IUBIREA INVINGE TOTUL!!!

DA-MI DOAMNE,PUTEREA DE A SCHIMBA LUCRURILE PE CARE LE POT SCHIMBA!DA-MI PUTEREA DE A ACCEPTA LUCRURILE PE CARE NU LE POT SCHIMBA!SI DA-MI INTELEPCIUNEA DE A LE DEOSEBI!!!

ZAMOLXE

Zamolxe a spus:

“BINECUVANTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE BINECUVANTEAZA!!!”

Adevarul te va elibera !!!

Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un naufragiat de care râd Zeii.

Albert Einstein

miercuri, februarie 17, 2010

Destinul omului...



După ce am asistat la viaţa omului, rând pe rând, în cele trei planuri(planul fizic,planul astral si planul mental) şi am luat
cunoştinţă că el progresează în diferitele lui vieţi, să vorbim acum de importanţa
cauzalităţii, care prezidează reîncarnările sale, să vorbim despre destinul omului.
Orice lucru sau faptă este rezultatul unei cauze, este efectul acestei cauze. Efectul
acesta, la rândul său, poate să devină cauza unui alt efect, şi aşa mereu, se
înlănţuiesc cauzele şi efectele din activitatea vieţii unui om. Poporul român spune:
„Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi". Cu alte cuvinte, această stare a mea se
datoreşte, este efectul unei cauze, a unor fapte făcute de mine într-o altă viaţă.
Plecând de la această cunoştinţă, vom şti că viaţa noastră prezentă este urmarea
vieţii noastre din trecut. Nu a intervenit în existenţa noastră nici întâmplarea, nici
norocul sau nefericirea, ci starea noastră prezentă este urmarea cauzelor
anterioare, puse în joc de noi înşine, care au produs efectele din prezent. N-am ştiut
de această înlănţuire până acum şi le-am socotit ca venind din neant, fără nici un
motiv. Sălbaticul neştiutor de legile care domnesc în lumea fizică, crede că
fenomenele fizice ca ploaia, fulgerul, norii, vântul sunt produse fără cauză, din
întâmplare. Ca şi sălbaticul în faţa fenomenelor fizice, tot aşa şi omul civilizat, în
domeniul moral şi spiritual consideră actele morale şi spirituale ca nefiind conduse
de legi determinate, ci create prin capriciul naturii. Când omul a cunoscut legile care
conduc materia şi după care se produc fenomenele fizice şi chimice, atunci el a
putut să intre în studii amănunţite şi să supună aceste legi şi această materie
trebuinţelor sale, în folosul vieţii sale terestre. În viitor, când va cunoaşte şi din
regulile care prezidează în lumea mentală şi spirituală, va putea să le dirijeze, va şti
să lucreze pentru ridicarea lui morală şi spirituală şi nu va mai fi purtat ca un fulg în
toate părţile de valurile ignoranţei. Va şti că destinul său, ca orice pe lume, este
supus şi el legilor şi că, lucrând în acord cu aceste legi, va putea să determine
anumite împrejurări şi deci să-şi croiască viitorul dorit. Când omul va şti că este
supus unui destin creat de el, va căuta ca faptele, gândurile şi vorbele lui să fie de
acord cu legile morale şi mentale ale binelui şi ale iubirii, ajungând astfel la un
destin fericit. Destinul este deci legea cauzalităţii, legea cauzei şi a efectului : „Ce
vei semăna, aceea vei culege".
Omul în cursul vieţii sale emite din fiinţa lui trei feluri de forţe: forţa mentală - pe
planul mental, dând naştere la cauzele pe care noi le numim gânduri; forţa astrală -
pe planul astral, prin ceea ce numim dorinţe; forţa fizică - pe planul fizic, pusă în
acţiune de cele precedente şi desemnată cu numele de fapte. Trebuie să ştim că
energiile mentale acţionează în planul mental, dar reacţionează şi asupra planurilor
inferioare, deci ele sunt cele mai înalte, cele care pun în vibraţie şi pe cele astrale,
şi pe cele fizice. Să nu pierdem din vedere că omul real, spiritul, şi-a făcut el corpul
unde locuieşte şi că rămâne la voinţa lui să-l înfrumuseţeze sau să-l lase să se
ruineze. Noi suntem creatorii destinului nostru.
Forţele plecate din spiritul nostru produc vibraţii ce se propagă prin materia mentală
a spaţiului, pe care o atrag, o fasonează, formând - după înălţimea acestor vibraţii -
un corp mental mai fin sau mai grosolan, după calitatea gândurilor spiritului.
Aşadar, cu cât acest corp mental va fi mai fin, cu atât facultăţile noastre mentale
din viaţa viitoare vor fi şi ele mai înalte.
Prin urmare, să înţelegem bine: nici o facultate mentală, nici o putere de raţionare
nu se naşte de la sine, ci ele sunt rezultatul gândirii noastre, mereu repetate într-o
viaţă. Nici o imagine mentală, o dată creată, nu se mai pierde. O sumă mai mare
sau mai mică de imagini constituie o facultate mentală. Ea creşte, se dezvoltă de
câte ori o imagine de acelaşi fel se mai adaugă.
Cunoscând această lege, să ne silim să construim gradat învelişul mental pe care îl
dorim, gândind, citind, reflectând mereu la probleme abstracte, morale şi
intelectuale de ordinul cel mai înalt.
Moartea, după cum am văzut, nu distruge aceste facultăţi şi, ajunşi în planurile
superioare, le întărim şi venim cu ele în viaţa viitoare mai accentuate. Pe lângă
aceasta, şl viitorul creier fizic şi astral vor fi astfel construite ca să permită acestor
facultăţi dezvoltate să se exprime în viaţa terestră. Dacă gândurile noastre au fost
pe pământ frumoase, înalte, de bine, le vom aduce şi mai bune, şi mai frumoase în
viaţa viitoare. Dacă am avut gânduri josnice, de ură şi fapte rele, vom reveni cu
mintea stăpânită de asemenea tendinţe spre rău.
Cel mai important de reţinut este că gândul - de orice natură ar fi el: inferior sau
superior - vatămă sau ajută în prezent şi viitor nu numai celui care l-a emis, ci are o
influenţă asupra mai multor oameni. Într-adevăr, o gândire, o idee născută în corpul
mental al unui om, produce vibraţii în spaţiu şi dă naştere unei imagini formate din
materie astrală, care va trăi o vreme în spaţiu şi va rămâne legată de cel care a
produs-o printr-un fel de legătură magnetică. Dacă această formă-gând ia contact şi
cu o altă persoană, atunci se leagă de ea şi o influenţează într-atâta încât va
produce prin prezenţa sa o anumită modificare în viaţa ei şi se va stabili o legătură
de viitor între această persoană şi cel ce a produs forma-gând. La viitoarea
reîncarnare, oamenii aceştia se vor aduna la un loc, fie pentru bine, fie pentru rău,
după cum a fost gândul celui ce a gândit odată.
A doua categorie de energii pe care omul le desfăşoară în viaţa lui terestră sunt
acelea care au ca scop obţinerea lucrurilor care îi plac din lumea exterioară. Acestea
sunt dorinţele şi pornirile noastre. Aceste dorinţe lucrează asupra celui care le-a
produs, construiesc şi fasonează corpul lui astral, după felul şi calitatea acestor
dorinţe. Ele sunt cele care vor determina trăirile pe care le va resimţi duhul în planul
astral, după moartea fizică, şi tot aceste dorinţe vor determina viitorul corp astral
din reîncarnarea viitoare. Când aceste dorinţe sunt bestiale, brutale, ticăloase, ele
vor genera boli congenitale, cretinism, epilepsie şi în general tulburări nervoase de
tot felul. De asemenea, aceste dorinţe pot genera şi deformaţii fizice şi chiar
monstruozităţi.
Locul unde se va reîncarna un om va fi determinat de felul dorinţei lui înscrise în
corpul astral, şi anume în locul unde va putea să şi le satisfacă. După cum imaginile
