DRAPELUL ROMANIEI

	Drapelul României este un tricolor albastru, galben, rosu, având culorile dispuse în benzi verticale, de dimensiuni egale.

Ca simbol vexilologic românesc, tricolorul albastru, galben, rosu este de dată relativ recentă, el apărând în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Despre istoria mai îndepărtată a steagului la strămosii nostri, informatiile sunt putine si lacunare. Cu certitudine, geto-dacii (ramura nordică a marelui neam tracic) au avut ca simbol "draco": un cap de lup cu botul deschis, continuat cu un corp de sarpe, realizat din metal (bronz) si care se termina cu o serie de fâsii din pânză. Acest "draco" era înfipt în vârful unei hampe; purtat în galopul calului în timpul luptelor, "draco" scotea un suierat datorită aerului care intra prin gura deschisă a animalului si iesea printr-un "fluier" din lemn prins la coadă. "Draco" nu a fost o "inventie" geto-dacică, el fiind preluat de la popoarele de călăreti de origine iraniană cunoscute sub numele generic de sciti. Oricum, prima atestare a utilizării unui "draco" de către geto-daci datează din sec.IV a.ch., o schitare a unui astfel de steag fiind scrijelată în pasta crudă a unui vas local, lucrat cu mâna, descoperită în asezarea getică de la Budureasa, jud.Prahova. În scenele sculptate ale Columnei lui Traian, războinicii daci apar purtând deseori astfel de simboluri, ele regăsindu-se redate si pe monumente funerare ale unor ostasi romani de origine dacică stationati în Britania. Singurul exemplar păstrat - numai partea metalică - a fost descoperit în Germania, fără să se poată spune dacă piesa respectivă reprezintă un "trofeu" câstigat de o unitate militară romană în timpul luptelor purtate în Dacia si dislocată apoi pe limes-ul de pe Rin, o piesă capturată de la alte neamuri scitice, care o aveau ca simbol sau un "steag" al unei unităti militare auxiliare romane recrutată dintre geto-daci si care, conform practicii curente romane, îsi păstrau armamentul specific. Roma, ca stat, nu a avut un steag anume. Fiecare legiune romană îsi avea "steagul" specific, "sigmum", care era o reprezentare plastică turnată în bronz (acvilă, leu s.a.m.d.), înfiptă în vârful unei hampe, pe aceasta din urmă fiind fixate si diversele "decoratii" (phalerae) pe care respectiva legiune le căpătase. După secolele IX-X, odată cu constituirea celor dintâi formatiuni de tip statal atât la sud, cât si la nord de Dunăre, apar si primele însemne heraldice românesti si, odată cu acestea, lacunare si disparate informatii privind "steagul cel mare" care, în limbajul vremii, desemna simbolul vexilologic al statului. În afara "steagului cel mare" existau si diferite steaguri ale cetelor boieresti, fiecare în culori si cu reprezentări heraldice specifice iar, mai târziu, existau diferite drapele si stindarde ale unitătilor militare. Uneori, domnitorii îsi aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema tării. "Steagurile cele mari" au reprezentate pe pânză elemente heraldice ale stemei, brodate sau pictate. Culoarea de bază a steagului Moldovei este, în general, rosu, iar cea a Tării Românesti alb sau o culoare deschisă (alb-gălbui), dar există si exceptii. O astfel de exceptie o reprezintă chiar prima stire scrisă, în care este descris un astfel de steag de pe vremea domnitorului Vlad Vintilă de la Slatina (1532-1535) în care ni se spune că pânza era din mătase rosie pe care era brodată reprezentarea heraldică a stemei: pasăre (cioară?) cu capul conturnat, având o cruce în cioc si stând pe un pisc de munte. Si steagul Moldovei, în perioada domniei lui Stefan cel Mare, era tot rosu, având capul de bour cu stea între coarne si flancat de soare si lună. Din aceeasi perioadă avem si imaginea steagului domnesc al lui Stefan în gravura redând bătălia de la Baia din 1467: flamură lungă si îngustă, având redate benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) si capul de bour pe restul jumătătii pânzei. După o relatare contemporană, delegatia marilor boieri moldoveni prezenti la încoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei (1574) avea un steag de culoare albastră pe care era redat bourul cu stea între coarne. În jur de 1600, steagul Tării Românesti sub domnia lui Mihai Viteazul era alb având pictat un corb ce tine în cioc o cruce dublă, stând deasupra unei ramuri de ienupăr verde, în timp ce steagul Moldovei sub Ieremia Movilă era rosu, cu bourul având stea între coarne si flancat de două semilune, pictate galben; marginea steagului era bordisită cu galben si avea înscris numele si titulatura voievodului si data când a fost făcut. Din steagurile datate în secolul al XVII-lea nu s-a mai păstrat nici unul "al tării". În schimb, există un interesant steag domnesc din vremea lui Mihnea al III-lea (1658-1659): pe fondul rosu închis, pictat cu aur, vulturul bicefal bizantin purtând coroană princiară, având ca suporti doi lei rampanti, totul încoronat cu o coroană arhiducală sustinută de doi îngeri; la partea superioară a pânzei era scris numele si titulatura. "IO MIHAIL RADU CU MILA LUI DUMNEZEU DOMN AL UNGROVLAHIEI SI AL PĂRTILOR MEGIESITE ARHIDUCE" Un alt steag domnesc este cel al lui Constantin Brâncoveanu, care este posibil să fi slujit si ca steag al tării. Pe o fată a pânzei era brodată stema Tării Românesti flancată de sfintii împărati Constantin si Elena cu inscriptia: "KONSTANTINUS BRANCOVAN, VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS, ANNO DOMINI 1698" iar pe cealaltă fată era scena Botezului Domnului. În perioada domniilor fanariote apar, pentru prima dată, îmbinate pe un steag si simbolurile heraldice ale celor două principate românesti; asa cum este cazul cu steagul din vremea lui Constantin Ipsilanti care, pentru scrută vreme (decembrie 1806-august 1807), a domnit în ambele tări; mătasea steagului era de culoare albă. Si steagul folosit de Tudor Vladimirescu în timpul miscării revolutionare din 