IUBIREA INVINGE TOTUL!!!

DA-MI DOAMNE,PUTEREA DE A SCHIMBA LUCRURILE PE CARE LE POT SCHIMBA!DA-MI PUTEREA DE A ACCEPTA LUCRURILE PE CARE NU LE POT SCHIMBA!SI DA-MI INTELEPCIUNEA DE A LE DEOSEBI!!!


ZAMOLXE

Zamolxe a spus:

“BINECUVANTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE BINECUVANTEAZA!!!”

Adevarul te va elibera !!!

Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un naufragiat de care râd Zeii.

Albert Einstein

luni, septembrie 14, 2009

Despre Zalmoxis...



"Zalmoxis (sau Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) este considerat de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creştinism, idee ce se află în opoziţie cu opinia conform căreia religia geţilor ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Alţi istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene, al împărăţiei morţilor, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat si cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trăsnetelor şi fulgerelor.

Zalmoxis, un zeu-urs (Bärengott)

Alături de forma Zalmoxis (prezentă la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunoştea şi forma Zamolxis (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.).Eliade observă evidenţa faptului că una dintre forme derivă din metateza celeilalte. Porphiros, explică varianta Zalmoxis prin cuvântul trac zalmos, „piele, blană”, ceea ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la naşterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un Bärengott (zeu-urs). Ipoteza este reluată de Ryhs Carpenter care îl aşează pe zeul get printre alţi "sleeping bears" ("urşi dormind" ).Cealaltă etimologie interpretează numele plecând de la tema zamol, pentru care Matthäus Prätorius (1688) propusese sensul de pământ. În 1852, Cless îl compară pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pământului, Zameluks. Abia Paul Kretschmer, în 1935, a elaborat demonstraţia lingvistică, discutând în paralel Zemelô (de pe inscripţiile funerare greco-frigiene din Asia Mică), tracul zemelen (pământ) şi Semele (zeiţa pământului, mama lui Dyonisus), termeni care derivă din tema protoindoeuropeană *g'hemel-, pământ, sol, aparţinând pământului (cf. şi avesticul zam, pământ, lituanianul žêmé, letonul zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, „pământ, ţară”).

„Sclipitor, luminos”

O altă ipoteză are în vedere partea onomastică Zelmo-, de exemplu Zelmoutas şi în numele compuse, cu -zelmis: Aulouzelmis, Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto, din protoindoeuropeanul *g'hel- „a sclipi; galben; verde” sau *g'el- „limpede, luminos”. De asemeni în Zalmodeghikos (v. Zalmodegicos); Zermodeghikos şi Zoltes.

Cultul său. Ritualuri. Interpretări

Pe lângă impresia vie pe care textul lui Herodot a produs-o în lumea antică, Eliade observă şi coerenţa legendei relatate de Herodot:

„Grecii din Hellespont sau Herodot însuşi integraseră tot ce aflaseră despre Zalmoxis, despre doctrina şi cultul său într-un orizont spiritual de structură pitagoriciană. Or aceasta însemna că cultul zeului geto-dac comporta credinţa în imortalitatea sufletului şi anumite rituri de tip iniţiatic. Dincolo de raţionalismul şi evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor săi, se ghiceşte caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezită să dea amănunte (dacă -ceea ce nu e însă sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseseră cu adevărat): discreţia sa à propos de Mistere este bine cunoscută. Dar Herodot recunoaşte că el nu crede în istoria cu Zalmoxis sclav a lui Pitagora, şi că, dimpotrivă, el e convins de anterioritatea daimonului get, şi acest detaliu este important.”
Mircea Eliade-Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol II

Cu privire la credinţa geţilor în nemurire menţionată de Herodot, Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esenţială în înţelegerea cultului zalmoxian, anume că áthanatizein nu înseamnă "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor". Această "imortalizare", după termenul folosit de Eliade, "se dobândea prin intermediul unei iniţieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceşti şi eleniste". Deşi ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informaţiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morţii (ocultare) şi reîntoarcerii pe pământ (epifanie). Iar, cât priveşte semnificaţia magică a singurului ritual transcris de către Herodot, sacrificiul, Eliade îl interpretează drept menit pentru a "reactualiza raporturile dintre geţi şi zeul lor, aşa cum fuseseră ele iniţial, când Zalmoxis se afla printre ei", constituind, astfel, o "repetiţie simbolică a întemeierii cultului", similară, doar din punct de vedere funcţional, cu reactualizarea Căii Crucii în creştinism.