mentale i-au influenţat pe alţi oameni, dorinţele produc şi ele nişte imagini care, la
rândul lor, influenţează pe semenii noştri. Astfel, o iubire sinceră sau o ură feroce
pentru o altă persoană leagă puternic aceste două persoane atât în viaţa actuală,
cât şi în viaţa viitoare, şi ele se vor urmări una pe alta cu iubirea sau cu ura lor,
toată existenţa viitoare. Să presupunem că resimţim o ură grozavă contra cuiva.
Imaginea urii emisă de noi se va agăţa de el determinându-lsă cadă într-o iritare
atât de puternică încât va ucide pe cineva. Acest ucigaş va avea destinul său ticălos
potrivit faptei sale, dar şi cel ce îi trimise mental ura lui va avea un destin tot aşa
de prost ca şi criminalul, cu toate că poate nu se vor mai întâlni în alte vieţi pe
pământ. Autorul urii, când va reveni pe pământ, va fi lovit de o nefericire din senin,
deşi în viaţa prezentă omul nu a făcut nimic care să justifice o asemenea
nenorocire; cu toate acestea, nimic nemeritat nu poate să i se întâmple unui om. În
prezent nu mai ştie ce a făcut altădată, dar lipsa memoriei nu înlătură legea cauzei
şi a efectului. Prin urmare, dorinţele noastre de azi lucrează asupra noastră,
formează natura noastră astrală, care la rândul său va avea o influenţă asupra
corpului fizic în viitoarea reîncarnare. Ele vor determina şi locul unde ne vom naşte
şi au influenţă şi asupra altora, atrăgându-i în jurul nostru în vieţile viitoare.
A treia categorie de energii sunt cele care se manifestă în planul fizic, şi anume
faptele noastre. Această serie de energii au o influenţă mai mare asupra altor
oameni decât asupra noastră înşine. Ele sunt cele care vor determina anturajul
nostru viitor, ba chiar şi împrejurările sau mediul în care ne vom naşte în viior. Dacă
am făcut bine în viaţa prezentă, am mângâiat, am alinat, am ajutat cu fapta pe
semenii noştri, sau dacă pe de altă parte i-am nenorocit prin fapta noastră, în viaţa
viitoare ne vom naşte în împrejurări favorabile sau nefavorabile, potrivit faptelor
noastre.
Dacă am sprijinit pe cineva pe plan material, ne vom bucura în viitor de un destin
favorabil din punct de vedere material. Dacă am cauzat semenului nostru mizerie
materială, vom avea şi noi destinul nostru viitor deplorabil şi ne vom naşte în
circumstanţe care ne vor provoca suferinţe fizice sau mizerie materială. Aceste
consecinţe sunt independente de motivul care l-a îndemnat pe om să facă fapta
bună sau rea. Prin urmare, dacă un om a semănat fericire pe pământ pentru alţii,
va recolta şi el fericire când va reveni pe pământ în viitoarea reîncarnare, indiferent
de motivul care l-a îndemnat să facă acele fapte. Cu toate acestea, şi motivul care la
îndemnat să facă un bine sau un rău îşi are urmarea lui aparte în destinul omului.
Cineva, de exemplu, construieşte un azil pentru adăpostirea unor bătrâni
neputincioşi. Dacă această faptă a făcut-o ca să se recomande lumii sau pentru o
distincţie socială oarecare, el va recolta binele pe plan fizic în viitoarea reîncarnare,
dar motivaţia - şi anume satisfacerea mândriei, a orgoliului personal - îşi va produce
efectul asupra destinului său, astfel că în viaţa viitoare, deşi va fi înconjurat de
abundenţă, de o casă luxoasă, în mijlocul bogăţiei sale va trăi nefericit, fiind un om
desconsiderat. Tâlharul care fură de la cei cu avere şi mai dă săracilor, pentru fapta
sa că a furat va avea de suferit, va fi izolat, trist, dar va fi bogat, ca urmare a
dărniciei lui din trecut. Şi după cum cel ce a făcut binele va recolta binele, tot aşa
cel ce face rău pe plan fizic va recolta rău, chiar dacă a fost împins de motive bune.
