IUBIREA INVINGE TOTUL!!!

DA-MI DOAMNE,PUTEREA DE A SCHIMBA LUCRURILE PE CARE LE POT SCHIMBA!DA-MI PUTEREA DE A ACCEPTA LUCRURILE PE CARE NU LE POT SCHIMBA!SI DA-MI INTELEPCIUNEA DE A LE DEOSEBI!!!

ZAMOLXE

Zamolxe a spus:

“BINECUVANTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE BINECUVANTEAZA!!!”

Adevarul te va elibera !!!

Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un naufragiat de care râd Zeii.

Albert Einstein

sâmbătă, octombrie 31, 2009

Va e dor de Sarmisegetuza?


"Noua da, tot timpul. Asa ca am dat o fuga sambata pana acolo si vrem sa va impartasim si voua cateva imagini. Ne-am dus inainte de rasarit, ca sa prindem primele raze de soare in incinta sacra. In vreme ce in vale frigul incremenea noroaiele si tristetea sfarsitului de toamna, sus, in cetate, era iarna. O iarna de basm, la mijloc de octombrie, sub clipocitul izvorului cu ape nesecate din apropierea sanctuarului de calcar, cu o zapada alb-albastra in lumina rasaritului, ravasita doar intr-un singur loc de cateva randuri proaspete de urme de ursi. Probabil trecusera in noapte, cu putin inaintea noastra, printre sanctuare, indepartandu-se in padurile de fagi inca ruginii, dar incarcate de nea.

img_6515_resize

sn852932_resize
img_6466_resize

img_6478_resize

img_6442_resize

dscf7747_resize

Sursa:http://dacica.ro/blog/


Va imbratisez cu drag!!!

joi, octombrie 29, 2009

Da-ne Doamne puterea sa trecem peste toate incercarile vietii!!!


Zilele acestea,ma uitam si eu ca omul de rand,la cei din jurul meu,la televizor,citeam presa.Observ ca ne indreptam spre niste drumuri total gresite.Colac peste pupaza,de cand a inceput campania electorala,am o stare de incomfort totala.Acu,sper ca nu am devenit paranoic,dar vad ca 'iubitii nostrii politicieni' nu umbla cu lucruri tocmai 'curate si ortodoxe'.
Suntem atacati pe toate caile posibile:televiziune(in primul rand),radio,presa,internet.Oare cat o sa mai trebuiasca sa inghitim?Eu cred ca asa este scris sa fie.Noi ca popor,nu vom lua taurul de coarne decat in momentul in care devenim 'cenusa'.Apoi vom renaste ca pasarea Phonix si vom ajunge acolo unde trebuie sa ajungem cu adevarat.Mare atentie,ca nu toti vom ajunge acolo,dupa a mea parere,cine va reusi sa treaca peste toate aceste incercari si sa-si pastreze credinta si mintea limpede se vor bucura de Romania Moderna.
Si cum spuneam,de cand a inceput campania electorala,am o stare mai proasta decat de obicei.Si ca de fiecare data cand mi se intampla sa am aceste stari merg sa-mi incarc bateriile la Moastele Sfintei Parascheva.Eu consider ca Sfanta Parascheva nu este doar ocrotitoarea Moldovei,ci a intregii Romanii si a tuturor romanilor.Pe mine unul m-a ajutat extraordinar de mult si mi-a oferit ajutor de fiecare data cand l-am cerut.Am ramas frumos surprins sa vad ca Sfintele Moaste au fost mutate in Mitropolie(n.r:Mitropolia a fost inchisa vreo 2-3 ani pentru renovare).Alaturi de Sfanta este asezata o racla care contin moastele a 40 de sfinti.Foarte frumos,va recomand cu caldura,daca aveti drum prin Iasi,treceti sa va incarcati bateriile la Mitropolie.
Am ramas totusi cu un gust amar,cand am vazut ce preocupari aveau credinciosii care stateau la rand sa atinga Sfintele Moaste.Vorbeau despre orice si cu glas tare de parca stateau la rand sa cumpere bilete la meciul de fotbal Steaua-Dinamo.Era un timp mort pentru acei credinciosi care vorbeau,puteau sa faca altceva mai folositor pentru ei,pentru ca nu tratau cu seriozitate Sfintele Moaste.Iar pe langa asta,ii si deranjau pe acei oameni care vroiau intr-adevar sa-si incarce bateriile...
Ca sa nu mai vorbesc ca in momentul in care m-am apropiat de cele doua Sfinte Racle,o 'slujitoare a bisericii' a inceput sa mature printre picioarele mele(noroc ca sunt insurat,pentru ca la cat am fost de maturat pe picioare ramaneam holtei).
Ma uitam si eu ca omul nedumerit si vedeam o babutza mica,ocarjita si urata,care cerea in numele reprezentantilor bisericii bani ca sa renoveze picturile din Mitropolie.Acu nu vreau sa judec pe nimeni,ca nu sunt eu in masura sa fac asta,Doamne iarta-ma daca gresec,dar preafericitul si preabucurosul Daniel(care a plecat de la Iasi),si-a cumparat o masina proprietate personala de vreo doua milioane de euro.Daca isi cumpara o masina de un milion de euro si cu un milion facea Mitropolia extraordinara?Nu era bine?In fine...cine trebuie sa vada va vedea.
Am plecat pana la urma cu bateriile incarcate,nu asa cum a trebuit,dar am multumit Sfintei Parascheva.
Gandindu-ma la ale mele,m-am trezit in fata Catredalei Romano-Catolice,care este foarte aproape(ca pozitie geografica) de Mitropolie.Marturisesc ca nu am avut niciodata intentia sa intru,dar acum ceva parca ma impingea de la spate.Mi-am luat inima in dinti si am intrat in incinta.Nu cunosc regulile si obiceiurile la catolici,dar am batut la usa si am intrat.
M-a intampinat de la intrare un preot sau ghid,nu stiu ce era.Mi-a relatat un scurt istoric,mi-a vorbit despre cum a fost ridicata si ce opere de arta detine Catedrala.M-am simtit extraordinar, omul din fata mea era de o blandete greu de descris,iar ochii emanau o lumina extraordinara.Am stat cred ca vreo 20 de minute,mi-am incarcat bateriile la maxim si mi-am propus sa mai trec pe acolo.Vreau sa mentionez faptul ca eram singur cu preotul in Biserica,nu mai era nimeni altcineva.I-am zis preotului ca eu m-am nascut si sunt crestin-ortodox si ca imi cer scuze ca nu cunosc obiceiurile Bisericii Catolice.Omul mi-a zambit si mi-a spus dulce ca nu conteaza,ca amndoi slujim acelasi Stapan.Frumos tare si va recomand sa vizitati si acest Sfant Locas pentru ca este magnific.
Asa am reusit eu sa-mi incarc bateriile intr-o zi mohorata de toamna si de campanie.Asa ca dragii mei,aveti grija cum va incarcati bateriile si cum va curatati sufletul de taciunele care se depune.Ma doare sufletul cand vad cat de prosti ne cred unii,chiar si dintre conducatorii nostrii,care au sufletul vandut diavolului.
Trebuie luat taurul de coarne cat mai repede pentru ca observ la lucrurile iau o intorsatura foarte urata pentru tarisoara aceasta si neamul romanesc. Nu am nimic si sunt sigur ca multi dintre voi sunteti in aceeasi situatie,dar am doua brate puternice si un suflet mare si curat si am sa-mi dau ultima suflare pentru a ajuta tarisoara asta sa ajunga unde-i locul ei cu adevarat.
Ajuta-ne Doamne si Iubita Fecioara Maria sa trecem peste toate incercarile potivnicului si iti multumim ca ne-ai ales!!!

Va imbratisez cu drag!!!

miercuri, octombrie 28, 2009

Trei ceasuri in iad


"Un om era de mulţi ani bolnav şi stătea în pat fără să se poată mişca. Se ruga la Dumnezeu să-i uşureze suferinţa, căci nu mai rezista.

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a trimis un înger care i-a spus:

- Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi, a zis:

- Te mai las zece ani pe pământ în această suferinţă pentru a-ţi spăla păcatele tale sau trei ceasuri în iad?

- Omul se gândeşte: Zece ani pe pământ este foarte mult. Mai bine trei ceasuri în iad.
- Îi răspunde îngerului:

- Vreau mai bine trei ceasuri în iad.

Atunci îngerul îl ia şi îl duce în iad. Omul se chinuia în iad şi i se părea că trece o veşnicie şi este uitat acolo.

Deodată, apare îngerul. Atunci omul, supărat, spune:

- Nu ştiam că şi îngerii lui Dumnezeu pot minţi. Mi-ai spus trei ore şi m-ai lăsat zeci de ani.

Îngerul i-a răspuns:

- Nu am minţit, ai stat doar o oră, mai ai două ore.

Atunci omul îi spune:

- Te rog, mai bine stau pe pământ zeci de ani, numai să ies de aici."


Sursa:www.toaca.md

marți, octombrie 27, 2009

Desteptarea Romaniei-Legea atractiei



Hai să dăm mână cu mână,
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României.
Fraţi români, până când o să stăm şi să ne lamentăm pentru soarta asta crudă, zicem noi, fără să mişcăm totuşi un deget spre schimbarea ei? Acum, mai mult ca niciodată este un moment de rascruce in istoria noastră. Mai mult ca niciodată este necesar să ne unim forţele spre a construi un ideal de viaţă, mai bună, mai liniştită, mai plină de lumină şi iubire.
Până când o să lăsăm pe alţii să ne întineze sufletul nostru curat românesc, încercând să ne convingă că suntem un popor de oameni slabi, plângăreţi, mincinoşi, hoţi....?.
Nu astea sunt trăsăturile sufletului nostru, ci pacea, bunătatea, bucuria de a trăi, ospitalitatea, demnitatea...
De ce ne pierdem calităţile luminoase aşa uşor şi acceptăm sugestiile negative atât de repede?
De ce să uităm că noi am trăit mereu în prietenie cu vecinii ajutându-ne reciproc.
Haideţi să nu lăsăm virusul separării, al egoismului să ne distrugă fiinţa noastră naţională.
Avem politicieni aşa cum îi lăsăm noi să fie şi apoi ne plângem de ei. Politicienii noştri şi-au atins idealul, anume să ne convingă că politica este murdară, coruptă, deci nu merită să ne murdărim cu ea.
Să-i lăsăm pe ei s-o facă în continuare, că ei oricum s-au murdărit. Să profite în continuare de cei care stau pe margine , de noi cei mulţi, trasându-ne direcţii de urmat străine de sufletul nostru, copii nereuşite după principii de viaţă întunecate din occident.
Şi cu succes ne conduc spre o sclavie materială si intelectuală pe care ne-o prezintă ca un succes al lumii occidentale. E doar o groaznică manipulare îndreptată spre noi.
Dacă noi nu ne unim forţele, să muncim pentru transformarea ţării noastre intr-o oaza de lumină, atunci nimeni nu o va face.
Oamenii de bun simţ trebuie să se implice în viaţa socială, politică, economică. Oare nu toate planurile existenţei fac parte din marele plan divin? Există ceva inafara lui?
As dori să vin cu o propunere în sensul trezirii sufletului neamului românesc, o meditaţie comună la o oră fixă în care cu sau fără ajutorul unui suport muzical să emitem gânduri luminoase, pline de iubire pentru ţărişoara noastră.
Cu cât vom fi mai mulţi cu atât mai repede se vor materializa aceste idei forţă, aceste gânduri luminoase activate prin rezonanţă.
Cred că ora 21.30 este potrivită pentru cei mai mulţi dintre noi.
Şi ca fond muzical se poate folosi acest mixaj muzical,prezentat mai sus cu o puternică rezonanţă cu sufletul poporului român.
Şi este suficient şi dacă ascultăm sincron această muzică într-o stare de relaxare şi interiorizare.
Fie ca Tatăl Ceresc să binecuvânteze trezirea noastră.AMIN.



joi, octombrie 22, 2009

Taina Fericirii





"Un negustor si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelept dintre toti oamenii.Baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pana a ajuns la un frumos castel,in varful unui munte.Acolo traia Inteleptul pe care il cauta.
Insa in loc sa intalneasca un sfant,eroul nostru s-a trezit intr-o incapere unde a vazut o vanjoleala extraordinara,era un dute-vino de negustori,de oameni care stateau de vorba prin colturi,o mica orchestra canta melodii suave si mai era o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii.Inteleptul vorbea cu toata lumea,iar baiatul a trebui sa astepte doua ore pana sa-i vina randul.
Inteleptul aculta cu atentie motivul vizitei,dar ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa-i explice Taina Fericirii.II sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se intoarca peste vreo doua ore.
-Dar pana atunci,vreau sa te rog ceva,a completat Inteleptul,dand baiatului o lingurita in care picurase doua picaturi de untdelemn.Cat mergi,poarta aceasta lingurita,fara sa versi untdelemnul din ea.
Baiatul a inceput sa suie si sa coboare scarile palatului,cu ochii atintiti la lingurita.Dupa doua ore,s-a prezentat in fata Inteleptului.
-Vasazica,incepu Inteleptul,ai vazut tapiseriile persane din sufragerie?Ai vazut gradina,care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze?Ai observat frumusetea pergamentelor din biblioteca mea?
Rusinat,baiatul marturisica nu vazuse nimic.Singura lui preocupare a fost sa nu verse picaturile de untdelemn pe care i le incredintase Inteleptul.
-Atunci intoarce-te si cunoaste minunile lumii mele,ii spuse Inteleptul.Nu poti avea incredere intr-un om daca nu-i cunosti casa.
Mai linistit de aceasta data,baiatul lua lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat,de aceasta data observand toate operele de arta care atarnau de tavane si de pereti.A vazut gradinile,muntii din jur,gingasia florilor,rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei.Intors la Intelept,ii relata amanuntit tot ce vazuse.
-Dar unde sunt cele doua picaturi de untdelemn pe cate ti le-am incredintat? a intrebat Inteleptul.
Privind lingurita,baiatul vazuse ca o varsase.
-Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da,spuse Inteleptul Inteleptilor.Taina Fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita"

Sursa:"Alchimistul" de Paulo Coelho.

Va imbratisez cu multa dragoste!!!

marți, octombrie 20, 2009

Parintele Arsenie Boca


Părintele Arsenie Boca s-a născut în satul Vaţa de Sus, 29 septembrie 1910, din părinţi creştini şi dreptcredincioşi, Iosif şi Cristina care i-au pus numele de botez Zian, ca rod al rugăciuni. Spunea părintele : “Mama mea când a rămas însărcinată cu mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfinţii Ioachim si Ana: “Maica Domnului, iţi cer un copil, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujesca ţie, Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer”. Eu deja am fost pictat din pântecele maicii mele. Când mama mea mergea să lucreze la câmp, înaintea ei apărea icoana Maicii Domnului datorită rugăciunilor ei. După ce-am terminat studiile, mama mea credea c-am să mă stabilesc ca orice om la casa lui. Când a aflat ce intenţii am, mi-a luat capul în maini, m-a sărutat şi m-a binecuvantat zicându-mi :“O, dragul meu şi scumpul meu, de când aştept eu asta!”, iar alta data spunea “De ce nu faceţi şi voi la fel?! Dar care din voi se roagă când sunteţi însăcinate: Doamne, dă-mi un copil bun, cuminte, care să-Ţi slujeasca Ţie; pentru Tine Doamne? Care din voi aţi citit în timpul sarcinii Acatistul Maicii Domnului şi alte cărţi bisericeşti? Voi ziceţi că n-aveţi timp să vă rugaţi. Cereţi la Maica Domului şi la Domnul Iisus Hristos şi vă vor da. Dacă nu faceţi rele, vă iese şi copilul aşa cum îl doriţi.”.

Părintele spunea ca tatăl său, care cunoştea meseria de pantofar, îl punea şi pe el să înveţe să bată cuie de lemn, dar el neavând îndemânarea necesară le rupea şi atunci tatăl său îl bătea iar, o dată a fost bătut ,de tatăl său pentru că nu folosea bine timpul iar acea bătaie i-a folosit toată viaţa.

Părintele se străduia mult pentru regenerarea poporului român prin schimbarea vieţii. Minunea cea mai mare a Părintelui Arsenie era schimbarea vieţii noastre. În predici ne vorbea mai mult referindu-se la Vechiul Testament (Saul, David, Solomon etc.). Fiind întrebat de ce nu ne vorbeşte mai mult din Noul Testament, a răspuns că viaţa creştinilor de acum se aseamănă mai mult cu cea a celor din Vechiul Testament, că n-avem progresul celor din Noul Testament [dacă nu trăim sub har, cădem sub legea veche].

La început, Părintele Arsenie avea o viaţă foarte aspră: mânca o dată pe zi (pâine şi apă) şi dormea pe jos. Uneori pleca câte o săptămână la munte, doar cu Biblia. Sâmbăta seara cobora pentru a ţine duminica Sfânta Liturghie, pe care o slujea în lacrimi. Nu puteai să nu plângi la liturghia lui. După predică, iar pleca în munte. Ducea o viaţă extraordinară, de pustnic. (Pr. Sofonea Ioan, Sibiu).

  • Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)
  • Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-­a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)
  • Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.

Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.

Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

  • Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)
  • Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să, fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă .fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)
  • „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.

Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

  • Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).

Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.

  • Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.

Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

  • Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)
  • Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)
  • Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)

Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu).

Sursa: www.parintelearsenie.bloggerul.ro

Patru lumanari...


Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că lumina ta vine şi slava Domnului peste tine a răsărit. Iată, întuneric va acoperi pământul şi negură groasă va fi peste neamuri; dar peste tine Domnul Se va arăta şi slava Lui peste tine se va vedea (Isaia 60:1,2)

Patru lumânări ardeau pâlpâind. Era linişte, atâta linişte, încât puteai auzi şoaptele sfârâite ale lumânărelelor.

Prima lumânare oftă: „Numele meu e PACE. Lumina mea luminează în întuneric, dar ce folos, oamenii nu mă vor…”. Şi luminiţa ei deveni tot mai mică, până ce se stinse cu totul.

A doua lumânare tresări pâlpâind şi şopti sfârâind: Eu mă numesc CREDINŢĂ, dar se pare că sunt în plus. Oamenii nu vor să audă de Dumnezeu. Nu mai are nici un sens să mă consum arzând…”. O adiere străbătu încăperea şi lumânarea se stinse.

Cu o voce abia şoptită începu să vorbească şi cea de-a treia lumânare: „DRAGOSTE mi-e numele şi simt cum mi se sfârşesc puterile. Oamenii mă împing de-o parte şi n-au ochi pentru cei pe care ar trebui să-i iubească…”. Cu o ultimă pâlpâire, se stinse şi lumina DRAGOSTEI.

Un băieţel intră atunci în încăpere. Se uită la lumânările stinse
şi rosti printre lacrimi: „Bine, dar lumânările ar trebui să ardă!” Atunci se auzi şoapta celei de a patra lumânări: „Nu te teme, copilaş! Câtă vreme mă vezi pe mine pâlpâind, mai putem reaprinde celelalte lumânări. Numele meu este SPERANŢA!”.

Băieţelul prinse curaj, luă în mâini SPERANŢA şi reaprinse de la flacăra ei PACEA, CREDINŢA şi DRAGOSTEA. Cele patru lumânări îşi răspândeau din nou lumina.

luni, octombrie 19, 2009

Locuri misterioase din Romania


Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.

Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”.

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.

Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.

Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…

Blestemul comorilor din Baragan

Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.

Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.

Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana.

La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, “norocosul” Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.

Fantomele de pe Dealul Luncanilor

Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii.

Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.

Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara “paranormala”, ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…

Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…

Poeni, satul blestemat de lupi…

Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.

Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in Ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.

Balta Vrajitoarelor

Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.

Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.

Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…

Sursa: descopera.ro

duminică, octombrie 18, 2009

Adevarata comoara...


Un tanar era foarte suparat ca nu are mai multi bani, ca nu-si poate cumpara tot ce-si dorea. Se plimba trist pe strada, nestiind cum sa iasa din aceasta situatie. Dar, cum mergea el asa, s-a lovit deodata de cineva. Mare i-a fost mirarea sa vada ca, din neatentie, a dat peste un om sarman, fara vedere. Incerca bietul om sa se ajute cu un baston si sa gaseasca drumul spre casa. Tanarul nostru l-a ajutat, conducandu-l de brat.


Vazand cat sunt altii de necajiti, tanarul nu s-a mai gandit, de atunci, decat la un lucru: cat de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce si-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpara: sanatatea cu tot ce izvoraste din ea - putere de munca, bucurie si voie buna.

Acum isi dadea seama ca sunt oameni care au ramas ologi in urma unor accidente. Dar picioarele sale il puteau duce oriunde. Altii au ramas orbi. El putea sa vada, insa, clipa de clipa, toate frumusetile din jurul sau. Exista si unii oameni care, din pacate, sunt orbi si ologi sufleteste, pentru ca sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranta si dragoste. Acestia sunt cu adevarat nefericiti.

Cu cat vei fi mai binevoitor, cu atat sufletul tau va avea mai multa liniste. Cel rau si zgarcit nu da niciodata nimic, nici macar un pahar cu apa sau un sfat, chiar daca aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalti ?


Daca ne vom uita in jurul nostru vom vedea ca nimic nu traieste doar pentru sine. Pana si un copac obisnuit. Chiar daca nu ne ofera fructe, ne da cel putin posibilitatea sa ne odihnim un minut la umbra lui.

“Cel bun vede bunatatea peste tot; cel rau, nicaieri.”

Adevar sau minciuna


Un tanar l-a intrebat pe duhovnicul sau:


- As vrea sa cunosc cat mai multe despre credinta si religie. Am citit multe carti, dar nu stiu care sunt adevarate si care nu. Unele spun intr-un fel, celelalte altfel, eu ce sa mai cred ?


- Fiule, cea mai mare ispita este cea care iti incearca credinta cu tot felul de idei frumos spuse, dar golite de duh. Ti-ar placea ca cineva sa-ti daruiasca un mar tare frumos, dar cand vrei sa-l mananci sa vezi ca inauntru-i tot viermanos si stricat ? Ar mai fi marul acela bun de ceva ? Asa sunt si unele carti: tin mintea ocupata cu tot felul de idei, dar nu hranesc si sufletul.


Citeste cat mai mult, dar cauta sa fii asemenea albinelor, ce trec din floare in floare si culeg doar nectarul, nu si alte lucruri inutile. Culege si tu, la randul tau, nectarul cartilor, cauta ce-i folositor in ele si, de vei sti sa gasesti adevarul in carti, vei sti sa-l gasesti si in viata.


Paganii spun ca religia, credinta nu este logica. Dar, de fapt, credinta este mai presus de logica. Mintea noastra judeca dupa cele lumesti si nici pe acestea nu-i in stare sa le cuprinda. Cele ceresti nu pot fi gasite astfel. Nu cauta cu mintea ceea ce trebuie sa cauti cu sufletul, fiindca cele ale sufletului numai cu sufletul le poti afla. Si tine minte: degeaba citesti despre credinta, daca nu traiesti in credinta!

"Fara Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaste pe Dumnezeu."

joi, octombrie 15, 2009

Pilda celor 10 leprosi...


Lepra era si este o boală incurabilă si foarte contagioasă. Cei care se imbolnăveau de lepră erau obligati părăsească comunitatea din care făceau parte, pentru a preveni răspândirea bolii

. Mai mult decât atât, familiei si prietenilor le era interzis să-i viziteze, acestia fiind condamnati trăiască până la sfârsitul vietii singuri si uitati de cei dragi. Neavând unde mai locuiască, adeseori se refugiau în cimitire sau în pesteri.

Pe când Iisus propovăduia în Samaria si Galileea, la marginea unui sat a întâlnit 10 bolnavi de lepră care i-au cerut ajutorul

. Mântuitorul nu i-a vindecat pe loc, ci i-a trimis se arate preotilor, punându-le astfel la încercare credinta. Pe drum
s-au vindecat toti, însă din 10, doar unul singur a luat hotărârea firească de a se întoarce si de a-I multumi binefăcătorului său. Iar tocmai cel care s-a întors nici măcar nu era de acelasi neam cu Iisus ci era samaritean.

Samariteanul, pentru că s-a intors să-I multumească lui Iisus, pe lângă vindecarea trupească a primit-o si pe cea sufletească, Mântuitorul spunându-I: “Scoală-te si du-te, credinta ta te-a mântuit!”

Ceilalti nouă chiar dacă s-au vindecat în mod miraculos, s-au întors la viata

lor plină de păcat pe care o duceau si înainte, si pentru care si primiseră acestă pedeapsă de la Dumnezeu.

Din păcate si noi

suntem la fel ca cei nouă, nu suntem multumiti niciodată cu ceea ce Dumnezeu ne trimite, si mai ales nu-I multumim. Însă sper că acestă pildă ne va face să ne schimbăm, să devenim mai buni si mai receptivi la mesajele pe care ni le trimite fie prin bine(bunăstare), fie prin necazuri.

As vrea ca de acum înainte, in fiecare seară când ne facem rugăciunea, înainte cerem ceva pentru ziua următoare, să multumim pentru ceea ce am primit în ziua ce s-a încheiat. Si mai vreau vă aduc aminte că, pe lângă cuvinte, cel mai bun mod de a multumi este de a ajuta si noi la rândul nostru, pe cei ce se află în nevoie, având mereu în minte faptul că oricând ne putem afla si noi în aceeasi situatie.
Sursa:www.pilde.uv.ro
Va imbratisez cu drag!!!

miercuri, octombrie 14, 2009

Minuni ale Sfintei Parascheva...


Mărturisesc părintii bătrâni, care au fost martori oculari, despre o minune petrecută la racla Sfintei Parascheva de la Iasi, la 14 octombrie 1951. De hram, pe când oamenii asteptau la rând să se închine, au venit si două crestine bătrâne din Focsani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, Arhimandritul Cleopa:

- Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasa Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, si să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat!

- Dumnezeu să vă binecuvinteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeti si vă închinati!

În clipa aceea, preotii si credinciosii au văzut un lucru cu totul sfânt si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă si s-au închinat, Sfânta Parascheva si-a lăsat iarăsi capul pe pernă.

***

Elena G. din Iaşi, la vârsta de 22 ani, fiind în Roman, a visat într-o noapte pe Sfânta Paraschiva în biserică, cu mai multă lume, unde parcă toţi aşteptau ca sfânta să se scoale şi să vorbească cu cineva, într-adevăr, sfânta s-a ridicat din raclă şi i s-a adresat astfel: "Fetiţo, tu eşti însărcinată, dar să nu te duci să avortezi, că apoi o să ai mari greutăţi în continuare şi o să mori. Dacă o să mă asculţi, o să naşti o fată frumoasă, deşteaptă şi milostivă şi o să-ţi meargă bine în continuare şi nu o să ai necazuri prea mari în viaţă".

Soţul o îndemna la avort, dar nişte rude o sfătuiau să nu facă aceasta. Acest vis l-a avut în noaptea dinainte de a se duce la doctor. A doua zi a plecat totuşi la doctor, dar cu oarecare frică şi nehotărâre. Ajungând la doctor, a luat-o frica pe sală când trebuia să intre şi s-a întors acasă. Apoi a născut o fetiţă de 4,5 kg, foarte frumoasă, care acum are 34 de ani şi este foarte inteligentă (ştie cinci limbi străine), deşteaptă şi cu adevărat milostivă şi credincioasă, încă de când era mică împărţea tot la săraci, iar acum este doctoriţă şi orice rugăciune care o face ea la Sfânta Paraschiva, în orice necaz ar fi, imediat este ascultată. Aşa a scăpat Sfânta Paraschiva pe această mamă de la moarte - ea însăşi fiind credincioasă de mică copilă - şi pe această fiică care este de folos celor din jur cu inteligenţa sa, cu mila de săraci şi cu celelalte fapte bune.

***

După al II-lea război mondial, cam prin anul 1946, fiind secetă mare, la cererea credincioşilor s-a făcut procesiune cu rugăciuni şi deplasarea moaştelor Cuvioasei Paraschiva prin satele afectate. Convoiul cu sfintele moaşte, preoţi şi credincioşi cu prapori şi lumânări aprinse a pornit de la Iaşi spre nord, către Ştefăneşti, făcând popasuri şi rugăciuni în mai multe sate.

Ajungând în satul Călăraşi, carul cu boi care ducea sfintele moaşte s-a oprit şi boii n-au mai putut fi urniţi din loc. Timp de două ore au făcut rugăciuni, neştiind care e cauza. După acest timp au văzut că din partea cealaltă de deal venea un alt convoi cu icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Botoşani, însoţit de preoţi şi mulţi credincioşi, făcând de asemenea rugăciuni pentru ploaie. Icoana Maicii Domnului venea din direcţia Botoşani-Ştefăneşti-Ilişeni-Bogdăneşti şi s-au întâlnit la Călăraşi. La întâlnirea celor două procesiuni s-au făcut rugăciuni şi Sfântul Maslu, iar apoi convoiul cu icoana Maicii Domnului şi-a continuat drumul spre sud.

Deci Cuvioasa s-a oprit din smerenie, aşteptând pe Impărăteasa Cerului şi dându-i întâietate să treacă ea mai întâi, şi abia după aceea a pornit şi convoiul Cuvioasei spre nord.

Ca şi în alte daţi când au fost scoase sfinte moaşte sau icoane făcătoare de minuni, Dumnezeu s-a milostivit şi a trimis ploi binecuvântate.

în amintirea acestei minuni, credincioşii au ridicat o troiţă pe dealul de lângă satul Călăraşi, care poate fi văzută şi azi.

***

Prin anii 1950-1954 comuniştii au vrut s-o îngroape pe cuvioasa ca să nu-i mai deranjeze mulţimea de credincioşi care veneau să se închine zilnic.

S-au sfătuit în secret, într-o dimineaţă au trimis nişte oameni să sape groapă în cimitir. Când au început să sape, cerul, care până atunci era senin şi însorit, s-a întunecat cu nişte nori mari şi negri, a început un vânt năprasnic, cu ploaie şi gheaţă cât oul de porumbel, cu tunete şi fulgere, de credeai că-i rade Domnul de pe faţa pământului. îngroziţi, oamenii au alergat cu mic cu mare la mitropolie să se roage Cuvioasei Paraschiva să mijlocească ea la Bunul Dumnezeu, ca să nu-i prăpădească. Au chemat preoţii, au tras clopotele şi au făcut cu toţii acatistul şi paraclisul cuvioasei şi alte rugăciuni către Domnul şi Maica Domnului, încât toată biserica era numai lacrimi şi suspine. S-au rugat până târziu. Furtuna s-a potolit. Intre timp au venit vreo 6 bărbaţi care au povestit mulţimii unde au fost şi ce au vrut să facă edilii oraşului fără ştirea preoţilor şi a mitropolitului, dar Cuvioasa Paraschiva le-a arătat că nu ei conduc Iaşul.

Văzând minunea, mulţi s-au întors la Dumnezeu şi cu toţii au dat slavă lui Dumnezeu şi au mulţumit cuvioasei că a rămas în mijlocul lor, să le fie ajutătoare şi grabnic folositoare în necazuri.

***

Într-un sat din apropierea laşului au apărut omizi care rodeau tot; atunci preotul satului şi credincioşii au cerut la Mitropolie să le-o dea pe cuvioasa, să o ducă în livezile lor, ca să-i scape de această nenorocire. Li s-a aprobat.

Au mers cu sobor de preoţi şi credincioşi şi au pus-o pe Sfânta Paraschiva într-o grădină sub un copac, care nu mai avea frunze, ci numai omizi. In apropierea grădinii curgea o apă şi în partea cealaltă era şoseaua naţională. După ce au început rugăciunile toţi au văzut cum omizile coborau din copac şi mergeau la apă, se aruncau în apă şi mureau, iar altele mergeau pe şosea, se opreau acolo şi mureau strivite de maşini şi căruţe. Când s-a terminat Sfântul Maslu şi rugăciunile, nu mai era nici o omidă pe copac, şi nici în grădini. Le izgonise Cuvioasa Paraschiva.

Au mai zăbovit vreo două ore de i-au adus mulţumire lui Dumnezeu şi Sfintei Cuvioase Paraschiva pentru minunea făcută.

***

ITI MULTUMESC DIN SUFLET PREACUVIOASA SFANTA PARASCHEVA PENTRU CA AI FOST ALATURI DE MINE SI FAMILIA MEA IN CELE MAI GRELE MOMENTE ALE VIETII MELE!!!

Va imbratisez cu drag!!!


luni, octombrie 12, 2009

Cinstitul Paraclis al Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva (14 octombrie)



Acatistier


Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule...,
Prea Sfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia...,
Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă... Şi acum..., Veniţi să ne închinăm...,
Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea..., Dumnezeu este Domnul (de trei ori).

Tropar, glasul al 4-lea:

Pe Sfânta Parascheva cea preacinstită, mireasa cerescului şi celui fără stricăciune Mire, cu bucurie să alergăm toţi credincioşii a o lăuda, căci ea apărătoare de la Dumnezeu s-a dăruit tuturor celor ce măresc petrecerea (viaţa) ei şi izvorăşte râu de tămăduiri celor ce cu credinţă cinstesc sfintele ei moaşte.

Slavă... Şi acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu...

Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule...

CANON

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o...

Aproape de scaunul Atotţiitorului stând, o Maică, rugăciuni pentru noi adu Acestuia, ca să dea tuturor iertare de păcate.

Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi ajută la cererea robilor tăi.

Otrava şarpelui bând, de uşa iadului m-am apropiat cu adevărat, ci tu ceea ce te desfătezi de izvorul vieţii, cu rugăciunile tale înviază-mă, preaslăvită.

Slavă...

Nestatornicia minţii mele şi viforele necuviincioaselor mele cugetări aşează-le Cuvioasă şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale, ca să nu mă duc în adâncul iadului.

Şi acum...

Viaţa mea toată în dulceţi şi vicleşuguri cu adevărat s-a îndeletnicit, ci tu care ai născut pe Mântuitorul, mai înainte de ieşirea mea, miluieşte-mă cu rugăciunile tale.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Doamne, cel ce ai făcut...

Valuri de tot felul de boli şi scârbe, cu dureri cumplite înălţându-se, afundă ticălosul meu suflet în peştera iadului, ci tu cu solirile tale Maică întinde-mi o mână de ajutor.

Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi ajută la cererea robilor tăi.

Picături de lacrimi a scoate din adâncul inimii prin care să-mi spăl necuratele patimi ale sufletului şi ale trupului, cu solirile tale dăruieşte-mi Maică, pururea pomenită.

Slavă...

Cunoscând în mine însumi mulţimea păcatelor mele, fără de pâră şi mai înainte de judecată, judecat şi osândit sunt eu, ticălosul ci Ţie ca Mântuitorul tuturor, fie-Ţi milă de mine, pentru solirile Prea Cuvioasei Parascheva.

Şi acum...

Fecioară plină de dar, ceea ce ai născut bucuria care s-a dat în dar la toată zidirea, întunericul întristării, ce vrăjmaşul aduce asupră-mi ca să mă piardă, degrabă îl risipeşte.

Mântuieşte din nevoi...

Mântuieşte din ispita vrăjmaşului pe robii tăi, că Ziditorul te-a arătat, o prea frumoasă fecioară, apărătoarea şi păzitoarea turmei Sale.

Cercetează bolile noastre cu milostiv ochiul tău, căci apărarea ta o avem, Prea Cuvioasă, adevărată doctorie de mântuire.

Sedealna, glasul al 2-lea:

Făcând rugăciunea ta către Domnul, tămăduieşte bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti, pururea pomenită şi de toată primejdia ne izbăveşte, miluind pe cei ce te roagă de nevoi şi de stricăciunea cea pierzătoare.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Am auzit, Doamne...

De tânguirea cea veşnică cu mijlocirea ta, o prea frumoasă fecioară, mântuieşte pe robii tăi, pe cei ce au lucrat fapte vrednice de lacrimi.

Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi ajută la cererea robilor tăi.

Ceea ce din toată inima ai iubit pe Domnul, pe mine care pentru faptele mele cele rele sunt cu totul urgisit, prin mijlocirea ta tu iarăşi mă împacă.

Slavă...

Fiind rănit prin cumplite săgeţi înveninate ale potrivnicului, plâng ticăloasa soartă a sufletului meu, ci Tu, Hristoase, mântuieşte-mă.

Şi acum...

Ceea ce ai născut pe doctorul Care a tămăduit rana cea mare a oamenilor, nu trece cu vederea inima mea cea care este chinuită de boli grele.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Fiind căzut în groapa stricăciunilor şi zicând cumplit, prin rugăciune strig către tine, o Prea Cuvioasă Maică, nu mă lăsa să pier.

Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi ajută la cererea robilor tăi.

Prea Frumoasă mireasă a lui Hristos cea neîntinată, cu rugăciunile tale, miluieşte-mă pe mine cel rănit cu rănile poftelor, ştergând greşelile mele.

Slavă...

Nu mă lepăda, Iisuse, de la faţa Ta, pentru mărimea îndurărilor Tale, ci în dar mă mântuieşte, prin mijlocirea Prea Cuvioasei Tale Parascheva.

Şi acum...

Tămăduieşte, Curată, neputinţa sufletului meu, cercetării tale învredniceşte-mă şi-mi dăruieşte sănătate cu rugăciunile tale.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Rugăciunea mea voi înălţa...

Ticălosul meu suflet s-a făcut ca pământul neplouat, neavând putere a da roduri bune, ci picând roua milei Tale, de toată greutatea, Stăpâne, îl vei izbăvi pe el prin rugăciunile Prea Cuvioasei Tale Parascheva.

Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi ajută la cererea robilor tăi.

Înaintând, o, suflete, veşmântul nunţii, cum vom cuteza să intrăm împreună cu chemaţii cei aleşi în cămara cea cerească a lui Hristos? Cum nu vom fi urgisiţi de Dumnezeu? Ci, o Prea Cuvioasă, cu rugăciunile tale mântuieşte-ne.

Slavă...

Nu primi, Stăpâne, a intra la judecată sluga Ta, căci dacă nimeni vieţuind întru această lume nu se va îndrepta înaintea Ta, dar eu cel ce am întrecut pe toţi în păcate multe cum mă voi arăta?

Şi acum...

Stinsu-s-a viaţa mea, Stăpână, în dureri şi anii mei toţi în suspinuri; virtutea mea, Fecioară, de multă lipsă a slăbit, căci am mâniat pe Dumnezeu, pe care cu rugăciunile tale îmblânzeşte-L spre mine.

Mântuieşte din nevoi...

Mântuieşte de ispita vrăjmaşului pe robii tăi, căci Ziditorul te-a arătat, o prea frumoasă fecioară apărătoarea şi păzitoarea turmei tale.

Cercetează bolile noastre cu milostiv ochiul tău, căci apărarea ta avem, Prea Cuvioasă, adevărată doctorie de mântuire.

Condac, Glasul al 2-lea

Cele de sus căutând...

Cu multă postire trupul subţiindu-ţi, ţi-ai ridicat mintea către Dumnezeu şi viaţă netrupească în trup ai vieţuit, pururea pomenită Parascheva, lepădând meterialnica tulburare, pentru aceasta acum te înveseleşti cu cetele îngereşti.

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta...

Evanghelia

Diaconul: Înţelepciune drepţi...

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu, citire:

(XI, 22-26)

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine ar zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce va spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă. Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile voastre.

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive...

Slavă, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Prea Cuvioasei Parascheva, Milostive...

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...

Stihira, glasul al 6-lea:

La tine, prea frumoasă fecioară Parascheva, aduc rugăciunile mele, pe aceasta ascultă-le şi le du înaintea Ziditorului, căci toată îndrăzneala de la mine s-a depărtat, cunoscând răutatea necuvioaselor mele fapte şi a cumplitelor cugete şi cuvinte, cu care milele Acestuia spre mânie le-am întărâtat şi acum trebuindu-mi tare ajutorul Lui, a-l cere nu îndrăznesc, ci tu Prea Cuvioasă fii mijlocitoare.

Cu statornicie de gând s-a socotit de tine, Maică, aurul ca gunoiul, pentru aceasta pleacă inima mea cu rugăciunile tale la curată mărturisire către Dumnezeu, ca să nu cad în cumplit adâncul lăcomiei.

Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi ajută la cererea robilor tăi.

Cu frica Domnului îndrăgeşte, Maică, pornirile trupului meu, care năzuiesc fără de cale ca să surpe ticălosul meu suflet în adâncurile iadului.

Slavă...

Cine mă va izbăvi de focul gheenei şi de întunericul neluminos, pe mine cel ce am păcătuit, vrednic de toată pedeapsa, fără numai tu, apărătoarea mea, miluieşte sufletul meu cel amărât Cuvioasa lui Hristos.

Şi acum...

Cu puterea ta, Fecioară, pe cel cumplit slăbănogit păcătos sufletul meu întăreşte-l, căci m-a lăsat virtutea mea, nemaipovăţuindu-mă la căile Domnului.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe împăratul ceresc...

Cela ce înfrumuseţezi cetele cuvioşilor cu străluciri îngereşti, Mântuitorul meu primeşte rugăciunile acestora care se aduc ţie pentru noi.

Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi ajută la cererea robilor tăi.

Sufletul meu cel cuprins de spinii poftelor umple-l Prea Cuvioasă de dorul Stăpânului şi-l arată pe dânsul aducător de roadă.

Binecuvântăm pe Tatăl...

De rea credinţa ereticilor şi de mânia vrăjmaşilor care ne asupresc, păzeşte pe robii tăi cu rugăciunile tale, Prea Cuvioasă Parascheva.

Şi acum...

Grijile cele deşarte depărtează-le de la sufletul meu totdeauna, Fecioară, pentru ca să laud pe Fiul tău cu osârdie.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu...

Greşit-am, Mântuitorul meu, şi cu fărădelegi toată petrecerea vieţii am cheltuit, mărturisind, Hristoase fie-ţi milă de robii Tăi, cu mijlocirile Prea Cuvioasei Tale.

Pe apărătorii credinţei, împăraţii şi domnitorii noştri, pe cununa preoţilor şi pe tot poporul, Prea Cuvioasă Parascheva, în pace îi păzeşte.

Slavă...

Cei ce ne închinăm ţie cu credinţă, Sfântă Treime, în singura fiinţa Dumnezeirii, cu despărţirea Feţelor, toţi să ne mântuim.

Şi acum...

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul, mântuieşte-mă Fecioară pe mine, care am vieţuit în faptele rele şi nu am afară de tine altă nădejde de mântuire.

Cuvine-se cu adevărat..., Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântă Treime...,
Tatăl nostru..., Troparele: Miluieşte-ne pe noi..., Slavă..., Doamne miluieşte-ne pe noi..., Şi acum..., Uşa milostivirii..., Ectenia în care se pomenesc cei ce fac Paraclisul şi sfârşitul:

Exapostilaria

Lacrimile şi ostenelile Prea Cuvioasei Parascheva, care a pătimit pentru Tine, le aducem ţie, Puternice, şi ne rugăm împreună cu dânsa, iartă pe robii Tăi care sunt lipsiţi de toată bunătatea şi ne mântuieşte pe noi de toate nevoile.

Megalinaria

Pilda înfrânării şi neîncetat izvorul Moldovei, care izvorăşte noianuri de vindecări, pe dumnezeiasca Parascheva cu cucernicie să o cinstim.

Amin.

Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva-14 octombrie



După obişnuitul început se zic condacele şi icoasele:

Condacul 1

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinţă îi aducem noi nevrednicii păcătoşi pentru mijlocirile sale. Că mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de bunătăţi al Mântuitorului nostru, şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Icosul 1:

Îngerii din cer cu laude primind duhul tău cel fecioresc din pământeştile lăcaşuri, de bucurie te-au încununat pentru vredniciile tale; că femeiesc trup purtând şi fire slăbănoagă, ai ştiut a birui toate puterile vrăjmaşilor prin buna înţelepciune; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, înţeleaptă fecioară;
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare;
Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc în trup fecioresc;
Bucură-te, vrednică mijlocitoare către Domnul;
Bucură-te, mângâierea oamenilor;
Bucură-te, alinarea de suferinţă;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, liman lin şi neînviforat;
Bucură-te, pilda bunei cucernicii;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 2-lea:

Aşa împăratul tuturor răsplăteşte biruinţele. Aşa mâna proniei cea nevăzută întăreşte neamul omenesc, îmbrăţişând cu credinţă cele de dânsa rânduite spre mântuire. Pentru aceasta să ne depărtăm de nelegiuiri; până când vom petrece în păcate? Doamne, întăreşte inimile noastre ca să-îi cântăm în fapte bune cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Preacinstită fecioară, către tine am năzuit, către tine care de multe ori ai luat pe sfinţi şi pe îngeri în ajutor la pământeştile ispite; fii acum şi pentru noi grabnic folositoare, căci te-ai învrednicit a intra înăuntrul casei Mirelui cu candela luminoasă, precum ne-a povăţuit Mântuitorul Hristos, şi primeşte cântarea aceasta:

Bucură-te, mărgăritar nepreţuit al visteriei noastre;
Bucură-te, floare nevestejită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, temelie neclintită a creştinătăţii;
Bucură-te, a fecioarelor înzestrătoare
şi rugătoare către Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare a preoţilor cucernici;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a străinilor;
Bucură-te, fierbinte mângâietoare a prigoniţilor;
Bucură-te, milostivă povăţuitoare a văduvelor;
Bucură-te, învingătoarea duşmanilor;
Bucură-te, izbăvirea tuturor celor ce te cheamă spre ajutor;
Bucură-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucură-te, vindecătoarea de răni a trupurilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 3-lea:

Spre tine pururea nădăjduim, de multe boli şi primejdii s-a izbăvit ţara aceasta, alinând şi prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună şi milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar şi acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuţi, ca să scăpăm din primejdii şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Epivata, văzând lauda pământului ei, răsărind dintru ale sale, cu bucurie te-a întâmpinat, preacuvioasă, mărturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care în urmă ne-am învrednicit a dobândi moaştele tale, cum vom pute îndestul a propovădui minunile pe care le-ai făcut, de nu cântăm acestea:

Bucură-te, luminătoarea Moldovei;
Bucură-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucură-te, învăţătoarea părinţilor tăi;
Bucură-te, ceea ce n-ai adunat averi pământeşti;
Bucură-te, adunătoarea cereştilor daruri;
Bucură-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucură-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucură-te, îndreptătoarea mândriei;
Bucură-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucură-te, sprijinitoarea bătrânilor;
Bucură-te, osânditoarea duşmanilor;
Bucură-te, miluitoarea săracilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 4-lea:

Preacurată Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu, primeşte şi ale noastre datornice rugăciuni de la noi nevrednicii, pe care prin mijlocitoarea noastră sfântă ţi le aducem spre iertarea păcatelor şi ne dă nouă pace şi mare milă de la Fiul tău, Căruia îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Celei după vrednicie şi cu credinţă următoare a cuvântului lui Dumnezeu, care pentru buna cucernicie a primit darul vindecărilor şi plată cerească, prin glasul Mântuitorului zicând: slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău, îi aducem cântarea aceasta:

Bucură-te, sămânţă nerătăcită;
Bucură-te, trup neobosit;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, aur lămurit;
Bucură-te, foc arzător plevilor;
Bucură-te, pământ de îndestulare;
Bucură-te, rodul pocăinţei;
Bucură-te, alinarea relelor cugetări;
Bucură-te, aducătoare de mană;
Bucură-te, dătătoare de mângâieri;
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor creştinilor către Domnul;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 5-lea:

Obosiţi de truda gândurilor lumeşti ne-am deşteptat acum noi, ticăloşii, lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădejdile după faptele noastre spre a ne linişti, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire şi temându-se de tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă Parascheva, şi strigăm: miluieşte-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu cântarea de mântuire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine nu te va ferici pe tine, cuvioasă, că te-ai învrednicit a potoli prin nevoinţele tale zburdălnicia trupului şi a dobândi mântuirea sufletească cu cinstea cea neluată de mâini omeneşti a cereştii măriri? Sau cine nu te va ferici că ai străbătut prin viteazul tău cuget împletiturile vicleanului cele amăgitoare, şi l-ai ruşinat? Pentru aceasta primeşte următoarea cântare:

Bucură-te, turnul biruinţei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, pavăza credinţei;
Bucură-te, lăcaşul statorniciei;
Bucură-te, chipul bunătăţilor;
Bucură-te, apărarea cinstitei cruci;
Bucură-te, închinătoarea ei vrednică;
Bucură-te, că prin al ei ajutor ai fost izbânditoare;
Bucură-te, că printr-însa te-ai făcut lui Hristos următoare;
Bucură-te, a biruinţei frumoasă stâlpare;
Bucură-te, învingătoare a stăpânirii iadului;
Bucură-te, moştenitoarea cereştii măriri;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 6-lea:

Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lăuda mărirea faptelor tale, noi nevrednicii? Căci nici faptele, nici credinţa nu ne apropie de preacinstitele tale lucrări; dar mărturisind slăbiciunea noastră, ne rugăm ţie a ne ajuta şi a mijloci către Dumnezeu să primească cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ne-au cuprins acum durerile ce nu sunt spuse, nici un ajutor omenesc de la nimeni nu aşteptăm, toţi ne-au părăsit deodată, până şi plăcerile ce odinioară ne desfătau acum se luptă cu noi; vai de ticăloşia noastră, nu avem altă nădejde decât mila lui Dumnezeu şi al tău ajutor sfânt. Pentru aceasta, ne rugăm ţie a ne ajuta, vindecându-ne, ca să cântăm ţie:

Bucură-te, leacul durerii;
Bucură-te, mâna vindecării;
Bucură-te, casa ocrotirii;
Bucură-te, raza mângâierii;
Bucură-te, cortul îndestulării;
Bucură-te, roua fierbinţelii;
Bucură-te, mântuirea de boli;
Bucură-te, scăparea celor înspăimântaţi;
Bucură-te, izgonitoare de pagube;
Bucură-te, privighetoare neadormită;
Bucură-te, stea luminoasă;
Bucură-te, scară izbăvitoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 7-lea:

Doamne, cercetează şi vindecă pe robii tăi cei cuprinşi de durere, zice preacuvioasa, rugându-se neîncetat, că nu au reazem, nici mângâiere. Iar zilele grele sunt, şi pentru că ne-am mântuit, să ne bucurăm şi să cădem la Dumnezeu, pocăindu-ne şi cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Nelegiuirile noastre, mulţimea strâmbătăţilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astăzi ne osândesc şi nu ştim ce vom răspunde mergând la judecată, unde toţi ne prigonesc, toţi se ridică asupra noastră să ne împileze; tu însă, o, prebună maică, care asculţi mărturisirea noastră, mijloceşte către Domnul să prefacă starea osândirii noastre în bunătăţi, scoţând din inimile vrăjmaşilor noştri toată urâciunea şi te vom preamări cu laude ca acestea:

Bucură-te, mijlocitoarea celor greşiţi;
Bucură-te, folositoarea celor asupriţi;
Bucură-te, îndreptătoarea judecătorilor răi;
Bucură-te, scăparea celor judecaţi şi osândiţi;
Bucură-te, contenire a patimilor;
Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută numai folosul lor;
Bucură-te, neizbândire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucură-te, domolire a celor puternici;
Bucură-te, înlesnire a slăbănogilor;
Bucură-te, stârpitoare a răutăţilor;
Bucură-te, izvorâtoare a milostivirii;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 8-lea:

Acestea grăind, ne liniştim, ne veselim şi ne bucurăm; saltă sufletele noastre că nu-şi vor râde de noi vrăjmaşii noştri. Nu ne va părăsi Dumnezeul nostru până la sfârşit, pentru rugăciunile tale, preacuvioasă, ci trimiţând mila Lui asupra poporului, precum este obişnuit, şi noi, nevrednicii, ne vom împărtăşi cu el de ale Sale bunătăţi, cu care dimpreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

La toţi vom spune minunile tale, în glas vom cânta prăznuirea ta, după datoria obştii care ţi-aduce spre mulţumire: mărire laudei tale, îndelung-răbdării cu care te-ai încununat, nevoindu-te prin credinţă, mărire faptei celei cu statornicie urmată după pilda Iubitorului de oameni; pentru acestea grăim către tine:

Bucură-te, mireasă duhovnicească;
Bucură-te, cununa adevărului;
Bucură-te, toiagul biruinţei;
Bucură-te, mărirea monahilor;
Bucură-te, povăţuitoare a obştii;
Bucură-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucură-te, păzitoare a sihaştrilor;
Bucură-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucură-te, propovăduitoare a dreptei credinţe;
Bucură-te, surpătoare a eresurilor;
Bucură-te, dobândire a slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, următoare a Cuvântului ceresc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 9-lea:

Pe sfânta folositoare celor ce sunt întru nevoi, toţi cu bucurie să o lăudăm, pe cinstita Parascheva, că aceasta viaţă nestricăcioasă a luat în veci; pentru această mărire a aflat şi darul de minuni, cu porunca lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Rău-cugetătorii prin tine mustraţi fiind, se înspăimântă văzând slava lui Dumnezeu, cea gătită omului depărtat de păcate, în tine luminând, văzând taina cea necuprinsă a chipului măririi, asupra ta cuvioasă, că astăzi străluceşte aducând credincioşilor daruri de vindecări; pentru aceasta ei s-au ruşinat pocăindu-se şi noi ne-am veselit, cântându-ţi ţie:

Bucură-te, izbăvitoarea noastră;
Bucură-te, povăţuitoare;
Bucură-te, îndreptătoare;
Bucură-te, izgonitoare de rele;
Bucură-te, otrăvitoarea jivinelor;
Bucură-te, stârpitoarea insectelor;
Bucură-te, ferirea de năluciri;
Bucură-te, risipitoarea de grindină;
Bucură-te, aducătoarea de ploi mănoase;
Bucură-te, îmbelşugătoarea de roade bune;
Bucură-te, veselitoarea plugarilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 10-lea:

Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale, precuvioasă, că de n-ai fi stat tu, rugându-te pentru ţara aceasta pe care o păzeşti cu precuratele tale moaşte, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi uşurat de bolile care au venit asupra noastră, pentru păcatele noastre cele multe? Deci dimpreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zidurile casei părinţilor tăi n-au fost puternice, nici îndestulătoare pentru a te opri de la mărimea hotărârii ce ai făcut, făgăduindu-te a îmbrăţişa viaţă monahicească; pentru aceasta şi depărtându-te de toată dezmierdarea şi plăcerile lumeşti, haina cea scumpă cu a cerşetorului, venind de la biserică, ai schimbat-o, părăsindu-ţi părinţii ce te certau cu mustrări de la asemenea plecare. Deci cu smerenie dobândind cele preaînalte, de la toţi auzi:

Bucură-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
Bucură-te, crin răsădit în grădina de sus;
Bucură-te, patul nevinovăţiei;
Bucură-te, scaunul domniilor;
Bucură-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucură-te, ocrotitoare neobosită;
Bucură-te, apărătoare neînfruntată;
Bucură-te, prigonitoare a celor ce ne ispitesc;
Bucură-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucură-te, întăritoare a celor ce ne slujesc;
Bucură-te, luminătoare a celor ce ne mângâie;
Bucură-te, împreună-lucrătoare cu cei ce ne hrănesc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 11-lea:

Suntem plini de păcate, îndurate Doamne, şi greu se luptă sufletele noastre gândim la judecată, căci ce vom face noi păcătoşii, năpădindu-ne deodată neprevăzutul sfârşit? Milă cerem, Doamne, milă Hristoase al nostru, căci nu avem chip de îndreptare; nu trece cu vederea rugăciunile noastre şi pocăinţa, care în tot ceasul după păcate ne-a cuprins şi primeşte ca pe o chezăşie a bunei noastre voinţe şi a temerii de Tine, rugăciunea aceasta, pe lângă care }i-aducem mijlocitoare şi pe maica noastră Parascheva, cântând cu dânsa dimpreună: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Mulţi păcătoşi mai înainte de noi şi-au dobândit mântuirea umilindu-se. Cum dar şi noi ne vom depărta de această nădejde? Către tine însă năzuim, preacuvioasă maică, şi nu vom fi ruşinaţi, nedepărtându-te de noi ca de păcătosul acela care lângă tine a fost înmormântat fără a i se cunoaşte nevrednicia sa şi pentru care ai cerut prin vedenie să i se mute trupul cel stricat de lângă moaştele tale. Deci ne rugăm, primeşte rugăciunile şi lacrimile noastre mijlocind iertarea păcatelor noastre pentru că îşi cântăm:

Bucură-te, smerenie înaltă;
Bucură-te, fecioară neîntinată;
Bucură-te, comoară nedeşertată;
Bucură-te, maică prealăudată;
Bucură-te, mântuirea cea smerită;
Bucură-te, lauda celor cinstiţi;
Bucură-te, mângâierea celor nenorociţi;
Bucură-te, povăţuitoarea celor rătăciţi;
Bucură-te, buna mea sfătuitoare;
Bucură-te, preablândă îndreptătoare;
Bucură-te, sufletească veselitoare;
Bucură-te, grabnică ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 12-lea:

Nespusă este mângâierea noastră, privindu-te, cu noi petrecând, ca un dar al lui Dumnezeu ce s-a trimis ţării acesteia; că de ce boli am fost cuprinşi şi nu ne-ai vindecat; în care scârbe şi nu ne-ai bucurat; de câte ori lipsiţi, prigoniţi şi în războaie şi tu ne-ai ajutat nouă, în totul plinind cuvântul Mântuitorului din Evanghelia Sa! Pentru aceasta cu smerenie dobândind dreapta cea preaînaltă la scaunul măririi, îşi cântăm ţie: bucură-te! şi lui Dumnezeu lauda cea cerească: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Izbăveşte-ne pe noi, maică, de lăcuste, de gândaci şi de toată răutatea; izbăveşte-ne pe noi, maică, de foc, de grindină şi de fulger; izbăveşte-ne pe noi, maică, de chinul cel de veci şi de ceasul osândirii şi ne învredniceşte a dobândi prin rugăciunile tale starea de-a dreapta în ziua judecăţii, prin mântuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne şi hrănindu-ne în pace până la răsuflarea cea mai de pe urmă, ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, alăută duhovnicească;
Bucură-te, trâmbiţă apostolească;
Bucură-te, făclie luminoasă;
Bucură-te, rază cerească;
Bucură-te, nădejdea oamenilor;
Bucură-te, izgonirea demonilor;
Bucură-te, tămăduirea rănilor;
Bucură-te, feritoarea de răutăţi;
Bucură-te, aducătoarea de bunătăţi;
Bucură-te, izbăvitoarea lui Vasile Voievod şi a altor miluitori;
Bucură-te, sprijinitoarea şi a mea, a smeritului păcătos;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Ne închinăm lui Dumnezeu şi cinstim sfintele tale moaşte, Cuvioasă Maică Parascheva, propovăduind cu mărire şi cântări toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu şi pentru a noastră mântuire am dobândit; bine primită fă rugăciunea noastră, sfântă, şi grăbeşte totdeauna a ne ajuta ca să cântăm cu bucurie isprăvile tale şi slava lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori). Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: Îngerii din cer cu laude. şi Condacul întâi: Precuvioasei noastre maici.

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin.