Au oamenii suflet?Cum arata sufletul?Ce supravietuieste mortii?

Fragment din cartea Prof.dr.Milan Ryzl "Miracole Biblice":
"-Vom incerca acum sa verificam unele afirmatii religioase privind existenta posibila a 'sufletului' omenesc.Sarcina dvs.(se refera la subiectul Milena pe care o hipnotizeaza) consta in a va pune in functiune perceptia extrasenzoriala si a gasi pe cat posibil o structura sau un organ care sa apartina omului,dar care sa fie invizibil si sa nu semene cu celelalte organe ale sale pe care le cunoaste din anatomie.Vedeti ceva la care s-ar putea aplica notiunea de 'suflet'?
-Da.
-Descrieti-l.Luati,de pilda,sufletul meu.Descrieti-mi sufletul.
-Are dimensiunile dvs. si este un fel de fum cenusiu.Nu stiu daca are culoare,caci nu disting culorile.Dupa ce ma trezesc,pot sa vi-l desenez.Cand vorbiti,vibreaza.Arata plat,ca si cum ar avea doar doua dimensiuni.Sta intodeauna in spatele corpului.
-Are sufletul organe?
-Nu,il vad transparent ,ca un fum.
-Nu are structura interioara?
-Nu,nu vad nimic.
-Sunt sufletele barbatilor la fel cu ale femeilor?
-Nu.
-In ce consta deosebirea dintre sexe?
-Simt intuitiv ca nu sunt identice,dar poate ma insel.Sufletele barbatilor sunt mai mari,e firesc,deoarece sufletul are dimensiunea corpului.
-Alegeti o persoana oarecare,pe care o cunoasteti si incercati sa o urmariti in trecut,pana in clipa nasterii ei.
-Il vad pe fratele meu,e inca mic si in spatele lui este sufletul a carui marime corespunde corpului.
-Urmati-l in trecut mai departe,pana in trupul mamei.
-Da,dar acum nu-i mai vad sufletul.
-Cat de mare e copilul pe care il vedeti?
-Are poate o lungime cam de douazeci de centrimetri,sau mai putin.
-Si nu vedeti sufletul?
-Nu.
-Acum urmariti embrionul in viitor,cum creste si spuneti-mi in ce clipa apare sufletul.
-Cand se naste,apare asa un suflet mic,are din nou dimensiunea corpului,are aceeasi forma cu a celorlalte suflete;eu il vad alb,dar nu am vazut de unde a venit.
-Incercati sa aflati.
-Poate vine odata cu respiratia.Dar pare atat de neverosimil.Cand copilul expira pentru prima data,atunci apare sufletul.
-De unde vine?
-Nu pot sa-mi dau seama.Cnd capul iese din corpul mamei,copilul incepe sa respire si chiar in clipa aceea vad ca parca ar iesi sufletul din gura lui,ca si cum l-ar fi expirat,ca si cum copilul ar fuma,apoi pur si simplu sufletul sare in spatele corpului,il vad in spatele corpului.
-Vedeti sufletul iesind intr-adevar din gura copilului?
-Da.
-Cum a ajuns in gura?
-Vad cum copilul inspira sufletul,apoi cum sufletul se suie in capul lui,cum se indreapta spre frunte,e ca si cum s-ar sui intre ochi,apoi se intoarce in spate,acopera creierul ca un nor,face ca o bucla si se intoarce inapoi,urmeaza aceeasi cale,dupa care copilul il expira si el isi ia locul in spatele copilului.
-Cautati clipa in care copilul il inspira!
-Da.
-De unde vine?
-Dispare...din aer...dar il pierd.Il urmaresc din nou inapoi(adica in trecut,in contra curgerii normale a timpului),vine din gura lui,formeaza asa ca un nor mic si se pierde.Se destrama.Da,se destrama.
-Urmariti copilul cand creste.
-Cand creste,sufletul se face mai mare.
-Prin ce se vede ca se face mai mare?
-Cand omul se naste,sufletul este dens,ca aburul din masina cu aburi;cand omul creste,sufletul creste odata cu el,dar se face mai subtire.
-Cautati o persoana pe care nu o cunoasteti,cautati-o in clipa mortii si spuneti-mi ce se intampla cu sufletul ei in acel moment.
-Dispare o data cu ultima suflare.Acum il vad iarasi,mai este inca in incapere,dar daca trece prin peretele camerei,dispare.Cand omul expira,isi da sufletul.
-Spuneti ca isi da sufletul,expirandu-l?Dar pentru asta,trebuie ca mai inainte sa-l fi inspirat,nu credeti?
-Da,il inspira,sufletul urmeaza aceeasi cale,in spatele creierului,apoi il expira,dar sub forma unui nor dens.
-Este mai mare decat norul de la nastere?
-Exact asa si de aceeasi densitate,dar cenusiu;la nastere era alb.
-Ce se intampla apoi cu sufletul?
-Dispare.
-Incercati sa apreciati cat timp a trecut de la moartea acelei persoane.
-Nu pot sa fac asta acum,dar nu cred sa fi trecut mult timp.
-Ce se ma intampla apoi?
-S-ar zice ca sufletul e tinut de forta gravitatiei.Nu poate sa treaca de o anumita limita.Parcurge incontinuu un spatiu in lung si in lat;ca si cum ar cauta un loc pe unde sa poata scapa;dar nu mai e singur acolo.Sunt multe suflete acolo.Ca si cum si-ar dori sa strapunga un strat de aer,dar apoi se intorc.Cad.
-Sunt toate la fel?
-Da.Doar unele sunt albe,altele cenusii,altele cenusii intunecate.
-Descrieti-mi 'viata' pe care o duc sufletele acolo.
-Vad acest strat care pare sa inconjoare pamantul.El pare de nepatruns pentru suflete.Nici unul nu poate trece dincolo.Vin altelenoi,iar acelea care au stat indeajuns de mult acolo cad inapoi pe pamant.Arata ca o ploaie.
-Ce fac sufletele acolo,sus?
-Incearca sa strapunga peretele.
-Altceva nimic?
-Nu.
-Izbutesc unele sa strapunga peretele?
-Nu cred.M-am intors in trecut si cred ca doar unul a trecut.Dar nu pot sa spun cat m-am intors in trecut."

Va imbratisez cu drag!!!