Pilda vamesului si a fariseului...

Domnul ne învată să nu ne mândrim cu realizările si cu puterile noastre, pentru că, după cum am văzut din

Pilda Semănătorului, tot ceea ce avem este dar de la Dumnezeu. Dumnezeu nu îi iubeste pe oamenii îngâmfati, ci pe cei smeriti: “Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriti le dă har”(Iacob 4:6).

Si să nu uităm cuvintele Domnului Iisus ce

spune: “Nu judecati, ca să nu fiti judecati. Căci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu măsura cu care măsurati, vi

se va măsura”(Matei 7:1-2).

Pe vremea Mântuitorului exista o grupare formată din niste oameni care, desi încălcau poruncile dumnezeiesti, se credeau sfinti si drepti: fariseii. Acestia erau doar în aparentă credinciosi: se rugau la colturi de stradă, când posteau îsi puneau în cap sac si cenusă, totul pentru

a-i induce pe oameni în eroare cu privire la adevărata lor fire. Erau mândri si aroganti, dispretuindu-i pe ceilalti oameni, pe care îi considerau păcătosi.

Iisus a condamnat de multe ori fătărnicia fariseilor, pentru ei rostind pilda aceasta:

LUCA XVIII:

“9. Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis pilda aceasta:

10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.

11. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.

12. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.

13. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.

14. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.”

După cum bine stim, din cauza mândriei lui Lucifer, el si îngerii care i-au urmat au căzut în păcat, transformându-se în diavoli; la fel si Adam si Eva, crezând că dacă vor mânca din pomul cunoasterii vor fi ca Dumnezeu. Deci, mândria este începutul/mama tuturor păcatelor.

Deasemenea, smerenia este cea care îl duce pe om alături de Dumnezeu. Dacă Iisus, care este atoatestiutor si atotputernic este “blând si smerit”, cu atât mai mult trebuie să fim noi

care avem totul prin darul lui Dumnezeu.

Nu trebuie să dispretuim pe nimeni, pentru că toti oamenii poartă în ei chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu urăste păcatul însă îi iubeste pe păcătosi, asteptându-i să se întoarcă la El.

Multa Pace si Lumina!!!