Un exemplu dintr-o mie. Un şef, în vederea corectitudinii, a exemplului şi a bunului
mers al unui serviciu, dă afară din slujbă un funcţionar. L-a lovit deci în existenţa sa
materială. Pentru gândul lui bun, pentru motivul că a dorit să fie corectitudine în
viaţa omului, el va recolta în viitor o mulţumire deplină, dar ca urmare a aruncării pe
drumuri a unui frate al lui, va recolta o situaţie materială nu tocmai de râvnit. Prin
urmare, una este fapta comisă şi altul motivul pentru care s-a comis acea faptă, dar
trebuie să spunem că între fapta fizică şi motivul care a determinat această faptă,
motivul are o rnai mare putere în determinarea viitorului destin.
Într-o viaţă sau în mai multe producem când bine, când rău faţă de atâtea persoane,
încât revenind într-o viaţă viitoare, nu ne putem achita datoriile faţă de toată lumea.
Astfel, va trebui să venim în mai multe corpuri, în mai multe reîncarnări, ca să ne
putem achita datoriile faţă de toţi cei cărora le datorăm. Trebuie să venim de mai
multe ori la viaţa fizică, pentru că se poate ca într-o singură reîncarnare să nu-i
întâlnim, să nu se fi încarnat toţi cei faţă de care suntem datori, sau chiar dacă s-au
reîncarnat o dată cu noi, destinul i-a chemat în altă societate, în alt neam şi se cere
neapărat ca în viitoarele reîncarnări să ne întâlnim, pentru ca prin iubire să
răscumpărăm faţă de ei greşelile noastre din altă viaţă.
Înaltele spirite ale destinului sunt cele care reglează ordinea achitării datoriilor
contractate pe pământ. Sufletul este condus la reîncarnare într-o anumită naţiune,
rang social, într-un anumit corp şi pentru o anumită durată de timp, astfel ca să-şi
anihileze cât mai multe din efectele ca urmare a cauzelor produse de el cu
gândurile, dorinţele şi faptele sale în vieţile precedente. După epuizarea lor va
reveni iar şi iar, pentru achitare până la ultima centimă, a faptelor, sentimentelor şi
gândurilor sale faţă de alţii. Voi cita un exemplu. Un copil se naşte într-o familie de
care prin trecutul său este legat. El trebuie să primească de la aceşti părinţi fizicul
care îi este necesar în viaţa prezentă. Dar cum în destinul său este înscris ca el în
actuala viaţă să se bucure de o largă situaţie materială şi cum părinţii săi sunt
săraci, copilul va plăcea unor oameni bogaţi, care îl vor adopta. Ei bine, omul bogat
este fostul datornic al acestui copil, pentru că într-o altă viaţă duhul încarnat acum
în acest copil l-a scos din mizerie. Acum acest copil este adoptat pentru ca astfel
omul să se achite de binele ce acest spirit i l-a făcut altădată. Pentru cei neştiutori,
aceste împrejurări par născute din întâmplare. Ele însă nu sunt decât efectele unor
cauze care s-au produs în trecut. E destinul care cere această desfăşurare a
evenimentelor, după conduita omului în trecut.
Acest fapt iese în evidenţă şi în cazuri de accidente feroviare, naufragii, inundaţii,
cutremure etc. Astfel, un tren - din cauza neatenţiei mecanicului - deraiază şi se
distruge aproape în întregime. Nemulţumiţi de soarta lor, angajaţii - constructorii
liniei, cantonierii etc. - vor îndrepta gândul lor de ură către instituţia căilor ferate şi
mai ales asupra conducătorilor ei. Dar lumea nu ştie că au plecat cu acest tren toţi
cei care au în destinul lor o datorie de plătit, şi anume de a pieri brusc printr-un
accident. Vor pierde trenul sau vor renunţa la drum toţi aceia care nu au înscris în
destinul lor o astfel de datorie. Cazul se va prezenta mulţimii neştiutoare ca fiind o
„scăpare providenţială", dar realitatea este că aceştia nu trebuiau să părăsească
planul fizic printr-o astfel de moarte precipitată.
Fiind dat că spiritul trebuie să revină pe pământ până ce va achita toate obligaţiile
sale, până ce va şterge datoriile înscrise în destinul său, şi cum pe de altă parte
omul în fiecare existenţă gândeşte, simte, făptuieşte şi înscrie o pagină nouă în
cartea destinului său, se pune întrebarea: Când va putea omul să se elibereze de
datoriile lui şi să şteargă cele înscrise în destinul său?
Din cele descrise până acum am văzut că omul este legat de mediul înconjurător,
de obiectele şi fiinţele din jurul său care i-au plăcut şi pe care le-a dorit. Această
atracţie îl va menţine legat de acest fel de obiecte şi dorinţe şi în reîncarnările
viitoare. El se va reîntoarce în viitor la acel loc unde va putea realiza dorinţa sa din
trecut.
Orice acţiune este pusă în funcţiune de o dorinţă. Facem o acţiune nu pentru ca să
ne aflăm în treabă, ci pentru ca să obţinem uri obiect dorit, pentru a ne bucura de
fructul acţiunii noastre. Un profesor, de exemplu, predă cunoştinţe tineretului nu
numai pentru plăcerea de a lumina şi pe alţii, dar mai ales pentru a-şi câştiga
existenţa. Toată lumea munceşte împinsă de dorinţa de a-şi face o existenţă mai
înlesnită, iar nu numai din plăcere a muncii în sine.
În toate acţiunile umane motorul este dorinţa. Ea leagă mereu pe om, îl obligă ca
mereu să înscrie faptele bune sau rele în destinul său şi mereu revine să se achite
de cele înscrise. Cu cât aceste dorinţe vor fi mai puţin materiale, mai puţin egoiste,
cu atât omul se va apropia mai mult de ora când nu se va mai încarna. Gândurile şi
dorinţele noastre au reflex în viaţa fizică, greşelile făcute în corpul de carne
trebuiesc expiate prin corpul de carne. Toate existenţele noastre se leagă unele de
altele, binele şi răul făcut de noi se repercutează în viaţa sau vieţile viitoare. Dacă
ticăloşii şi răii par a-şi fi terminat viaţa lor în belşug şi pace, o ştim acum, ora
justiţiei le va suna şi lor şi suferinţele pe care le-au produs altora le vor suferi şi ei
odată.
Omule, fii răbdător, suportă cu curaj încercările inevitabile şi chiar necesare
avansării tale spirituale, pentru că ele vor reduce ignoranţa ta şi te vor pregăti
pentru un viitor mai bun. Fii bun şi virtuos, pentru a nu fi prins în grozavul angrenaj
al răului. Fugi de bucuriile josnice, de agitaţia mulţimii. Nu în mândria onorurilor şi
averilor vei afla înţelepciunea, ci prin muncă, practicarea carităţii şi a meditaţiei în
faţa conştiinţei tale şi a naturii - această admirabilă carte care poartă semnătura lui
Dumnezeu.
În orice fiinţă să vezi un spirit frate cu tine şi să ştii că toţi la un loc una suntem cu
Spiritul suprem, cu Spiritul Celui fără de început şi fără de sfârşit. Dumnezeu a vrut -
găsind că a sosit momentul - să se facă revelaţia prin comunicările spiritelor în toate
punctele globului şi în mod uniform, despre existenţa spiritului care nu moare, ci îşi
schimbă numai existenţa. În aceste comunicări ni se spune că toţi avem acelaşi
început, toţi parcurgem acelaşi drum şi toţi suntem meniţi să ajungem la acelaşi
final.
Răspândirea spiritismului este acum unul din cele mai mari evenimente ale istoriei
pământului. O filosofie nouă de cea mai înaltă moralitate ni se prezintă acum. O
ştiinţă vastă se deschide cercetărilor minţii omeneşti şi la orizontul vremurilor
viitoare o religie generală va cuprinde tot pământul, făcându-ne mai buni, mai
înţelegători în ceea ce priveşte rostul şi menirea noastră pe pământ şi în spaţiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu