEU. NU AM NICIO ALTA MODALITATE DE A FACE ACEASTA DECAT PRIN VOI. Se poate spune ca scopul meu, in ceea ce va priveste, este ca voi SA VA CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA FIIND EU. Acest lucru este simplu, dar totusi devine mai complicat, deoarece EXISTA UN SINGUR MOD SA VA CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA FIIND EU SI ACESTA E CA MAI INTAI SA VA CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA NEFIIND EU...
TOT CEEA CE ESTE explica in continuare ce este IERTAREA: Intr-un moment greu al vietii, Neale Donald Walsch l-a intrebat pe Dumnezeu de ce, daca totul este drept si bun (asa cum de atâtea ori afirmase), a primit atâtea lovituri din partea celor dragi, din partea celor apropiati ? De ce l-au parasit cei carora le daruise toata fiinta sa ? De ce s-au purtat atât de nedrept cu el, tocmai cei carora le oferise dragostea, munca, implinirile sale ? Dumnezeu, dupa ce l-a ascultat cu bunavointa, i-a raspuns cu o mica pilda: - "Odata, a spus Dumnezeu, a venit la mine un MIC SUFLET care mi-a spus ca doreste sa afle ce este IERTAREA. Ai toata libertatea sa inveti tot ce doresti tu, a spus Dumnezeu. In imparatia mea fiecare invata tot ce doreste. Atunci, MICUL SUFLET, s-a uitat in dreapta, s-a uitat in stânga, cautând sa afle pe cineva pe care sa-l ierte. Atâta doar ca acolo, in cer, toti se purtau atât de frumos cu el, cautau sa-i îndeplineasca toate dorintele, erau atât de plini de atentie fata de el, incât nu avea de ce sa ierte pe nimeni. Atunci a venit la el un SUFLET PRIETENOS, care i-a promis ca o sa-l ajute sa afle ce este IERTAREA. Dar pentru asta, a spus el, va trebui sa ne nastem amândoi pe Pamânt. Iar eu o sa-ti fac viata atât de amara, o sa ma port atât de rau cu tine, o sa te chinuiesc si o sa te nedreptatesc atât de mult, iar tu va trebui sa ma ierti. Un singur lucru iti cer, a adaugat el. Atunci când se vor intâmpla toate astea, sa-ti aduci aminte ce am discutat impreuna, acum"... Asa ca, vedeti ce prieteni si rude aveti acum in preajma si cu cine stati in casa. Sa va purtati cu multa iubire si intelegere, fata de cei de lânga voi, fata de cei care va fac acum zile amare. S-ar putea ca unul dintre ei sa fie chiar SUFLETUL PRIETENOS din aceasta pilda.
TOT CEEA CE ESTE explica deasemenea ROLUL VENIRII NOASTRE PE PAMANT: Odata, in luminoasa lume de dincolo, a existat un MIC SUFLET, care stia ca el este LUMINA, dar era nerabdator sa traiasca experienta de a fi luminos, de a se vedea pe el insasi ca LUMINA, pur si nepatat. "Eu sunt lumina", spunea el, "sunt lumina pura". Totusi, nici faptul ca o stia, nici faptul ca o spunea tuturor, nu puteau înlocui experienta practica de a sti ce este a fi LUMINA, inconjurat fiind numai de LUMINA, de suflete luminoase. Fiecare suflet care-l înconjura era numai LUMINA, radiind stralucirea luminii din împaratia lui Dumnezeu. Si astfel, micul suflet se simtea ca o MICA LUMANARE, in soare, nevazuta, neremarcata de nimeni. In mijlocul luminii coplesitoare care-l înconjura, din care era o mica particica, MICA LUMANARE nu putea sa se vada pe sine însasi, nu putea trai experienta a sti CINE SI CE ERA CU ADEVARAT. Si, astfel, acest mic suflet tânjea necontenit sa se autocunoasca. Atât de fierbinte era dorinta lui, incât intr-o buna zi Dumnezeu i-a spus cu blândete si intelegere: "Stii tu, Mic Suflet, ce trebuie sa faci ca sa-ti indeplinesti aceasta dorinta arzatoare ?" "Doamne, ce trebuie sa fac ? Sunt in stare sa fac orice !" i-a raspuns micul si bunul suflet. "Trebuie sa te separi de noi ceilalti" i-a raspuns Dumnezeu "...si trebuie sa aduci întunericul asupra ta". "Ce inseamna întunerec, Atotputernice ?", a intrebat sfios Mica Lumânare. "Ceea ce tu nu esti" i-a spus Dumnezeu. Si asa a si facut, desprinzându-se temporar de INTREG si trecând incorporat ca OM in lumea terestra. Aici, micul suflet a avut ocazia de a trai experienta tuturor felurilor de întunerec, in care el a simtit pentru prima data ce inseamna sa nu fii LUMINA pura. Si totusi, in mijlocul întunericului apasator, greu de suportat, Mica Lumânare a strigat la un moment dat: "Tata, Tata, de ce m-ai parasit ?", la care Tatal i-a raspuns: "Eu nu te-am parasit niciodata, totdeauna am fost alaturi de tine, in tine, gata sa-ti reamintesc CINE ESTI TU CU ADEVARAT, gata totdeauna sa te rechem cu drag acasa, in imparatia luminii vesnice. De aceea, asa cum ti-ai dorit, mai fii putin timp LUMINA in intunericul de pe pamânt, nu-l blestema, caci fara intuneric n-ai fi putut afla niciodata CINE ESTI TU, n-ai fi aflat niciodata ca tu esti numai LUMINA. In curând vei fi din nou cu noi, in imparatia luminii eterne, tu, mic si bun suflet, tu, mica si buna lumânare"...
Va imbratisez cu multa dragoste!

Zicale celebre


Zicale din Vechiul Testament

' Tarâna esti si in tarâna te vei intoarce '(lat. Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris) (Geneza 3,19)In sudoarea fetzei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei intoarce in pamânt, caci din el ai fost luat; caci tarâna esti si in tarâna te vei intoarce.
' Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte ' (Exodul, 21,23-25)Dar daca se intâmpla o nenorocire, vei da viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mâna pentru mâna, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, vânataie pentru vânataie.
' Vitelul de aur ' (Exodul, 32,3-4)Si toti si-au scos cerceii de aur din urechi, si i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a batut aurul cu dalta, si a facut un vitel turnat.
' Tap ispasitor ' (Leviticul, 16,20-21)Când va ispravi de facut ispasirea pentru sfântul locas, pentru cortul intâlnirii si pentru altar, sa aduca tapul cel viu. Aaron sa-si puna amândoua mâinile pe capul tapului cel viu, si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustie.
' Ca mielul la taiat ' (Isaia, 53,7)Când a fost chinuit n-a deschis gura deloc, ca un miel care-l duci la taiat, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
' Totul este desertaciune ' (lat. Vanitas vanitatum, et omnia vanitas) (Eclesiastul 1,2)O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o, desertaciune a desertaciunilor ! Totul este desertaciune.
' Nimic nou sub soare ' (lat. Nihil nove sub sole) (Eclesiastul 1,10, dupa Solomon)Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iata ceva nou !, de mult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra.
' Mâncati, beti si va veseliti ' (Eclesiastul 8,15, dupa Solomon)Am laudat petrecerea, pentruca nu este alta fericire pentru om sub soare decât sa manânce, sa bea si sa se veseleasca.
' Sabie cu doua taisuri ' (Pildele si proverbele lui Solomon 5,3-4)Caci buzele femeii straine strecoara miere, si cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urma este amara ca pelinul, ascutita ca o sabie cu doua taisuri.
' A pazi ceva ca lumina ochilor ' (Pildele si proverbele lui Solomon 7,2)Tine sfaturile mele, si vei trai; pazeste invataturile mele ca lumina ochilor.
' Cine sapa groapa altuia ' (Pildele si proverbele lui Solomon 26,27)Cine sapa groapa altuia cade el in ea, si piatra se intoarce peste cel ce o pravaleste.
' Domnul a dat, Domnul a luat ' (Hiob 1,21)
' Iadul este pavat cu intentii bune ' (Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah Eclesiasticul)

Zicale din Noul Testament

' Cine are urechi de auzit, sa auda si cine are ochi sa vada ' (zicala se gaseste in mai multe pasaje ale Bibliei)
' Ca vocea profetului in desert ' (lat. Vox clamatis in deserto) (Matei 3,3)Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, când zice: Iata glasul celui ce striga in pustiu.
' A separa bobul de neghina ' (Matei 3,12)Acela isi are lopata in mâna, isi va curati cu desavârsire aria, si isi va strânge grâul in grânar; dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge.
' Ferice de cei saraci cu duhul ' (lat. Beati pauperes spiritu) (Matei 5,3)Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este imparatia cerurilor !
' Da si celalalt obraz ' (Matei 5,38-39)Ati auzit ce s-a zis: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Dar, eu cred ca ar fi bine,sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt.(pe cat de omeneste posibil)
' Nu stie stânga ce face dreapta ' (Matei 6,3)Ci tu, când faci milostenie, sa nu stie stânga ce face dreapta.
' A vedea si bârna din propriul ochi ' (Matei 7,3-4)De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la bârna din ochiul tau ? Sau, cum poti zice fratelui tau: lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau si când colo tu ai o bârna intr-al tau ?
' A arunca margaritare porcilor ' (lat. Margaritas ante porcos) (Matei 7,6)Sa nu dati câinilor lucrurile sfinte, si sa nu aruncati margaritarele voastre inainte porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare, si sa se intoarca sa va rupa.
' Cereti, si vi se va da ! ' (Matei 7,7)Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide.
' Lup in blana de oaie '(Matei 7,15)Paziti-va de prooroci mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinlauntru sunt niste lupi rapitori.
' Nimeni nu e profet la el acasa '(lat. Nullus propheta in patria) (Matei 13,54-57)Iisus a venit in patria sa, si a inceput sa invete pe oameni in sinagoga; asa ca cei ce-l auzeau, se mirau si ziceau: De unde are el intelepciunea si minunile acestea ? Oare nu este el fiul tâmplarului ? Nu este Maria mama lui ? Si Iacob, Iosif, Simon si Iuda, nu sunt ei fratii lui ? Si surorile lui nu sunt toate printre noi ? Atunci de unde are el toate lucrurile acestea ? Si gaseau astfel in el o pricina de poticnire. Dar Iisus le-a zis: Nicaieri nu este pretuit un profet mai putin decât in patria lui si in casa lui.
' Multi chemati, putini alesi ' (lat. Multi sunt vocati, pauci vero electi) (Matei 20,16)Tot asa, cei din urma vor fi cei dintâi, si cei dintâi vor fi cei din urma; pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi.
' Dati Cezarului ce este a Cezarului ' (Matei 22,20-21)El i-a intrebat: chipul acesta si cuvintele scrise pe el, ale cui sunt ? Ale Cezarului, i-au raspuns ei. Atunci el le-a zis:' Dati Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. '
' In sânul lui Avraam ' (Luca 16,22)Cu vremea saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sânul lui Avraam.
' Toma necredinciosul '(Ioan 20,27)Apoi a zis lui Toma: Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mâinile mele; si adu-ti mâna, si pune-o in coasta mea; si nu fi necredincios, ci credincios.
' Radacina tuturor relelor '(Epistola intâia a lui Pavel catre Timotei, 6,10)Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

Despre reincarnare...



"Informatii referitoare la reincarnare au existat (si mai exista) în Biblie si in unele texte apocrife. Biserica primelor secole a acceptat teza reincarnarii, sustinuta si de Isus. In anul 553 însa, la cel de al cincelea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, teza reincarnarii a fost anatemizata, fiind considerata drept o eroare dogmatica. Imparatul Justinian (leit-motivul sãu: "Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede in preexistenta sufletului !") a impus clerului propriul sau crez, a pus sub arest pe Papa Vigilius (spre a nu conturba Conciliul !) si a obligat episcopii sa accepte noua dogma. Justinian a considerat ca teza reincarnarii acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai înalte de dezvoltare a constiintei.Dupa anul 553, credinciosilor li s-a spus de catre biserica ca au la dispozitie o singura viata pentru a reveni din nou la stadiul dinaintea comiterii pacatului originar.Noua teza a lui Justinian, propagata masiv în rândul enoriasilor de pretutindeni in cursul secolelor urmatoare, continuata pâna azi, a dus la erori si mai mari de comportament ale oamenilor, majoritatea încercând sa traiasca din plin asa-zisa unica viata.Biserica a exclus treptat aproape toate textele, documentele si cele 31 evanghelii apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate. Cu toata cenzura impusa textelor originare, s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri ale lui Isus la reincarnare (Evanghelia lui Ioan [3,1-8], deasemeni afirmatiile lui Isus despre reincarnarea profetului Ilie in trupul lui Ioan Botezatorul din Evanghelia lui Matei [11,14 si 17,10-13], sau cele spuse de Isus fariseilor, in legatura cu faptul ca el ar mai fi trait odata pe pamânt, inca inaintea patriarhului Avraam [Evanghelia lui Ioan, 8,56-58]). Alte pasaje biblice care aduc indicii asupra reincarnarii: "Ieremia" (1,5), "Cartea Intelepciunii" (2,5 si 8,20), "Cartea lui Kohelet" (12,6), "Evanghelia lui Matei" (26,52), "Evanghelia lui Ioan" (9,1-3), "Epistola lui Pavel catre Filipeni" (2,6-7), "Epistola soborniceasca a lui Iacov" (3,6). Deasemenea, in documentele necanonice (apocrife): "Evanghelia dupa Pistis Sophia", "Evanghelia lui Toma" s.a.
REINCARNAREA IN DIVERSE CURENTE DE GANDIREGANDIREA GREACA
La baza acesteia se afla unele comunitati practicante ale religiei inspirate de Orfeu (orfismul), aparute in Grecia incepând cu secolul 6 î.C. Este vorba despre un sistem de credinta care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reincarnari. Dupa ciclul nasterilor si roata destinului, existenta trupeasca e considerata ca o pedeapsa. Exilat in corp, sufletul trebuie sa scape de tristul destin al reincarnarilor si nu poate sa o faca decât prin asceza (adica prin abstinenta de la consumul de carne). Numerosi filozofi au fost marcati de aceste credinte, dar indiferent de forma pe care o ia doctrina lor, scopul ramâne acela de eliberare a sufletului. Incarnarea sufletului apare ca o pedeapsa pe care sufletul si-a atras-o prin propriile sale greseli; prin urmare reincarnarea functioneaza in acelasi timp ca o fatalitate de care trebuie sa te eliberezi si ca o sansa de eliberare. In orice caz, pentru ca aceasta eliberare sa intervina, e necesara o initiere religioasa sau o constientizare filozofica.HINDUISMUL
Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretari. Cele mai vechi texte (Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee. Abia in Upanisad, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare. Ca urmare, se pot observa unele influente reciproce intre religia originara, revolutia adusa de Upanisad, Baghadavad Gita si evlavia populara. In Upanisad, identificarea salutara a Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decât daca Sinele o rupe cu ciclul infernal al existentei (samsara), adica cu sirul de reincarnari succesive. Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe pamânt si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat. Nu e vorba aici de o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decât trupul, pâna ce ajunge la adevarata libertate, in Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman. Prin Bakhti (curent de devotiune) se insista asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor. Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare. Este aici o mare diferenta fata de ezoterismul occidental care se considera ca derivând din hinduism. Pentru Albert Schweitzer, aceasta mistica este legata de o negare a lumii, de o conceptie pesimista a existentei, foarte apropiata de cea greaca privind trupul inchisoare; aceasta idee este contemporana cu predominanta ideii de reincarnare, ea este de asemenea legata de o viziune pesimista a materiei si istoriei. Ideea de reincarnare este centrata total asupra omului si faptelor sale.BUDDHISMUL
Buddhismul, ca si hinduismul, crede in existenta unei relatii strânse intre reincarnare si legea karmei. Sunt totusi numeroase diferente fata de hinduism:
Privind conceptia eliberarii omul se poate elibera singur de lume si de suferinta. Terapia se bazeaza pe critica iluziilor legate de dorinta si pe renuntare; ea propune un demers mai putin mistic, cat psihologic. Accentul nu este pus pe fuziunea cu brahman, ci pe detasarea care conduce la Nirvana, inteles ca o privatiune de orice dorinta, ca un calm desavârsit.
Non-permanenta sufletului; continuitatea subiectului uman nu este decât iluzie si aparenta. Nu se are in vedere nemurirea sufletului. Sufletul este un flux, o curgere, o transformare neîncetata. Doar curgerea vietii pare sa asigure continuitatea reincarnarilor.
Nirvana: in budismul clasic este definit intr-o maniera negativa. El nu este de fapt nimic, nu este un loc, el exprima starea de eliberare, de non-dorinta. Dar anumite secte il vad ca pe locul de beatitudine, de fericire deplina atinsa la sfârsitul procesului de eliberare de catre individul care a trecut printr-o serie de reincarnari. ALTE CURENTE DE GANDIRE:
Gnosticismul: este o ipoteza iudeo-crestina alcatuita din mai multe curente crestine aparute in cursul celui de al doilea secol dupa Cristos. Printre altele, aceasta ipoteza atribuie lui Cristos teoria dupa care Ioan Botezatorul ar fi fost Ilie reincarnat.
Cabala ebraica: exista din vremea celui de al doilea secol dupa Cristos, dar propasirea ei s-a facut intre sec. 13-16. Este o teosofie in forma ebraica. Cabalistii nu sunt toti de acord asupra ideii de reincarnare. Sunt multe adaptari succesive, care dau impresia de a te gasi in fata unei compilari doctrinare, in care reincarnarea isi joaca rolul in functie de problemele care se ivesc in constiinta populara.
Filozofii moderni: Ideea de reincarnare a atras mult o serie de filozofi moderni. Pentru Lessing (1729-1781), aceasta constituie o ipoteza, pentru Arthur Schopenhauer (1786-1860), ea este un element important al unei filozofii extrem de pesimiste (care ar putea fi prezentata ca o filozofie a plictiselii).
Spiritismul: Reincarnarea se regaseste in curentul spiritist al lui Allan Kardec (1804-1869). Influenta sa a fost foarte mare in sec.19 si se mai pastreaza inca reminiscente importante in Brazilia si Filipine.
Rozicrucienii: aceast curent afirma, printre altele, ca reincarnarea nu este un simplu fapt de credinta, ci ceva sigur, accesibil capacitatilor oculte ale initiatului si ca orice fiinta este parte integranta din Dumnezeu (tema care se regaseste azi in curentul New Age), ca doctrina despre reincarnare este o explicatie etica multumitoare a nedreptatilor din aceasta lume; ca reincarnarea si legea de la cauza la efect sunt in perfecta armonie cu astrologia; ca Cristos a dat ucenicilor sai invataturi despre reincarnare, dar ca le-a poruncit sa nu vorbeasca nimanui despre aceasta, de unde ar reiesi o ocultare, o ascundere a existentei reincarnarii timp de 2000 de ani.
Antropozofia: Rudolf Steiner (1861-1929), fondatorul antropozofiei a trecut prin initierea Rozcrucienilor. Se observa la el, ca in toate teoriile moderne ale reincarnarii, o deplasare de accente si chiar o rasturnare completa a sensului reincarnarii. Pentru hindus, scopul era de a fi eliberat de fatalitatea reincarnarilor. Pentru Rudolf Steiner, reincarnarea nu mai este o lege ingrozitoare a existentei, de care ar trebui sa se elibereze, ci devine un instrument pozitiv, indispensabil dezvoltarii spiritualitatii si a libertatii. Nasterea intr-un corp este ceva minunat in sensul biblic al creatiei omului dupa chipul lui Dumnezeu. Ceea ce alieneaza omul, nu este trupul sau, ci atitudinea in fata vietii. Suferinta legata de karma destinului provine dintr-o nepotrivire a sufletului fata de posibilitatile pe care i le ofera viata actuala. Sufletul trebuie sa fie eliberat de aceasta nepotrivire, dar nu de corp. Aceasta conceptie este legata de evolutionismul si ideea de progres a lui Steiner. Pentru Rudolf Steiner, Cristos constituie impulsul central si hotarîtor al istoriei mondiale. "Radu Cerghizan