1821 a fost făcut pe modelul steagurilor ostăsesti ale evului mediu. Pânza, din mătase albă, avea pictată, central, Sfânta Treime, flancată de doi sfinti militari (Sf.Mucenic Gheorghe si Sf.Theodor Tiron). Sub Sf.Treime, într-o cunună ovală din frunze de laur, era acvila cruciată a Tării Românesti si, la stânga si la dreapta stemei, erau scrise, cu litere chirilice versurile: "Tot norodul românesc Pe tine te proslăvesc Troită de o fiintă Trimite-mi ajutorintă. Cu puterea ta cea mare Si în bratul tău cel tare Nădejde de dreptate Acum să am si eu parte". Sub stemă era înscrisă data când a fost citită Proclamatia de la Islaz, socotită ca moment "oficial" al declansării miscării initiate de slujerul Tudor Vladimirescu. Pe lângă flamura propriu-zisă sunt de amintiti si ciucurii care erau atârnati de hampă, sub ogivă; erau trei grupe de ciucuri, fiecare din acestea formate din fire împletite mai lungi, acoperite până la jumătate de fire mai scurte. Fiecare din acesti ciucuri erau colorati bicolor: rosu/albastru, galben/albastru si galben/rosu, ansamblul lor creând impresia tricolorului. Prima reunire a celor trei culori, ca benzi separate de culoare, ca simbol vexilologic nu al principatului Tării Românesti, ci al unitătilor militiei pământene si al navelor comerciale, datează din 1834, pe timpul domniei lui Al.D.Ghica. Benzile erau dispuse pe orizontală, cu fâsia rosie la partea superioară si cea albastră la partea inferioară. Pe galben, era pictată acvila cruciată, încoronată, tinând în ghiare un buzdugan si o spadă, înconjurată de o cunună ovală din frunze de stejar si laur; în colturi, erau pictate acvile. Pornindu-se de la Hatiseriful din 1834, prin care sultanul aproba cele trei culori ca simbol vexilologic, adeptii "Partidei Nationale" vor vedea în acest tricolor simbolul national al tuturor românilor. Fără îndoială că această optiune a fost puternic influentată de miscarea natională pe care noile forte politce ale burgheziei o promovau în întreaga Europă, modelul vexilologic fiind cel francez: albastru, alb, rosu. După acest model, Belgia adoptă, la proclamarea independentei sale, steagul negru, galben, rosu; revolutionarii italieni - si apoi statul italian - verde, alb, rosu etc. În aceeasi perioadă, a domniilor "Regulamentare", în Moldova, domnitorul Mihail Sturdza împarte si el drapele si stindarde noilor unităti ale militiei pământene. Culorile unitătilor militare moldovene sunt bicolore: pe pânza albastră sunt plasate la colturi pătrate rosii. Pe aversul pânzei, în centru, era bourul moldovenesc cu stea între coarne si coroana princiară, în timp ce pe revers era pictat Sf.Gheorghe călare, ucigând balaurul; pe pătratele rosii era monograma domnitorului, "M". De notat că nici în această perioadă nu s-a ajuns încă la instituirea unui steag al "statului", principalul steag al tării fiind cel al domnitorului. Steagul domnesc al lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) era confectionat din mătase rosie având marginile brodate cu flori de aur; central, un scut, timbrat cu coroana princiară, în care este acvila cruciată, scutul fiind sustinut de doi lei rampanti; în spatele scutului sunt încrucisate o spadă si un buzdugan, iar totul este plasat deasupra unei panoplii formate din steaguri, arme, tevi de tun, tobe si ghiulele. Pe reversul steagului este pictat Sf.Gheorghe călare, omorând balaurul. În contextul revolutionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri a unor state nationale, si revolutionarii români, aflati la Paris la izbucnirea revolutiei, vor arbora drapelul albastru, galben, rosu, cu albastru la hampă. Asa va fi si consfintit, ca drapel national, prin Decretul nr.252 al guvernului provizoriu de la Bucuresti, desi, initial, apăruseră drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontală, asa cum fuseseră ele arborate de revolutionarii români din Ardeal la Adunarea Natională de la Blaj din 26 aprilie. Nu stim motivul pentru care ardelenii au ales dispunerea culorilor pe orizontală; este posibil să fi fost un mimetism după tricolorul verde, alb, rosu al revolutionarilor maghiari. Ar mai fi de notat că, initial, tricolorul românilor ardeleni a fost albastru, alb, rosu, cu benzile pe orizontală, pe alb fiind scris cu auriu "VIRTUS ROMANA REDIVIVA" (Virtutea romană reînviată). În decursul revolutiei însă, treptat, toate drapelele românilor vor înlocui albul cu galben. Ca drapel national, tricolorul se impune în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar în varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Primul steag din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâsia albastră plasată sus, apoi, în a doua perioadă a domniei lui Cuza, fâsia rosie a fost dispusă la partea superioară. Odată cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, atât steagul tării cât si drapelele si stindardele unitătilor militare vor avea benzile dispuse pe verticală, cu albastru lângă hampă. România se alinia astfel regulilor vexilologice europene pentru steaguri tricolore care au, toate, banda de culoarea cea mai închisă, culoarea "rece", lângă hampă. Trebuie făcută precizarea că între steagul national si drapelele unitătilor militare au existat întotdeauna si peste tot în lume diferente. La noi, drapelele militare au avut redată stema tării pe centru si în colturi sigla suveranului, pe când steagurile nationale, începând din 1872 când aceste aspecte sunt legiferate, nu. În 1948, regimul comunist, pentru a încerca să îndepărteze cât mai mult din tot ce a însemnat traditia natională, a înlocuit nu numai stema tării, rezultată din îmbinarea elementelor heraldice traditionale, cu una nouă, de sorginte sovietică, dar a si plantat această nouă stemă pe tricolorul national. În decembrie 1989, oamenii au rupt simbolul comunismului de pe steag si s-a revenit la ceea ce fusese steagul României din 1872 până în 1947. Sursa:www.enciclopedia-dacica.ro