Caracterul htonic al zeului a fost evidenţiat de anumiţi autori antici, precum şi de către mulţi savanţi moderni, care l-au pus pe acesta în relaţie, pe de o parte, cu Dionis şi Orfeu, şi, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică şamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere.

Mitologia dacica

Poporul trac, era după cum spune Herodot "neamul cel mai numeros după inzi", şi ocupa un spaţiu vast din centrul şi estul continentulului european. Din marea familie a tracilor se evidenţiază dacii, numiţi, tot de Herodot, "cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". Mitologia traco-dacă este una matură, bine închegată, cu un panteon restrâns, zeii fiind puţini, dar cu responsabilităţi bine definite. Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: Gebeleizis, Bendis, Derzis, Kandaon, zeul războiului, asemănător zeului grec Ares, şi probabil încă un număr restrâns de zei minori. De la apariţia profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică devine monoteistă, acest profet fiind divinizat după moarte şi considerat zeul suprem.

Obiceiuri şi ritualuri

Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială, la cea spirituală, cea a morţilor, peste care guverna, zeul lor, Zamolxes. De aceea, înaintea unor războaie, sau în timpul secetelor, ei trimiteau pe cel mai viteaz dintre tinerii daci, ca sol la Zamolxes. Tânărul era ales în urma unor competiţii. Istoricul Herodot povesteşte despre ritualul de trimitere al solului, astfel: "...câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile suliţelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredinţaţi că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai este în viaţă." Se mai ştie de asemenea despre daci, că atunci când este o furtună şi tună şi fulgeră, ei trag cu săgeţile spre cer pentru a-şi ameninţa zeul.

Zei daci

Despre zeii daci se ştiu destul de puţine lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici şi latinii, cultura şi chiar existenţa poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieşită din comun a daco-geţilor, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza că zeul elen al războiului, Ares s-ar fi născut în Dacia.

  • Zeii daci erau:
    • Gebeleizis - zeul suprem înaintea lui Zamolxes; zeul tunetelor şi al fulgerelor
    • Bendis - zeiţa pădurilor, a farmecelor, a vrăjilor şi a lunii
    • Derzis sau Derzelas - zeul vigorii, al sănătăţii
    • Zamolxes - divinitatea supremă a dacilor, care a luat treptat locul lui Gebeleizis şi a celorlalţi zei
    • o zeiţă a focului vetrei, a focului sacru, deci înzestrată cu atribute asemănătoare celor ale Vestei la romani
    • un zeu al războiului (echivalent lui Ares sau Marte), căruia- dupa marturia lui Iordanes - geţii îi jertfeau prizonierii prinşi în război, "socotind ca zeul războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc"
    • Dabatopienos - zeul metalurgiei
    • Eitiosaros, despre care nu se ştiu prea multe informaţii;

Zeii traci

  • Bendis, zeiţă a pădurii, prezentă şi la daci
  • Kotys sau Cottyto - zeiţa-mamă
  • Heros - zeul lumii morţilor
  • Zibelthiurdos - zeul furtunii
  • Sabazios - reînnoitorul în ciclul anotimpurilor şi stăpânul ceresc al lumii, analog la greci cu Dionis, zeul vinului
  • Semele sau Zemelo - zeiţă a pământului
  • Xerxes - zeul recoltelor si a mancarii
  • Orfeu - erou din mitologia greacă, al cărui mit a luat naştere sub influenţa escatologiei tracice

Sursa:Wikipedia.
Va imbratisez cu drag si va urez multa pace si lumina!!!