Camasa Omului Fericit!!!

"A fost odată un împărat. Avea de toate... însă nu era fericit. Era doar în căutarea fericirii. A căutat-o el mult timp şi nu a găsit-o. A dat sfoară în ţară că acela cre îl va ajuta să găsească fericirea va primi jumătate din împărăţie (ca în multe poveşti...).
I-a întrebat pe sfetnici, pe slujitori şi pe toţi cei care erau cunoscuţi ca fiind înţelepţii din împărăţie.
În cele din urmă, un bătrân înţelept i-a zis împăratului: "Mărite împărate, atunci vei fi cu adevărat fericit când vei îmbrăca cămaşa Omului Fericit care trăieşte undeva în împărăţia ta."
Împăratul i-a trimis pe slujitori să-l caute pe Omul Fericit. În căutarea acestui om slujitorii au ajuns la casa unui boier bogat. Acesta i-a primit cu drag şi i-a servit cu de toate. La sfârşit slujitorii împăratului l-au întrebat dacă este fericit. Boierul le-a răspuns că nu este fericit pentru că are multe griji: pământurile, iobagii, banii, dările către împărat şi toate celelalte.
Slujitorii împăratului au mers mai departe şi au ajuns la un cămătar. Şi acesta i-a primit bine, însă atunci cânda a fost întrebat dacă este fericit a zis că nu poate să fie fericit pentru că el trăieşte de pe urma cametei pe care o câştigă de la cei pe care îi face nefericiţi, aşa că nici el nu avea cum să fie fericit.
Slujitorii împăratului şi-au continuat drumul: au întâlnit negustori, măcelari, zapcii, şi totuşi nici unul dintre ei nu era fericit...
În cele din urmă, când nici nu mai sperau au ajuns la marginea unei păduri, unde au văzut un om care aduna vreascuri pentru foc. I-au dat bună ziua şi l-au întrebat ce face acolo.
Omul nostru le-a povestit că adună vreascuri pentru familia lui care locuia într-un bordei nu departe de locul unde se aflau.
Slujitorii împăratului l-au întrebat cum îşi câştigă traiul zilnic, iar omul nostru a zis că Dumnezeu i-a dat o grădină de legume şi o văcuţă care le asigura mâncarea zilnică lui şi familiei sale. Slujitorii s-au mirat şi l-au întrebat dacă este fericit în sărăcia lui.
El a zis că este foarte fericit pentru că îl are pe Dumnezeu în suflet, iar Dumnezeu îi dă tot ceea ce are nevoie.
De îndată slujitorii i-au ordonat: "Trebuie să ne dai cămaşa ta! Împăratul are nevoie de ea!"
Omul Fericit, mirat, le-a răspuns: "Eu v-aş da-o cu dragă inimă... dar eu nu am cămaşă!" "
preluare de pe blogul http://iubireaintotsiintoate.blogspot.com
Va imbratisez cu drag!!!

BINE ATI VENIT PE BLOGUL MEU!!!

Au oamenii suflet?Cum arata sufletul?Ce supravietuieste mortii?

Fragment din cartea Prof.dr.Milan Ryzl "Miracole Biblice":
"-Vom incerca acum sa verificam unele afirmatii religioase privind existenta posibila a 'sufletului' omenesc.Sarcina dvs.(se refera la subiectul Milena pe care o hipnotizeaza) consta in a va pune in functiune perceptia extrasenzoriala si a gasi pe cat posibil o structura sau un organ care sa apartina omului,dar care sa fie invizibil si sa nu semene cu celelalte organe ale sale pe care le cunoaste din anatomie.Vedeti ceva la care s-ar putea aplica notiunea de 'suflet'?
-Da.
-Descrieti-l.Luati,de pilda,sufletul meu.Descrieti-mi sufletul.
-Are dimensiunile dvs. si este un fel de fum cenusiu.Nu stiu daca are culoare,caci nu disting culorile.Dupa ce ma trezesc,pot sa vi-l desenez.Cand vorbiti,vibreaza.Arata plat,ca si cum ar avea doar doua dimensiuni.Sta intodeauna in spatele corpului.
-Are sufletul organe?
-Nu,il vad transparent ,ca un fum.
-Nu are structura interioara?
-Nu,nu vad nimic.
-Sunt sufletele barbatilor la fel cu ale femeilor?
-Nu.
-In ce consta deosebirea dintre sexe?
-Simt intuitiv ca nu sunt identice,dar poate ma insel.Sufletele barbatilor sunt mai mari,e firesc,deoarece sufletul are dimensiunea corpului.
-Alegeti o persoana oarecare,pe care o cunoasteti si incercati sa o urmariti in trecut,pana in clipa nasterii ei.
-Il vad pe fratele meu,e inca mic si in spatele lui este sufletul a carui marime corespunde corpului.
-Urmati-l in trecut mai departe,pana in trupul mamei.
-Da,dar acum nu-i mai vad sufletul.
-Cat de mare e copilul pe care il vedeti?
-Are poate o lungime cam de douazeci de centrimetri,sau mai putin.
-Si nu vedeti sufletul?
-Nu.
-Acum urmariti embrionul in viitor,cum creste si spuneti-mi in ce clipa apare sufletul.
-Cand se naste,apare asa un suflet mic,are din nou dimensiunea corpului,are aceeasi forma cu a celorlalte suflete;eu il vad alb,dar nu am vazut de unde a venit.
-Incercati sa aflati.
-Poate vine odata cu respiratia.Dar pare atat de neverosimil.Cand copilul expira pentru prima data,atunci apare sufletul.
-De unde vine?
-Nu pot sa-mi dau seama.Cnd capul iese din corpul mamei,copilul incepe sa respire si chiar in clipa aceea vad ca parca ar iesi sufletul din gura lui,ca si cum l-ar fi expirat,ca si cum copilul ar fuma,apoi pur si simplu sufletul sare in spatele corpului,il vad in spatele corpului.
-Vedeti sufletul iesind intr-adevar din gura copilului?
-Da.
-Cum a ajuns in gura?
-Vad cum copilul inspira sufletul,apoi cum sufletul se suie in capul lui,cum se indreapta spre frunte,e ca si cum s-ar sui intre ochi,apoi se intoarce in spate,acopera creierul ca un nor,face ca o bucla si se intoarce inapoi,urmeaza aceeasi cale,dupa care copilul il expira si el isi ia locul in spatele copilului.
-Cautati clipa in care copilul il inspira!
-Da.
-De unde vine?
-Dispare...din aer...dar il pierd.Il urmaresc din nou inapoi(adica in trecut,in contra curgerii normale a timpului),vine din gura lui,formeaza asa ca un nor mic si se pierde.Se destrama.Da,se destrama.
-Urmariti copilul cand creste.
-Cand creste,sufletul se face mai mare.
-Prin ce se vede ca se face mai mare?
-Cand omul se naste,sufletul este dens,ca aburul din masina cu aburi;cand omul creste,sufletul creste odata cu el,dar se face mai subtire.
-Cautati o persoana pe care nu o cunoasteti,cautati-o in clipa mortii si spuneti-mi ce se intampla cu sufletul ei in acel moment.
-Dispare o data cu ultima suflare.Acum il vad iarasi,mai este inca in incapere,dar daca trece prin peretele camerei,dispare.Cand omul expira,isi da sufletul.
-Spuneti ca isi da sufletul,expirandu-l?Dar pentru asta,trebuie ca mai inainte sa-l fi inspirat,nu credeti?
-Da,il inspira,sufletul urmeaza aceeasi cale,in spatele creierului,apoi il expira,dar sub forma unui nor dens.
-Este mai mare decat norul de la nastere?
-Exact asa si de aceeasi densitate,dar cenusiu;la nastere era alb.
-Ce se intampla apoi cu sufletul?
-Dispare.
-Incercati sa apreciati cat timp a trecut de la moartea acelei persoane.
-Nu pot sa fac asta acum,dar nu cred sa fi trecut mult timp.
-Ce se ma intampla apoi?
-S-ar zice ca sufletul e tinut de forta gravitatiei.Nu poate sa treaca de o anumita limita.Parcurge incontinuu un spatiu in lung si in lat;ca si cum ar cauta un loc pe unde sa poata scapa;dar nu mai e singur acolo.Sunt multe suflete acolo.Ca si cum si-ar dori sa strapunga un strat de aer,dar apoi se intorc.Cad.
-Sunt toate la fel?
-Da.Doar unele sunt albe,altele cenusii,altele cenusii intunecate.
-Descrieti-mi 'viata' pe care o duc sufletele acolo.
-Vad acest strat care pare sa inconjoare pamantul.El pare de nepatruns pentru suflete.Nici unul nu poate trece dincolo.Vin altelenoi,iar acelea care au stat indeajuns de mult acolo cad inapoi pe pamant.Arata ca o ploaie.
-Ce fac sufletele acolo,sus?
-Incearca sa strapunga peretele.
-Altceva nimic?
-Nu.
-Izbutesc unele sa strapunga peretele?
-Nu cred.M-am intors in trecut si cred ca doar unul a trecut.Dar nu pot sa spun cat m-am intors in trecut."

Va imbratisez cu drag!!!

Sa ne amintim de Valeriu Popa...

INTODEAUNA INTAMPINATI NOUL CU EXPRESIILE:
NU CRED INCA
NU INTELEG INCA
NU SE POATE INCA
Valeriu Popa

"Cu mult inaintea altora inginerul Valeriu Popa incepuse sa vorbeasca deschis despre comunicarile primite din spatiu ,despre tratamentele naturiste si metodele de autovindecare pe care le propunea celor care ii solicitau ajutorul si despre experienta sa in acest domeniu.
Avand prilejul si onoarea de al fi cunoscut personal doresc sa va impartasesc cateva din cugetarile sale pe care si le exprima de cate ori avea ocazia in fata oamenilor care se duceau sa-l intalneasca in parcul 23 August din Bucuresti, la diferite intruniri, in fata studentilor atunci cand preda la facultate si cu alte ocazii:

“ Din punct de vedere chimic omul este o creatie a Divinului, dar fizicul nu poate sa salasluiasca si sa se manifeste singur fara cea de a doua parte si anume psihicul. Deci acest corp uman este format din doua elemente fizic pipaibil, cercetabil de catre stiinta si bioenergetic demonstrabil maine dupa ce stiinta il va accepta.
Corpul fizic este format din mai multe elemente si la fel si corpul energetic este format din mai multe elemente. Unul din elementele care formeaza corpul bioenergetic este corpul vital. Conform legii divine, partea aceasta vitala in timpul somnului iese din corp pentru a se incarca in vederea activitatii zilei de maine. Pentru ca noi suntem echivalenti cu un acumulator care se descarca si atunci avem nevoie de o incarcare energetica. Noi ne incarcam energetic din alimentele consumate pe de o parte, insa elementul de o importanta deosebita nu-l putem lua decat din spatiu si din zona corespunzatoare planului in care noi am fost inainte de a veni la viata.

Vom posta pe acest blog informatii legate de activitatea lui Valeriu Popa – “Nenea Omul” , filmari, file audio, carti etc in ceea ce priveste autovindecarea celor bolnavi – multi suferind de boli considerate incurabile de medicina clasica

Va invitam sa cititi cartile scrise de dna Sanda Stefan despre Valeriu Popa si regimurile alimentare recomandate de acesta pentru diferite afectiuni la adresa www.vindecare.go.ro".

http://salvativasemenii.wordpress.com/

Va imbratisez cu drag!!!

Copilul-diamant – Alexandru Pargaru

"Am urmarit Codul lui Oreste in seara asta, pentru ca nu ma atragea nimic altceva la tv, era o emisiune in reluare la B1.

Am simtit ca acel copil de 15 ani, cu o gandire atat de limpede este ca un diamant, caruia nimic nu ii distruge claritatea, transparenta, puterea de a reflecta orice. Nu e un copil genial de genul olimpic la mate, ci are o intelepciune a sufletului atat de profunda, incat te lasa masca.

Mi-au ramas intiparite cateva din vorbele lui:

- culoarea rosu turbat e culoarea diavolului

- oamenii nu mai au puterea sa creada in ei si asta este cel mai rau lucru pe care si-l fac

- animalul lui preferat e sarpele si toate reptilele de la care vrea sa primeasca intelepciune;

- ii place modestia si compatimeste suferinta infinita la care e supus calul;

- crede ca cei care fac raul primesc din subconstient o gandire negativa; e uimit de cat de pesimisti sunt oamenii si se intreaba de unde atata pesimism, cand omul ar trebui sa construiasca numai in pozitiv;

- crede ca moartea e un somn profund si viata e o fericire infinita;

- se mira cum de oamenii arunca si azi cu pietre in Iisus care ne-a luat muntele de pacate;

- nu ii place la el faptul ca judeca prea mult oamenii;

- vrea sa se faca preotul lui Dumnezeu, dar si botanist si crede ca nu religia te salveaza, ci credinta.

- culoarea lui preferata e verde si ii place si negrul, care e prea blamat, cand el e culoarea profunda a intelepciunii;

- are ce are cu cuvintele care pentru el au mare insemnatate – de exemplu FAGETES, daca nu ma insel, e cuvantul sufletului sau si inseamna aripa de inger; a visat ca a venit de pe o planeta Wertex, daca nu ma insel, care a fost descoperita intre Luna si Soare.

- crede ca Dumnezeu i-a dat un talant pe care el, cu puterea gandirii lui pozitive il modeleaza cum simte.

Asadar e o imbinare de inocenta si profunzime, este extrem de expresiv, vorbeste din suflet si zambeste cu o bunatate infinita in priviri. E un copil care ne invata care sunt lucrurile adevarate care ne fac fericiti, lucrurile adevarate ale spiritului. Nu e neaparat ceva iesit din comun, e de fapt normalul, iar Oreste crede ca e vocea intelepciunii care vorbeste de mii de veacuri prin cai din cele mai surprinzatoare.

- canta si muzica populara patruns de credinta si cu mare seriozitate.

- are o mare religiozitate si il viseaza mereu pe Dumnezeu.

- scrie poezii foarte ciudat de profunde;

Ceea ce ne diferentiaza pe noi, restul oamenilor, de Alexandru este INDOIALA – acest copil pare ca nu o cunoaste, pentru el totul e atat de clar, crede atat de mult in tot ce spune si face.

Sursa : Jurnalul National:

“Il visez aproape in fiecare noapte pe Dumnezeu, in tot felul. Odata l-am visat in forma de cascada care curgea si facea spume, iar in jurul ei erau pasari, lei care stateau blanzi si erau palmieri, portocali si tot felul de alte vietati si plante. Cred in Dumnezeu pentru ca El mi-a vorbit si a zis ca El ne iubeste, ca El va fi tot timpul cu noi, cu toti oamenii (vorbeste grav, atent si raspicat si in tot timpul acesta ma intreaba daca am apucat sa scriu – n.a.). Si ca eu trebuie sa vestesc lumii poruncile Lui, ca El sa poata intra in inimile oamenilor care stau in fata televizorului si ma urmaresc. Unii oameni mi-au spus ca pupau televizorul cand ma vedeau…“

“Vreau ca biserica mea sa nu aiba nici o religie, pentru ca Iisus (imi atrage atentia sa scriu cu doi “i“, ca “asa e corect“ – n.a.) le-a spus ucenicilor sai sa-si pastreze credinta si nu religiile lumesti. Si acel lacas care va sa fie am sa-l construiesc eu si am sa-i dau culoare portocalie, pentru ca e culoarea raiului, si o cruce verde pe ea, insemnand viata“. Copilul de 11 ani are o teorie personala, distincta si complexa despre religie. “Parerea mea este ca aceste religii lumesti sunt create de oameni ispititi de cel rau, ca sa le creeze si sa le dea in biserici. Aceste religii am spus ca sunt de la cel rau, pentru ca, daca un om care are o religie anume se intalneste cu un altul care are alta religie, unul spune obiceiurile din religia respectiva, iar celalalt spune obiceiurile din religia lui, si atunci se isca o cearta. Si Satan, cand vede ca oamenii se cearta, ii prinde in plasa lui si nu mai lasa ca sa intre Domnul nostru Iisus Hristos in inima lor sa-i mantuiasca.

“Daca un om vrea sa mearga la biserica, biserica este in sufletul lui si el trebuie sa-si gaseasca un coltisor al lui unde sa se roage lui Iisus.

Asa cum mi-am gasit eu o livaduta pe care am numit-o “gradina raiului”, din cauza ca atata blandete si atata lumina dadea Dumnezeu, incat livada aceea a devenit pentru mine un adevarat rai. Dar, din pacate, aceasta livada cat de mica, dar mare in sufletul meu, nu o mai am. Sper ca odata o sa o recapat prin binecuvantata putere a lui Dumnezeu“

ALEXANDRU A INVINS BOALA
Viata acestui copil a fost plina de incercari si suferinta. Pe umerii lui micuti a apasat o cruce greu de dus: un craniofaringiom (tumoare pe creier) ce il impiedica sa creasca.

Tumoarea i-a fost extirpata de doua ori de catre neurochirurgii clujeni. O data, pe cand avea 7 ani, si inca o data, 3 ani mai tarziu. Alexandru a urmat apoi un tratament la o clinica din Germania. Oamenii cu suflet bun au fost alaturi de el de fiecare data si l-au ajutat cu bani pentru plata tratamentului, cu o rugaciune. Dar cel mai mare ajutor a venit de la Dumnezeu. Caci luna trecuta, medicii germani l-au examinat din nou pe baiat si i-au dat vestea cea mare: boala a fost invinsa, iar el e pe drumul cel bun. Din ianuarie, Alexandru va putea incepe un tratament hormonal, pentru a se dezvolta normal.

DUREREA
“Mergea Iisus prin ploaia franta/si-o Maica Sfanta il saruta/ Tiranul in balta de sange cand a calcat/ Inima Maicii s-a faramat; O, Iisuse Doamne Sfant/ Stapanul meu pe-acest pamant/ Tu m-ajuta, ma ocroteste/ De pacate ma fereste!“

SOARE SFANT
“O data sa te mai vad as vrea,/ Ajuta-ma cu puterea ta,/ Sa fiu un copil precum raza ta; Tu esti Sfant,/ Eu pe pamant nu pot straluci/ N-am galbenul tau pur al vietii/ Nici vesnicia tineretii“

BINECUVANTARE
“Ce m-as face mama eu/ De n-as fi copilul tau/ Sa-ti fiu mama mangaiere/ Bucurie si durere/ Ca Dumnezeu m-o dat tie/ Cea mai mare bogatie/ Inima de mama stie“ – Alexandru Pargaru"postat de Carnir.

Va imbratisez cu drag!!!

"Experimente cu un mediu hipnozant"-Prof.dr.Milan Ryzl

"Am gasit o doamna,pe care o vom numi H.P.Era o femeie tanara,de 22 ani,pe care am hipnotizat-o de mai multe ori.Aceasta femeie facea parte in mediul ei familiar,mediu spiritist.Se interesa de problemele teoretice legate de supravetuirea dupa moarte.
H.P. a fost hipnotizata la inceputul fiecarui experiment,dupa cum a raspuns,sub durata hipnozei,la intrebari teoretice din domeniul ei de interes.Ea era obisnuita sa se cufunde in transa si starea ei hipnotica era uneori asemanatoare cu transa spiritista;in loc sa raspunda mai degraba pasiv la intrebari,ea tinea din cand in cand discursuri morale si filozofice.
Am obtinut comunicari importante atunci cand a fost mai disciplinata si a raspuns direct la intrebari.In cele ce urmeaza,infatisam extrase din aceste convorbiri mai importante.
Subiectul deosebeste corp,suflet,fluid...
-Am vorbit mai inainte depre faptul ca omul poseda pe langa corpul sau material si alte componente care ii agrega personalitatea.Spuneti-mi va rog din ce este alcatuita personalitatea dumneavoastra?
-Mai intai din mine,cea care sta aici,din corpul meu material.Apoi din cel de-al doilea eu al meu,acesta e un fel de fluid care ma reprezinta asa cum as vrea sa fiu si in care ma simt asa de destoinica si atat de perfecta pe cat as putea sa fiu.Acesta exercita un soi de control asupra celui de al treilea eu al meu care este sufletul sau spiritul meu.In acest suflet se oglindesc toate influentele rele care vin din lumea inconjuratoare sau de la eul meu material.
-Vreti sa spuneti prin aceasta ca o componenta a omului este corpul sau material si ca,pe langa ea,mai exista si o a doua componenta,imateriala?Cea pe care parca,ati numit-o "fluidum"?
-Da,aceasta este un fel de imagine arhetipala a omului,imaginea sa spirituala,asa cum ar putea el sa arate sau ceea ce el ar putea sa ajunga,daca ar fi in stare sa distinga corect binele de rau.Este un fel de scanteie,o lumina,care te face sa intelegi ceea ce trebuie sa faci,cum sa te comporti.Si afara de asta exista cel de-al treilea eu pe care l-am amintit.
-Relatati-mi ceva despre acest al treilea eu.
-"Fluidum"-ul,sa stiti,este cea de-a doua parte;care ne impinge sa facem ceea ce trebuie;este lumina pe care o poarta fiecare in sine,pe care o cauta si nu stie ca este in el insusi.Cel de-al treilea eu este din punct de vedere omenesc,imaterial.Este o parte componenta imateriala,dar din punct de vedere al fiintelor siritualr,acest suflet continua sa fie intr-o oarecare masura material;in schimb,acest fluidum,acest bun,adica aceasta a doua componenta,este o reflectare a lui Dumnezeu,o lumina.Ea este o reflectare imateriala a perfectiunii.E ceva foarte abstract,dar exista real in fiecare dintre noi.Cea de-a treia parte,sufletul este si el imaterial,din punctul de vedere al fiintelor umane,materiale.Dar din punct de vedere al fiintelor spirituale,patrunse de aceasta lumina a perfectiunii,sufletul nostru este impovarat de materie,este prea strans legat de materie.
-Vreti,prin urmare sa spuneti,ca fiinta omeneasca este efectiv alcatuita din trei parti,am inteles bine?
-Da,din trei parti:din componenta materiala,din componenta imateriala si din imaginea imateriala a perfectiunii,pe care fiecare dintre noi ar putea-o atinge.
Subiectul descrie fluidul...
-Ce este gandirea?
-Este un proces material.Tot asa cum exersam corpul,asa exersam si creierul.Uneori se produc shimbari bruste,determinate de fluid.Gandurile pe care le gandim constant reprezinta functia rationala a creierului,dar unele idei ce ne strafulgera deodata sau alteori amintirea unor lucruri trecute se bazeaza pe actiunea fluidului.
-Exista Dumnezeu?
-Da.
-Spune-mi ceva de Dumnezeu.
-Este greu sa-l descrii pe Dumnezeu cuiva care nu crede in el.Dar cine crede,cine crede cu putere va capata viziunea interioara si il va recunoaste el insusi pe Dumnezeu.
-Din ce mi-ati spus mai inainte reiese ca fluidul unui om se contopeste dupa moartea acestuia cu Dumnezeu.Ar putea rezulta de aici ca fluidul este fie identic cu Dumnezeu,fie este o parte din Dumnezeu?E corecta aceasta presupunere?
-Doar in parte.Fluidul nu este Dumnezeu.Fluidul este o reflectiune a lui Dumnezeu.Fluidul a fost la inceput tot atat de desavarsit precum este Dumnezeu,dar sub influenta oamenilor si-a insusit insuficientele acestora.Fluidul este,totusi,componenta cea mai perfecta a fiintei umane.Fluidul nu se va contopi in intregime cu Dumnezeu,dar dupa purificarea sufletului se va uni cu acesta si se va apropia cat mai mult posibil de Dumnezeu.Dar aceasta nu este o contopire deplina.
-In cat timp se purifica sufletul dupa moartea omului?
-Poate dura de la o secunda la zeci de mii de ani.
-De ce depinde?
-De cat rau a facut omul pe pamant si de cat a suferit."
Va imbratisez cu drag!!!

"Schimbarea la fata" pe Ceahlau-6 August 2009

Am planuit de cateva luni impreuna cu sotia mea sa mergem pe 6 august,de Schimbarea la Fata,pe minunatul munte Ceahlau.Eu am mai fost acum vreo 16 ani si am ramas frumos surprins cum urcau oameni batrani impinsi de la spate de o forta parca.
Ne-am pregatit sa dormim in cort,deci va dati seama ce rucsaci burdusiti aveam.Trebuia sa avem si mancare si haine pentru vreo trei-patru zile.Am reusit sa avem doi rucsaci de vreo 15 kilograme(ceea ce pentru sotia mea era destul de mult,ea neurcand niciodata vre-un munte).
Dupa ce am trecut prin cateva peripetii,legate de mijloacele de transport,care s-au defectat,am ajuns la Izvorul Muntelui pe data de 4 august dimineata pe la ora zece.
Am inceput sa urcam cu toate sarsanalele dupa noi.Am facut in jur de sase ore pana sus la cabana Dochia.Am fost supusi la tot felul de incercari,dar pana la urma cu ajutorul Bunului Dumnezeu am ajuns intregi,vii si nevatamati pe varful muntelui :).Am avut parte si de o vreme superba la urcare si am vazut foarte multe peisaje extraordinare,care ne incarcau parca putin bateriile.
Ajunsi la cabana Dochia,am inceput sa intrebam si noi in dreapta si in stanga cum tre sa procedam cu corturile(cui tre sa platim taxele de campare etc).Am observat aici o greata si un dispret din partea cabanierilor,care m-acam pus pe ganduri.Nu-mi inchipui cum pot niste oameni care lucreaza si traiesc in acel mediu linistit si curat sa fie atat de "constipati" cu turistii.
Am reusit pana la urma sa ne asezam cortul si spre surprinderea noastra nu aveam voie sa facem foc sub nici o forma,in conditiile in care eu cu sotia am carat in jur de vreo 10 kilograme de cartofi,porumb,dovlecei...
Asta e...ne-am conformat legislatiei de rigoare.
In dimineata zilei de 5 august pe la ora 7 a inceput sa ploua,dar ploaie frate...Pana pe la 11 a turnat in continuu si dupa cum arata cerul nu parea ca s-ar opri.Cam toti care eram cu corturile,am inceput sa ne scarpinam a paguba :),in conditiile in care cortul nostru era cel mai "rahitic" din toate.Apropos,va sfatuiesc,nu va cumparati articole de munte decat din magazinele de specialitate.
Am lasat cortul si bagajele si m-am pornit cu sotia spre cabana Dochia sa bem ceva cald pentru ca eram uzi leoarca.Am luat cu noi si produsele pe care le vroiam sa le preparam la gratar,cu gandul ca poate ne lasa cabanierii sa le preparam in bucataria lor.
La cabana,in sala de mese era aglomeratia de pe lume din cauza ploii care nu mai contenea.Binenteles ca nu ne-a bagat nimeni in seama cu prepararea produselor noastre,ba mai mult ni s-a vorbit cu un dispret extraordinar.
Mi-am luat inima in dinti si am plecat singur,sotia am lasat-o sa se incalzeasca cu un ceai,sa caut schitul care stiam de la niste prieteni ca se afla undeva prin spatele cabanei la vreo 300 de metrii.Afara ploua si era o ceata de nu se vedea la 2 metri in fata.
Am nimerit schitul si am gasit pe acolo un preot si am inceput sa-i spun pataniile mele si ca vreau sa prepar ceva de mancare.Prima data omul nu m-a lasat sa-mi fac de mancare,abia dupa ce i-am spus sa ia sacosa pe care o aveam de pomana,a inceput sa se transforme in sens pozitiv.Pana la urma m-am inteles cu preotul sa vin sa dorm cu sotia intr-un pod al schitului.Eram foarte multumit,vazand ca vremea se inrautatea din ce in ce mai tare.
Am plecat sa-mi aduc sotia si bagajele.A plouat in continuu,cand am ajuns la schit eram uzi leoarca pana la piele amandoi.
Dupa ce ne-am cazat in pod m-am dus la bucatarie sa incalzesc niste apa sa preparam o supa instant.Aici intrand in vorba cu maicutele si cu niste doamne care ajutau la prepararea bucatelor pentru praznicul de pe 6 august,ne-am imprietenit si experienta noastra pe munte s-a schimbat in bine,incepuse sa rasara soarele pe strada noastra.Dupa ce am mancat si ne-am schimbat am venit sa dam o mana de ajutor pe la bucatarie si pe la calugari.A doua zi erau asteptati la slujba Mitropolitul Teofan alaturi de multe fete bisericesti,cat si foarte multi pelerini.
Ne-am simtit extraordinar pentru ca am putut sa ajutam maicutele si calugarii sa se pregateasca pentru marea zi de 6 august.Afara vremea ramanea neschimbata,ploua si era o ceata extrem de mare.
In seara de 5 august au ajuns foarte multi pelerini,printre care si multi copii.Acestia au ajuns binenteles uzi pana la piele.Li s-a dat o masa calda din partea calugarilor.Eu am facut mamaliga cu care erau serviti pelerinii,o mamaliga in care am bagat vreo 3 kilograme de faina...M-am simtit extraordinar cand am vazut cum se ridicau de la masa satui si incalziti,pelerinii.Sotia mea a ajutat maicutele la facut sarmale si ardei copti.
Seara am mers la culcare in podul cu pricina.Erau cred ca vreo 50 de pelerini.Am luat cu noi pe saltea inca vreo doi copilasi sa nu doarma direct pe lemn.
In dimineata zile de 6,m-am trezit pe la 5 dimineata cu gandul sa ma duc sa vad rasaritul de soare.Afara era un frig si o ceata de-ti patrundea pana la oase.Nu am reusit sa vad nimic din pacate,poate la anul...
Pelerinii inca soseau unul cate unul.Pe la ora 9 a inceput slujba si au inceput sa apara si inaltele fete bisericesti.
Foarte frumoasa slujba,desi afara era foarte urat.
Dupa slujba s-a dezlantuit iadul pe pamant,toata lumea era infometata si infrigurata si vroiau sa manance.Era o dezordine si o harababura,care la un moment dat a scapat de sub control.
Noi a trebuit sa plecam pentru ca aveam rezervare la microbuz spre Iasi si cum nu prea eram noi sportivi,trebuia sa avem o marja de eroare de vreo 2 ore.
Dupa multe peripetii legate de vreme am ajuns in statiunea Durau exact cu 10 minute inainte de a pleca autocarul spre Iasi...cineva acolo sus ne iubeste.
Am ajuns in "jungla"din Iasi si mi-am propus cu sotia mea ca la anul sa mergem iarasi pe 6 august de Ziua Muntelui si Schimbarea la fata a Domnului.Programari si rezervari la schitul de pe Ceahalau puteti face la Parintele Ignatie 0745402052.Mergeti...ca merita.
Va imbratisez cu drag!!!