Ingerii din cartea lui Enoch

Cartea lui Enoch face parte din Evangheliile considerate “apocrife”, nume dat încă din vechime de către biserică scrierilor care provin din ambianţa iudaică, fiind legate de istoria originii creştinismului, dar care nu sunt incluse în canon. In vechime, cu trecerea timpului aceste scrieri au fost uitate sau chiar pierdute Şi nu au fost redescoperite decât recent. O astfel, de lucrare este Cartea lui Enoch care a fost regăsită de abia la finalul secolului 18 în nişte manuscrise etiopiene.

Această carte este de o foarte mare importanţă pentru biserica creştină din timpul primelor secole, carte în care Noul Testament este numit "scriptură sfântă”.

Această lucrare se ocupă de îngeri şi este o autentică mină de informaţii; se poate spune că această carte prezintă o angeologie clar dezvoltată, o adevărată doctrină a îngerilor.

Chiar de la începutul cărţii autorul vorbeşte despre făpturi înaripate, mesageri divini, afirmând că ştie de existenţa lor atunci când scrie: "Acesta este cel pe care mi l-au arătat îngerii; am ascultat tot ce mi s-a spus şi am notat totul, nu pentru această generaţie, ci pentru cea care va să vină, generaţia viitoare."

Dar capitolul cel mai important este capitolul şase, denumit şi Cartea celor vigilenţi aceasta trebuie considerată una dintre cele mai vechi informaţii legate de existenţa îngerilor căzuţi. Iată câteva citate din acest text. Şi s-a întâmplat că numărul oamenilor a crescut şi oamenii au avut fete foarte frumoase şi îngerii, fii ai cerului, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele şi şi-au spus unii altora: "veniţi, hai să ne luăm de soţii pe fetele oamenilor şi să avem copii cu ele."

Aşa a spus Semeyaza, conducătorul lor: «"Mă tem că voi nu sunteţi de acord cu aceasta şi că eu sunt cel care, prin atitudinea mea, vă trag spre păcat." Dar toţi într-un glas i-au răspuns: "Jurăm, noi toţi cei de aici, că ne angajăm să nu ne abatem de la această propunere şi să o punem în fapte". Aşa că, au jurat cu toţii, căzând astfel în păcat toţi două sute.»

Din lunga listă cu îngeri căzuţi putem enumera pe Asael, Batraal, Anani, Ramuel, Ezeqeel şi mulţi alţii.

Şi apoi textul Cărţii lui Enoch continuă:

"Şi şi-au luat de soţii pe fiicele oamenilor şi ele i-au învăţat incantaţii şi magie, le-au vorbit depre puterea plantelor şi a rădăcinilor lor. Ele au rămas însărcinate şi au născut nişte copii giganţi. Aceştia mâncau toate fructele pe care le cultivau oamenii, până când oamenii şi-au dat seama că nu mai pot să-i hrănească. Atunci, giganţii au început să păcătuiască împotriva păsărilor, animalelor, reptilelor, peştilor, mâncăndu-le carnea şi bându-le sângele. Pământul acuza de toate aceste atrocităţi pe nedoriţi.”

Un alt pasaj din Cartea lui Enoch spune:" Odată cu îngerii căzuţi a venit pe Pământ răul, aceştia învăţându-i pe oameni - citim în continuare în cartea lui Enoch - să fabrice arme şi paloşe, să cunoască valoarea aurului şi a pietrelor preţioase, să.practice magia şi astrologia, să se lupte. Pe femei, îngerii căzuţi le-au învăţat să se machieze, să poarte bijuterii, să se împopoţoneze. În consecinţă, prezenţa lor nu a condus la o dezvoltare a cunoaşterii, ci la apariţia păcatului, impurificării şi a războaielor.

Cu multe referiri la prezenţa îngerilor este un alt text apocrif intitulat Cartea Giubileelor, numită şi "Mica Geneză" pentru că în ea sunt povestite evenimentele de la creaţia lumii până în momentul în care Moise a primit, pe muntele Sinai, de la Dumnezeu legile .

Deşi Vechiul Testament nu spune nimic despre momentul în care Dumnezeu a creat îngerii, Cartea Giubileelor spune clar că încă din prima zi a Genezei, Dumnezeu a creat îngerii şi spiritele naturii. În această carte este scris că de fapt angelus faciei, îngerul care se află întotdeauna alături de Dumnezeu este cel care i-a explicat lui Moise procesul Genezei: "Aici sunt scrise toate lucrurile creaţiei, modul în care Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi s-a odihnit în cea de-a şaptea, cum creaţia este sfântă pentru că este a lui Dumnezeu şi pentru că El şi-a lăsat semnătura asupra ei. Este scris cum în prima zi a creat atât cerul din înalturi cât şi pământul şi apele şi toate corurile îngereşti care trebuie să-l ajute la desăvârşirea creaţiei. Corurile îngereşti sunt formate din îngeri cu diferite funcţii; unii rămân întotdeauna alături de Dumnezeu, alţii sunt îngerii care sunt alături de sfinţi, ajutându-i în misiunea lor sau îngerii protectori ai oamenilor, sau îngerii care protejează natura şi spiritele naturii, ale focului, vântului, furtunii, a zăpezii şi grindinei, ai tunetelor şi trăznetelor, ai frigului sau ai căldurii, ai perioadelor ploioase sau ai primăverii, ai toamnei, îngeri protectori ai tuturor spiritelor care există în cer, pe pământ, pe culmi şi în abisuri, ai luminii şi ai întunericului, al zorilor şi al serii, toţi fiind ghidaţi de înţelepciunea inimii divine."

Sursa:"Ingerii" scrisa de Paola Giovetti

Cum multumim ingerilor...

Îngerii merită toată recunoştinţa noastră, întocmai ca cea pe care o resimţim faţă de un prieten fidel şi întotdeauna gata să ne asiste cu dragoste şi înţelegere. Deci, este firesc să le mulţumim pentru răbdarea pe care o manifestă faţă de noi zi de zi. A mulţumi îngerilor înseamnă, înainte de toate, să avem încredere în prezenţa lor şi să ne amintim că noi nu suntem niciodată singuri, pentru că-i avem mereu alături de noi şi ei nu ne vor decât binele. Să ne adresăm lor cu încredere şi devoţiune, invocându-i atunci când avem nevoie de protecţia lor. Ei nu ne lasă niciodată să fim copleşiţi de confuzie şi descurajaţi, dacă acestea apar, căci, dacă le-o cerem, ei ne vor ajuta să găsim forţa de a merge mai departe şi de a ne redobândi echilibrul interior.

Dincolo de formulele pe care le-am putea folosi pentru a ne exprima recunoştinţa, putem s-o facem mult mai bine fiind tot timpul pregătiţi să le auzim sfaturile şi, pentru a reuşi acest lucru, este necesar să ne schimbăm anumite comportamente şi chiar scheme de viaţă. Să lăsăm la o parte egoismul, să învăţăm să-i respectăm pe ceilalţi şi necesităţile lor, să acceptăm că cei apropiaţi nouă au idei diferite de ale noastre şi să le permitem să şi le exprime liber. Să nu le dispreţuim sfaturile, să ne deschidem sufletul la gândurile şi sentimentele pe care ei reuşesc să ni le inspire, să nu-i ofensăm prin acţiuni şi atitudini nedemne, să-i ajutăm să aibă grijă de noi, având mai întâi noi grijă de noi şi de alţii. Toate acestea reprezintă un pas înainte spre înţelegerea universală şi dovada că începem să punem în practică sugestiile îngerilor.

Îngerii nu aşteaptă nimic de la noi, nici măcar să le mulţumim, dar, cu toate acestea, putem să o facem, pentru că o merită din plin.

Sursa:www.lumeaingerilor.ro

Va imbratisez cu multa dragoste!!!

ARGANGHELUL METATRON & ARHANGHELUL MIHAIL

Metatron este singurul înger al sferelor celeste care a cunoscut conditia umana. Sub numele de Enoh, a fost al saptelea patriarh dupa Adam. Sufletul sau a fost toata viata plin de credinta, de iubire pentru oameni si foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea ca numai acela care învata permanent din ceea ce se petrece în el si în afara lui este capabil sa-si ajute cu adevarat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunatatii inimii. Dupa moartea sa, a fost ridicat la Cer, unde Dumnezeu l-a investit ca arhanghel.

Arhanghelul Metatron ne ajuta sa descoperim valoarea faptelor noastre; este martorul binelui pe care îl facem si al iubirii pe care o daruim; ne permite sa ne concretizam capacitatea de a iubi si de a fi iubiti.

Metatron este considerat Arhivarul Cerului, pentru ca este însarcinat sa înregistreze toate faptele noastre în Cartea Vietii, dar si sa-si aduca sprijinul la împlinirea proiectelor oamenilor. El ne îndeamna sa învatam din fiecare experienta a vietii, sa acceptam tot ceea ce ni se ofera, sa cautam sa întelegem sensul profund al fiecarui lucru. Metatron este un fel de punte între Dumnezeu si om, care poate sa-i ceara sprijinul în cunoasterea valorii faptelor sale. El ne ajuta sa pastram echilibrul între ceea ce dam si ceea ce pastram pentru noi însine, pentru a ne defini mai bine limitele si pentru a întelege adevaratul sens al propriei fiinte. Pentru aceasta, este necesar mai întâi sa constientizam ca fiecare om vine pe Pamânt cu un rost, fiecare are ceva de împlinit, iar acest "ceva" este în acord deplin cu fiinta lui si cu vointa divina. Ne asista în descoperirea potentialitatilor fiintei noastre si ne creeaza oportunitati prin care sa ni le punem în valoare. Ne ajuta sa întelegem ca, atunci când ne simtim goi, apatici, tristi sau furiosi, iar problemele se tin lant de noi, nu suntem pe drumul cel bun. Atunci e momentul sa ne oprim si sa-l rugam pe Arhanghelul Metatron sa ne inspire si sa ne ghideze în gasirea drumului potrivit pentru noi însine. Pentru ca nu exista un drum mai bun sau mai putin bun, mai greu sau mai usor, ci doar drumul potrivit fiecaruia. Si nu-l vom gasi cautând modele în stânga si-n dreapta, ci numai în noi însine. Ne ajuta sa ne împlinim menirea în bucurie si sa întelegem ca starea de împlinire a oricarei fiinte umane este strâns legata de împlinirea menirii.

Metatron ne învata sa gasim masura corecta în iubire, munca, creatie, aducând în viata noastra echilibru, sanatate, armonie si seninatate. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste. Nimeni altul în afara lui nu a stocat evenimente, fapte si întâmplari în memoria Universului (care este, de fapt, Memoria Divina) asa cum a facut el, astfel încât, ori de câte ori ne este greu, prin rugaciune si prin credinta, noi sa primim de acolo starea sufleteasca sau ideea care sa ne salveze.

Este alaturi de noi atunci când trebuie sa depunem eforturi importante, în cele mai diverse situatii: relatii afective, împlinirea unor aspiratii, renuntarea la obiceiuri nocive, aplanarea conflictelor prin întelegerea cauzelor etc.

Ne rugam Arhanghelului Metatron sa ne încurajeze în întreprinderile noastre si sa ne acorde o viziune justa asupra a ceea ce avem de îndeplinit. În apelarile noastre sa-i cerem sa ne faca sa stim daca eforturile noastre sunt suficiente sau daca, dimpotriva, trebuie sa ne intensificam energiile pentru noi însine sau pentru ceilalti.

Sa ne bucuram împreuna de prezenta lui Dumnezeu în fiecare dintre noi!

Arhanghelul Mihail

Idee-forţă: Îmi trăiesc viaţa integru, luptând pentru adevăr şi dreptate.

Simbolism: Arhanghelul Mihail (Michael) este prin excelenţă luptătorul luminii, care triumfă asupra obscurităţii forţelor răului. În icoane, el ţine în mână o balanţă cu care cântăreşte faptele oamenilor în ziua Judecăţii de Apoi, precum şi o spadă cu ajutorul căreia îl supune pe Satan şi puterile întunericului. Este deseori reprezentat învingând un dragon (balaur).

Funcţie angelică: Conducătorul Oştilor Cereşti

Darurile spirituale pe care ni le oferă: Ne întăreşte sufletele şi ne susţine în lupta cu forţele răului, fie că este vorba de aspecte exterioare sau de aspecte şi tendinţe negative care încă mai există în fiinţa noastră; ne susţine atunci când suntem singuri.

Numele arhanghelului Mihail (Michael) înseamnă în limba ebraică „Cel care este asemenea lui Dumnezeu”. El este cel pe care îl invocăm pentru a ne susţine în lupta noastră cu forţele răului. Este cel care ne ajută să descoperim lumina din interiorul nostru. Istoric, el este considerat protector al Israelului şi al Bisericii Catolice. Este sfântul patron al poliţiştilor şi soldaţilor, dar şi al copiilor mici şi se spune că îi veghează pe pelerini şi pe străini. El este un luptător de temut, Prinţ al Armatelor, care luptă pentru dreptate şi îi ajută pe cei care se confruntă cu situaţii dificile. Mihail este totodată cel care dăruieşte răbdare şi fericire.

Lui îi este asociat elementul subtil Foc, care simbolizează arderea a tot ceea ce este trecător astfel încât să rămână şi să strălucească numai lumina pură şi esenţială. El mai este numit şi Binevoitorul Înger al Morţii deoarece ne conduce către nemurire, fiind totodată cel care „cântăreşte” sufletele, punând în balanţă faptele lor bune şi rele, la Judecata de Apoi.

Tradiţiile iudaică, creştină şi islamică îl consideră la unison pe Mihail ca fiind cel mai mare printre îngeri. El mai este cunoscut sub diferite nume, precum Purtătorul Cheilor Raiului, Conducător al Arhanghelilor, Înger al Pocăinţei, milei şi sfinţeniei, Prinţ al Prezenţei Divine, Gardianul lui Iacob, Îngerul tufişului în flăcări.

El este un neobosit luptător al binelui şi întotdeauna îi sprijină pe cei care sunt umili. Mihail îi inspiră pe cei care trudesc în singurătate şi întotdeauna este gata să întindă o mână de ajutor celui aflat în necaz sau suferinţă.

Îl putem ruga pe Arhanghelul Mihail să ne ajute să ne controlăm şi să ne depăşim tendinţele negative care mai subzistă în fiinţa noastră. De câte ori ne simţim depăşiţi de evenimente sau situaţiile vieţii par să se deruleze implacabil, el ne poate ajuta să avem o viziune mai elevată, spirituală, înţeleaptă, asupra vieţii noastre. Misiunea lui este să ne ghideze şi să ne protejeze împotriva nedreptăţii şi să ne ajute să ne deschidem fiinţele către ceea ce este etern şi nepieritor. Îl putem ruga să ne ajute în orice situaţie în care ne simţim copleşiţi sau singuri şi avem nevoie de ajutor.

HOME---un documentar pe care vi-l recomand cu draga inima

Pentru Mama...exact acu 7 ani si-a terminat misiunea pe Pamant

Acordandu-va la frecventa Noului Pamant...

Viitorul cadru de timp al Pamantului transmite o atat de puternica frecventa in univers, incat ea planteaza semintele propriei deveniri in timpul prezent. Mintile si inimile deschise se acordeaza la aceste mesaje si se armonizeaza cu energiile expandate ale viitorului Pamantului. Cei care s-au acordat la aceasta frecventa inalta a pacii si iubirii sant capabili sa vada lumea prin ochii spiritului si sa manifeste noi idei, realitati, lucrari de arta si alte inovatii de care beneficiaza si cu care este binecuvantata toata umanitatea.
"DESCARCARI" IN STAREA DE VIS SI IN CONSTIINTA TREAZA
Cativa dintre voi deja ati inceput sa primiti descarcari in constiinta. Uneori, acestea ajung in visele voastre si alteori in constiinta treaza. O tema comuna a acestor descarcari implica o lume bazata pe vibratii de bucurie , de pace si de iubire. In aceasta lume, multe suflete se alatura impreuna in constiinta pentru a ancora energii noi si maret expandate. Multi dintre voi
viziteaza orasele "interioare" pe durata starilor de vis. In aceste vizite va intalniti in constiinta cu fiinte prietene cu care impartasiti scopul de a ajuta constiinta umana sa faca o mare schimbare. Peste cativa ani, veti afla ca aceste fiinte se vor arata in lumea voastra fizica , vi se vor alatura in asistarea si antrenarea altora, care sant doar la inceputul integrarii noilor energii in existenta lor fizica. Pe durata acestor descarcari, puteti primi viziuni de proiecte sau arii de studii care va vor aduce intr-o mai mare realizare de sine. Multi dintre voi, care ati practicat abilitati intuitive si ati absorbit cunoastere si intelepciune de la invatatorii vostri , veti fi rugati acum sa" iesiti in fata" ca invatatori si lideri pentru cei care sant cu cativa pasi in spatele vostru. Alte descarcari de informatii pot aduce constiinta pentru aspectele voastre care au nevoie de vindecare. Asa cum faceti pasi pentru a va vindeca la toate nivelele,voi castigati marele acces catre constiinta 5 dimensionala. Partile nevindecate ale voastre, servesc adesea ca " gardieni", barand calea spre avansarea in constiinta. Aceasta este desemnata pentru a va proteja si asista , decat sa va mentina inapoi. Aceasta este similara cu regulile din lumea voastra, care retin o persoana foarte tanara de la a-si lua carnetul de conducere. A conduce,presupune invatarea abilitatilor necesare si a "regulilor de conducere".
DESCHIZANDU-VA CATRE MOMENTELE INTUITIVE SI ALE SINCRONICITATII
In timp ce multe descarcari sosesc in starile de vis, voi putreti afla ca exista momente in lumea voastra treaza, unde puteti primi informatii spontan. Aceste descarcari" in stare treaza" , pot veni in momentele in care santeti profund absorbiti in ceva care va aduce bucurie , asadar, va aduc intr-o mai apropiata rezonanta cu spiritul si cu Sinele vostru Inalt. Exemplele sant: arta,
scrisul, dansul,rugaciunea, meditatia, yoga, tai chi, plimbarea in natura, ascultarea muzicii - de fapt , oricand pasiti inafara timpului liniar si intrati in "non-timp". Adesea voi intalniti descarcarea de informatii in starile de vis si uitati detaliile dupa trezire. Practicand scrierea
viselor voastre, va v-a ajuta la amintirea descarcarilor spirituale intr-un mod mai constient. Chiar daca nu va amintiti o descarcare dupa trezire, aceasta va veni putin mai tarziu. Aceasta se intampla adesea cand intalniti ceva in starea voastra treaza, care va"declanseaza" o amintire a unei descarcari din vis , facandu-va sa deveniti prompti la reamintirea informatiei. Aceste amintiri spontane sant adevarate momente de " aha" , cand voi ajungeti intr-un loc al intuitiei clare de cristal si al inspiratiei. Fiti siguri,pentru a actiona conform informatiei pe care o primiti de la aceste descarcari. Aceasta informatie este aur curat, pentru ca ea va lumineaza calea catre urmatorul pas al calatoriei voastre . Asa cum aveti incredere si credeti in descarcarile spirituale , resursele si sincronicitatile sosesc pentru a aduce aceste viziuni in realitate. Aceasta este in esenta ceea ce voi numiti " magic" si "miracole" in lumea voastra.
INDICATORII CONSTIINTEI 5 DIMENSIONALE
Cineva care deja calatoreste in constiinta 5 dimensionala, detine inca anumite incertitudini si dubii , care face dificila recunoasterea deplina ca aceasta chiar se intampla. Pentru a va ajuta sa recunoasteti aceste momente , cand voi santeti mai acordati la transmisia Noului Pamant , noi va oferim cateva indicii ale constiintei 5 dimensionale :
1. Un sentiment al pacii interioare si al bucuriei" fara motiv"
2. Un sentiment al expansiunii si al posibilitatilor nelimitate
3. O credinta ca tot ce s-a intamplat in viata voastra face parte din perfectiunea divina. Aceasta va permite sa eliberati toate sentimentele vinovatiei si sa va luati 100 % responsabilitatea pentru orice in viata voastra.
4.Un sentiment de iubire si compasiune pentru fiecare aspect al vostru, pe care il extindeti in mod natural catre altii.
5. Perceptia ca voi santeti abundenti si capabili sa atrageti vastele resurse nelimitate ale universului.
6. Un sens al scopului care este aliniat cu cea mai inalta viziune a voastra.
7. O dorinta de a vindeca si creste si de a-i asista pe altii in acest proces.
8. O etica de supraveghetor, indreptata spre respectarea si protectia tuturor regatelor de pe Pamant - animal, vegetal si mineral. Aceasta rasare dintr-un respect pentru scanteia fortei de viata , in toate formele ei.
9. Abilitatea de a transforma orice situatie pe care o intalniti. Aceasta recunoaste puterile nelimitate ale fiintei voastre si
va ajuta sa vedeti prin iluzie. Din acest loc al clar-vederii, voi santeti capabili sa vedeti lumea din jurul vostru prin ochii Spiritului.
10. Activarea abilitatilor intuitive avansate, cum ar fi : clarvederea, clarauditia, clarsimtul, clarcunoasterea si telepatia.
Aceste daruri va permit sa va acordati la transmisiile Sinelui vostru Inalt.
11. O abandonare catre vointa divina a universului care va permite un mai mare aliniament cu legile universale si cu cel mai mare bine al tuturor.
12. O dorinta de a elibera trecutul si de a va deschide catre nou. Asa cum voi va inaltati, santeti capabili sa inlaturati vechi scenarii, dar sa retineti intelegerile castigate prin crearea lor. Aceasta va permite sa pasiti liber inafara vechilor identitati si sa adoptati altele noi , care va sant necesare pentru a creste si a invata. Recunoscand si imbratisand indiciile constiintei 5 dimensionale, va ajuta sa ajungeti pe frecventa Noului Pamant. Aceasta va permite sa va inaltati mai departe constiinta in acest nou si expandat timp. Asa cum voi va aliniati la constiinta 5 dimensionala, transmisiile pe care le trimiteti in lumea exterioara devin mai aliniate cu esenta Noului Pamant. Aceasta va atrage mai mult in comuniunea cu altii care se trezesc si cu cei care
impartasesc scopul vostru de a schimba constiinta umana catre aceasta noua octava. Asa cum cei care s-au oferit voluntar pentru a ancora aceste energii se unesc, frecventele Noului Pamant devin chiar si mai accesibile , conducand la noi si expandate posibilitati ale acestei " Ere de Aur".

Sursa:: http://www.celestialvisions.com/.
http://alexandracoliba.blogspot.com/. Multumesc din suflet si Adinei si Alexandrei!!!

Multa Pace si Lumina!!!

Meditatia catre calea perfecta-Osho

Fiinţa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case
în care nu mai străluceşte nici cea mai mică flacără, asemenea unei
case pierdute în ceaţă. Ceva s-a stins din interiorul ei. Cu toate
acestea, focul se poate aprinde din nou din cenuşă.
Ca o corabie aflată în derivă, omul şi-a uitat destinaţia, nu mai
ştie ce să facă. Totuşi, cunoaşterea – acum moartă – poate fi reînviată
din nou în sufletul său. Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de disperare.
Cu cât noaptea este mai profundă, cu atât zorii sunt mai aproape.
Lumea va cunoaşte o renaştere spirituală, un nou tip de fiinţă umană
se va naşte, iar noi suntem martorii durerii acestei veniri la viaţă.
Căci această cunoaştere spirituală nu se va produce decât prin
intermediul nostru. Nimeni nu se poate limita la un rol de gură-cască,
deoarece trebuie să ne năştem din noi înşine; renaşterea trebuie să
aibă loc în fiecare din noi. Soarele inimii nu se va ridica decât dacă
ne umplem de lumină, această responsabilitate ne revine. Noi suntem
cu toţii elementele edificiului de mâine, noi suntem razele astrului
care se va manifesta. Fiecare bărbat, fiecare femeie este un creator, o
creatoare. Însă a vorbi despre viitor înseamnă a greşi. Prezentul este
cel pe care trebuie să-l reanimăm şi propria noastră fiinţă este cea pe
care trebuie să o creăm. Cum să creăm o umanitate dacă noi nu ieşim
mai întâi din starea noastră incertă? Individul este baza societăţii, şi
prin intermediul lui are loc orice evoluţie şi orice revoluţie.
Iată de ce vă adresez o chemare. Treziţi-vă, vă rog. De ce nu
îndrăzniţi să recunoaşteţi că viaţa voastră este sumbră, obscură
plictisitoare? Ea nu are nici o savoare, şi ea nu poate fi altfel. Orice
bucurie este interzisă unei inimi tulburate, neliniştite.
De unde vine acest sentiment de inutilitate şi de descurajare,
când în realitatea viaţa voastră este o sursă infinită de plenitudine?
Voi sunteţi pierduţi, dezorientaţi. A vegeta, a exista fizic fără nimic în
plus, nu înseamnă a trăi, ci a aştepta moartea. Cum să ne simţim în
largul nostru? Cum să ne bucurăm de faptul de a exista? Repet: este
imposibil să scăpaţi de coşmarul pe care îl luaţi drept realitate. Calea
este aici, în faţa voastră, ea nu a dispărut niciodată. Ea duce de la
întuneric la lumină, ea este eternă. Voi sunteţi cei care îi întoarceţi
spatele. Ea este focul care arde în mijlocul căminului, farul bărcii aflate în mijlocul furtunii.
Mahavira, maestrul jainist, a spus că religia adevărată este ancora,
destinul, refugiul, singurul port al omului prins în vâltoarea lumii, al
bolii şi al morţii. Tânjiţi după o viaţă debordând de bucurie şi de
iubire? Aspiraţi la adevărul care aduce nemurirea? În acest caz,
veniţi, acceptaţi invitaţia mea. Nu este un secret prea mare: ajunge să
deschideţi ochii. Veţi descoperi un univers nebănuit. Deschideţi ochii
mari! Treziţi-vă! Priviţi, nimic altceva!
Nimic nu este cu adevărat distrus în om şi el nu şi-a pierdut în
realitate direcţia. Dar pentru că refuză să „vadă”, el se crede
înconjurat de umbre ameninţătoare. Ascunzându-şi chipul, el pierde
totul şi devine un sărăntoc. Dacă ar deschide ochii, s-ar descoperi
rege. Credeţi că sunteţi decăzuţi? Vă sfătuiesc să redescoperiţi
nobleţea voastră, să ieşiţi din visul vostru urât. Înfrângerea voastră se
poate transforma în victorie, căderea voastră în salvare, moartea
voastră în viaţă eternă. Lăsaţi-mă să vă ajut.
Înainte de orice, acceptaţi iubirea mea. Este tot ce am să vă
ofer în acest loc înconjurat de dealuri liniştite. Doresc să vă împart
ceea ce divinul a revărsat în mine. Vreau să vă dau totul. Cu cât pot
să vă dau mai mult, cu atât primesc mai mult! Nu este minunat?
Adevărata bogăţie creşte odată cu împărţirea ei. Aceea care scade
atunci când o răspândim, nu este defel o comoară. Iubirea cheamă
iubire şi ura ridică ură. Reţineţi că trebuie să daţi ceea ce doriţi să
primiţi. Nu speraţi să obţineţi iasomie în schimbul urzicilor voastre.

Multa Pace si Lumina!!!