CE SUNT COPII SI ADULTII INDIGO SI DE CRISTAL?

Cum stii daca tu, sau cineva pe care-l cunosti, este un Copil sau un Adult Indigo sau de Cristal?
Vom descrie principalele trasaturi si caracteristici ale acestor oameni. Dar vrem sa accentuam faptul ca fenomenul Indigo/Cristal este urmatorul pas in evolutia noastra ca specie umana. Cu totii, intr-un fel sau altul, devenim asemanatori cu oamenii Indigo sau de Cristal. Ei sunt aici sa ne arate calea, astfel incat informatia sa-si poata gasi aplicarea in noi toti in general, pe masura ce facem tranzitia catre urmatorul stadiu al dezvoltarii si evolutiei noastre.
Copiii Indigo se incarneaza pe Pamant de 100 de ani incoace. Primii oameni Indigo au fost pionieri si deschizatori de drumuri. Dupa al doilea razboi mondial, s-au nascut in numar semnificativ, si acestia sunt adultii Indigo de azi. Totusi in anii `70 s-a nascut un val mare de oameni Indigo astfel ca acum avem o intreaga generatie de oameni Indigo care acum sunt in jurul varstei de 30 de ani si care sunt pe cale a-si ocupa locurile ca leaderi in lume. Oamenii Indigo au continuat sa se nasca pana prin anul 2000, cu abilitati crescande si grade sofisticate de creativitate si tehnologie.
Copiii de Cristal au inceput sa apara pe planeta in jurul anului 2000, desi unii ii dateaza usor mai tarziu. Acestia sunt copii extrem de puternici, al caror scop principal este sa ne duca catre urmatorul nivel in evolutia noastra, si sa ne reveleze puterea noastra interioara si divinitatea noastra. Ei functioneaza ca o constiinta de grup mai degraba decat ca indivizi, si ei traiesc prin "Legea lui Unu" sau Constiinta Unitatii. Ei sunt o forta puternica pentru dragoste si pace pe planeta.

Adultii Indigo si de Cristal sunt formati din doua grupuri. In primul, sunt cei care s-au nascut Indigo si acum realizeaza tranzitia catre Cristal. Asta inseamna ca sufera o transformare fizica si spirituala care le trezeste constiinta "Cristica" sau "Cristalina" si ii leaga de copiii de cristal ca parte a undei evolutive a schimbarii. In cel de-al doilea grup intra cei care s-au nascut fara aceste calitati, dar le-au achizitionat sau sunt in curs de a le achizitiona prin propria lor stradanie si urmarirea cu staruinta a cararii spirituale. Da, asta inseamna ca toti avem potentialul de a deveni parte din grupul de inaltare al "ingerilor umani".
Urmatorul extras descrie diferenta dintre Copiii Indigo si cei de Cristal. Acest extras este din articolul lui Doreen Virtue, Copiii Indigo si de Cristal:
Primul lucru pe care cei mai multi oameni il observa la Copiii de Cristal sunt ochii lor, mari, patrunzatori si inteligenti peste varsta lor. Ochii lor iti retin privirea si te hipnotizeaza, in timp ce realizezi ca sufletul ti-e dezvelit ca sa-l poata copilul vedea. Probabil ca ati observat aceasta noua "semintie" de copii populand rapid planeta noastra. Ei sunt voiosi, incantatori si iertatori. Aceasta generatie de noi lucratori ai luminii, cu varste aproximativ intre 0 si 7 ani, sunt ca nici o alta generatie. Ideali in multe privinte, ei sunt indicatoarele pentru directia in care se indreapta omenirea ... si este o directie buna!
Copiii mai in varsta (aproximativ intre 7 si 25 de ani), numiti "Copiii indigo", impartasesc anumite caracteristici cu Copiii de Cristal. Ambele generatii sunt foarte senzitive si mediumnice, si au scopuri importante in viata. Principala diferenta este temperamentul lor. Cei Indigo au un spirit de razboinic, deoarece telul lor colectiv este sa zdrobeasca vechile sisteme care nu ne mai sunt de folos. Ei sunt aici sa anuleze sistemele guvernamentale, educationale si legale carora le lipseste integritatea. Pentru a atinge acest tel, ei au nevoie de temperament si determinare arzatoare.
Acei adulti care rezista schimbarii si care pretuiesc conformismul se poate sa-i inteleaga gresit pe cei Indigo. Adesea acestia sunt etichetati in mod gresit cu diagnostice psihiatrice cum ar fi Sindromul Atentiei Deficitare Hiperactive (SADH) sau Sindromul Atentiei Deficitare (SAD). Din pacate, atunci cand acestia sunt sub medicatie, persoanele Indigo isi pierd adesea senzitivitatea lor frumoasa, darurile spirituale si energia de luptator... In comparatie, Copiii de Cristal sunt binecuvantati si echilibrati temperamental. Sigur, si ei pot avea ocazional accese de furie, dar acesti copii sunt foarte iertatori si placuti. Cristalinii sunt generatia care beneficiaza de valvataia raspandita de cei Indigo. Mai intai, Copiii Indigo au condus cu sabia, taind orice lucru caruia ii lipsea integritatea. Apoi Copiii de Cristal au calcat pe cararea curatata, intr-o lume mai protejata si mult mai sigura.
Termenii "Indigo" si "Cristal" au fost dati acestor doua generatii deoarece ei descriu cu cea mai mare acuratete culorile aurei lor si modelele energetice. Copiii Indigo au o multitudine de albastru-indigo in aura lor. Aceasta este culoarea "chakrei celui de-al treilea ochi", care reprezinta centrul energetic din creier localizat intre cele doua sprancene. Aceasta chakra regleaza clarvederea, sau abilitatea de a vedea energia, viziuni si spirite. Multi dintre copiii Indigo sunt clarvazatori.
Copiii de Cristal au aure opalescente, cu culori multiple minunate in tonuri pastelate. Aceasta generatie da dovada de asemenea de fascinatie pentru cristale si pietre ...
Copiii Indigo pot simti lipsa de onestitate, asa cum un catel poate simti frica. Persoanele Indigo stiu cand sunt mintite, luate peste picioar sau manipulate. Si devreme ce scopul lor colectiv este sa ne plaseze intr-o lume noua, a integritatii, detectoarele interioare de minciuni ale celor Indigo sunt integrale. Asa cum am amintit mai devreme, acest spirit de razboinic este amenintator pentru unii adulti. Astfel ca, persoanele Indigo nu sunt capabile sa se conformeze situatiilor disfunctionale de acasa, de la serviciu sau de la scoala. Ei nu au abilitatea de a se disocia de sentimentele lor si sa pretinda ca totul e O.K. ... numai in cazul in care sunt sub medicatie sau sedati.
Darurile spirituale innascute ale Copiilor de Cristal sunt de asemenea neintelese. Mai exact, abilitatile lor telepatice care-i determina sa inceapa sa vorbeasca mai tarziu.
In noua lume pe care persoanele Indigo o inaugureaza, vom fi cu totii mai constienti de gandurile si sentimentele noastre intuitive. Nu ne vom mai baza asa de mult pe cuvantul scris sau vorbit. Comunicarea va fi mai rapida, mai directa, si mai onesta, pentru ca va fi de la minte la minte. Deja, un numar tot mai mare dintre noi luam contact cu abilitatile noastre psihice. Interesul nostru pentru paranormal este tot timpul ridicat, acompaniat de carti, emisiuni televizate si filme pe aceasta tema.
Astfel ca, nu este surprinzator faptul ca generatia care urmeaza celei Indigo este incredibil e telepatica. Multi dintre Copiii de Cristal si-au amanat modelele de vorbire si nu este neobisnuit pentru ei sa astepte pana la 3 sau 4 ani sa inceapa vorbirea. Dar parintii imi spun ca nu ai nici o problema in a comunica cu copiii lor tacuti. Nici pe departe! Parintii se angajeaza intr-o comunicare minte-la-minte cu Copiii lor de Cristal. Si acestia folosesc o combinatie de telepatie, limbaj al semnelor propriu creat si sunete (inclusiv cantecul) pentru a se exprima.
Problema apare cand Cristalinii sunt catalogati de personalul medical si educational ca avand modele de vorbire "anormale". Nu este o coincidenta faptul ca pe masura ce se nasc tot mai multi Cristalini, numarul de diagnostice de autism este tot mai mare.

Este adevarat ca, Copiii de Cristal sunt diferiti fata de alte generatii. Dar de ce trebuie sa patologizam aceste diferente? Daca copiii comunica cu succes acasa, si parintii nu declara nici o problema... atunci de ce sa incercam cream o problema? Criteriul de diagnostic pentru autism este destul de clar. El arata ca o persoana autista traieste in propria ei lume, si este deconectata de alti oameni. Persoana autista nu vorbeste din cauza unei indiferente fata de comunicarea cu altii.
Copiii de Cristal sunt chiar opusul. Ei sunt printre cei mai conectati, comunicativi, iubitori si lingusitori dintre oricare generatie. Ei sunt de asemenea destul de inzestrati cu daruri filozofice si spirituale. In plus ei arata un nivel fara precedent de bunatate si sensibilitate acestei lumi. Copiii de Cristal imbratiseaza spontan si sunt grijulii cu oamenii la nevoie. O persoana autista nu ar face asta!
In cartea mea " si Hranirea Copiilor Inidgo", am scris ca SADH ar trebui sa insemne Atentie Formata intr-o Dimensiune Superioara. Aceasta ar descrie cu mai multa acuratete aceasta generatie. In acelasi ton, Copiii de Cristal nu justifica o eticheta de autism. Ei nu sunt autisti! Ei sunt ADMIRA-tistici!
Acesti copii sunt demni de admiratie, nu de etichetat cu disfunctii. Daca cineva este disfunctional, acelea sunt sistemele care nu se acomodeaza la evolutia continua a speciei umane. Daca ii injosim pe copii cu etichete, sau ii medicam pentru supunere, vom submina un dar trimis din ceruri. Vom zdrobi o civilizatie inainte ca ea sa aiba timp sa prinda radacini. Din fericire, exista multe solutii pozitive si alternative. Si acelasi cer care ne-a trimis Copiii de Cristal ii poate asista pe aceia dintre noi care sunt avocatii copiilor...
Urmatorul extras este din cartea Celiei ce urmeaza sa apara, "Aventura Indigo-Cristal", care explica mai mult aspectele metafizice ale experientei Indigo-Cristal.

Richard Bach – Învataturi pentru suflete avansate

Cum se împaca ceilalti cu ceea ce îti este dat tie nu e treaba ta, ci a lor.

Pentru a putea începe sa înveti orice, trebuie sa lasi la o parte siguranta pe care ti-o da ignoranta.

Tu esti cel care a cerut sa fie lasat aici, pe acest Pamant, astfel încat sa poti face ceva remarcabil, ceva care conteaza pentru tine, pe care nu ai fi putut sa-l faci nicaieri altundeva si nici altcandva.

Singurele lucruri care conteaza cu adevarat la sfarsitul sejurului tau pe acest Pamant, sunt:
- Cat de frumos ai iubit?
- Care a fost calitatea iubirii tale?

Semnul de recunoastere al ignorantei tale este taria cu care crezi în nedreptate si în tragic. Ceea ce omida numeste sfarsitul lumii, adevaratul maestru numeste fluture.

Cum anume vrei sa fii în urma acestei experiente – în ce fel vrei sa te fi schimbat în urma ei?

Nimeni nu te obliga sa înveti. Ai sa înveti cand ai sa vrei chiar tu.

Pentru ca tu sa te schimbi, e nevoie de o miza mare.

Pacatul originar este limitarea Sinelui. Sa nu o faci.

Ia aminte la ce îti spune viata. Ea îti arata tot ce trebuie sa stii despre ceea ce poti sa devii.

Ceea ce te inspira, te si ghideaza si te si apara.

Argumenteaza în favoarea propriilor limitari si, fara îndoiala, le vei avea.

Singura datorie pe care o ai, oricand, în cursul oricarei vieti, este sa-ti fii loial tie însuti.

Daca alegi siguranta în locul fericirii, o vei avea, însa cu acest pret.

Credinta eronata este sa accepti reguli fara sa fi reflectat întai asupra lor, cand mergi înainte pentru ca stii ca asta asteapta altii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinte pe parcursul vietii daca nu esti atent.

Cati îsi traiesc vietile fara sa descopere vreodata ceea ce stiu sau ce iubesc?
Multi.
Este datoria ta sa nu îti îngadui sa ajungi ca ei.

Nu e nimic de iertat cand stii ca ai chemat la tine toate experientele din viata ta. De ce te-ai încrunta la cei care îti aduc ceea ce ai cerut?

Cel mai mult ai de învatat cand joci împotriva cuiva care te poate învinge.

Esti maestru în ceea ce ai trait, artizan în ceea ce traiesti si amator în ceea ce urmeaza a fi trait.

Cand traiesti cu maxima intensitate, nu mai conteaza deznodamantul jocului. Orice
s-ar întampla, este bine.

O viata este sansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant si creativ mod cu putinta.

Ti-ai reglat capacitatea de perceptie la o anumita frecventa, si numesti tot ceea ce poti vedea "lumea". Te poti acorda, oricand, la frecvente noi.

O viata creativa si plina de iubire pentru ceva, orice, este o viata sanatoasa. Cand faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare si siguranta.

Primul pas pentru a te elibera de sub hipnoza este sa constientizezi ca ai fost în stare de hipnoza.

Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfarsite pe care tu însuti le creezi, pana în momentul cand vei gasi solutia.

Nu exista lucru caruia sa nu-i poti da consimtamantul. Nu exista nimic din care sa nu te poti retrage.

Garantie pentru o viata grea si fericita:
1.Afla ce iubesti sa faci mai mult pe acest pamant.
2.Fa-l indiferent de ce îti sta în cale.
3.Daruieste ceea ce ai castigat în urma acestei iubiri, acelora care se arata interesati.

Împartasindu- ti iubirea, vei fi purtat catre o viata magica, a fericirii interioare, pe care altii, neîmpartasind- o cu tine, nu o pot cunoaste.

Daca darurile îti sunt mici, recompensa îti va fi pe masura. Daca daruiesti universuri întregi, recompensa îti va fi imensa.

Învata ceea ce stie magicianul si nu ti se va mai parea magie.

Orice rau ar fi sa-i faci altcuiva, fa-ti-l întai tie însuti.

Fa ceea ce ai visat întotdeauna sa faci si nu va mai ramane loc pentru regrete.

Pentru orice întrebare imagineaza-ti cel mai ciudat raspuns, total opus celui la
care te-ai putea astepta. Oare este valabil?

Unii spun sa înduri, unii spun sa slujesti, unii sa te detasezi. Dar cine îti spune sa gasesti ceea ce este cu adevarat bine pentru tine?

Sa înveti înseamna sa descoperi ceea ce stiai deja. Sa faci înseamna sa demonstrezi ca, într-adevar, stii. Sa-i înveti pe altii înseamna sa le amintesti ca si ei stiu, la fel de bine ca si tine. Sunteti, cu totii, învatacei, muncitori, învatatori.

Fiecare persoana, întamplarile vietii tale, toate sunt cu tine pentru ca tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi sa faci cu ele este treaba ta.

Cel mai bine stii sa îi înveti pe ceilalti lucrurile pe care tu însuti trebuie sa le înveti cat mai bine.

Sinele este Viata, Iubire, acel Ceva Magnific din centrul fiintei tale.
Sinele nu cunoaste limitarile impuse de spatiu-timp, la fel cum nu cunoaste tot ce înseamna griji, temeri sau credinte în viata ta.

Acel Ceva nu te priveste ca pe o fiinta bipeda de pe suprafata celei de-a treia
planete a unui mic soare de la marginea unei micute galaxii dintr-un univers neînsemnat, înghesuit, pentru o clipita, între miliarde si miliarde de alte universuri.

Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-I propria imagine si îti ofera libertatea totala de a face tot ce îti doresti, în afara sa mori.

Pentru a aduce ceva în viata ta, imagineaza-ti ca este deja acolo.

Un dezastru înseamna o schimbare. Este o sansa deghizata, în straie prea largi.

Esti liber sa îti schimbi dimensiunea constiintei la întamplare, prin învataturi sau la vointa. Nu îti este însa permis, sa refuzi sa exprimi viata.

Nu exista o problema care sa nu îti lase un dar dupa ce trece. Cauti problemele
pentru ca ai nevoie de darurile lor.

Destinul nu te forteaza sa mergi într-o directie pe care nu vrei sa o urmezi. Tu esti cel care alegi. Destinul tau este în mainile tale.

Esti o fiinta a luminii. Ai venit din lumina, te vei întoarce în lumina; la fiecare pas te înconjoara lumina fiintei tale nelimitate.

Imagineaza-ti universul minunat si desavarsit. Apoi fii sigur de urmatorul lucru: Sinele si l-a imaginat putin mai bine decat ai facut-o tu.

Continua sa eviti problemele, si nu vei fi niciodata cel care le-a depasit.

Nu ti se va trimite niciodata o dorinta fara sa-ti fie daruita si puterea de a o realiza. S-ar putea însa sa fie nevoie sa depui efort pentru aceasta.

Nu exista greseli. Întamplarile pe care le atragi asupra ta, oricat de neplacute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu sa înveti ceea ce trebuie sa stii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu sa ajungi la telul pe care ti l-ai propus.

Ti-ai dat propria viata ca sa ajungi cine esti astazi. A meritat?

Viata EXISTA. Acolo te duci atunci cand ai nevoie de vindecare, alinare, energie,
perspectiva.

Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme daca problema este ca persoana ce trebuie ajutata nu vrea sa gaseasca rezolvarea.

Nu este nevoie sa te lupti ca sa traiesti potrivit dorintelor tale. Traieste cum vrei si plateste pretul necesar.

Motivul esential pentru care nu ai primit raspunsuri este ca nu ai pus întrebarile.

Principiile se schimba greu, pe nesimtite, si nu stii niciodata ca s-au schimbat pana cand, la un moment dat, ceva ce înainte era bine, acum nu mai pare a fi asa

Ce-ti doresc eu tie,Dulce Romanie?---Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;
Căci rămîne stînca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Spada ta de sînge duşman fumegînd,
Şi deasupra idrei fluture cu vîntul
Visul tău de glorii falnic triumfînd,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surîzînd,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,
El pe sînu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Tînără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mîndrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Sfantul Andrei

Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei". Dumnezeului nostru slava!

Traditiile sarbatorii Sfantului Andrei la romani

Peste tot in lume exista datini si obiceiuri populare, insa parca niciunde traditiile nu cunosc „fastul” si semnificatiile celor romanesti. Legendele spun ca in noaptea Sfantului Andrei (29/30 noiembrie) se practica ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele si gospodariile. Este noaptea in care spiritele negre bantuie locurile pamantesti. De aici traditia ca de Sfantul Andrei se dezleaga secrete, se gasesc autorii unor crime, ale unor furturi. Acest obicei se desfasuara la miezul noptii, in cimitir cu apa sfintita, lumanari, un vas nou cu gura larga si cativa banuti de argint care se pun pe un mormant parasit. Dupa ce se spun cateva rugaciuni, se poate vedea in apa turnata in vas firul evenimentelor.

Traditiile de Sfantul Andrei sunt variate si multiple, poate nicio alta sarbatoare nu este asa plina de simboluri ca aceasta. Legendele din Bucovina spun ca in noaptea Sfantului Andrei lupii incep sa vorbeasca si isi misca gaturile intepenite. Cel ce vrea sa auda vorbele lupilor, va muri repede, iar daca un om este atacat de lupi acesta se va transforma in varcolac.

De Sfantul Andrei femeile intorc oalele si canile cu gura in jos sau scot din soba cenusa calda pentru ca strigoii sa nu se adaposteasca la caldura sau imprastie prin curte bucati de paine pe care strigoii sa le manance si sa nu mai intre in casa. Ca sa se apere de varcolaci atarna siruri de usturoi la intrare si lasa candela aprinsa (in unele zone exista obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile usilor si ferestrelor). Animalelor li se amesteca in hrana cate un fir de busuioc sau li se pune o picatura de aghiasma in apa. In trecut exista „descantecul sarii”: un drob de sare descantat era ingropat in fata grajdului. El era dezgropat la primavara de Sfantul Gheorghe cand sarea era amestecata in hrana animalelor ca sa le fereasca de farmece.

Sarbatoarea Sfantului Andrei este prevestitoarea ursitului pentre fetele tinere nemaritate. Se spune ca un fir de busuioc asezat sub perna face ca in vis sa apara imaginea ursitului. In alte parti se foloseste metoda „facutului cu ulcica”: singura in fata sobei, fata intoarce un vas nou de lut pe fundul caruia lasa sa arda 3 carbuni. Rostind o incantatie ea roteste usor vasul si atrage atentia celui iubit. Un alt obicei pentru a ghici viitorul consta in a privi un pahar cu apa neinceputa in care arunca o verigheta sfintita de preot in mijlocul caruia apare chipul ursitului. Tot pentru aflarea viitorului o fata dezbracata se aseaza intre doua oglinzi cu o lumanare in fiecare mana si priveste intens in oglida din fata. Se spune ca in oglinda din spate i se reflecta scene din viitor si imaginea viitorului sot.

De Sfantul Andrei se poate afla prognoza pentru anul urmator. Traditia spune ca se iau 12 cepe care se duc in podul casei si se lasa acolo pana in seara de Craciun. Fiecarei luni a anului ii corespunde o ceapa. Cepele care s-au stricat semnifica luni ploioase cu grindina, iar cele care au incoltit, luni favorabile pentru recolta. La fel se face si cu graul care este pus la incoltit pentru fiecare membru al familiei. Cel al carui grau este frumos si inalt se spune ca va avea un an bun cu bani si sanatate. Daca in noaptea Sfantului Andrei este senin si cald, atunci vom avea o iarna blanda, daca este ger, vom avea o iarna grea.

Sursa:www.info-ghid.ro

DRAPELUL ROMANIEI

	Drapelul României este un tricolor albastru, galben, rosu, având culorile dispuse în benzi verticale, de dimensiuni egale.

Ca simbol vexilologic românesc, tricolorul albastru, galben, rosu este de dată relativ recentă, el apărând în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Despre istoria mai îndepărtată a steagului la strămosii nostri, informatiile sunt putine si lacunare. Cu certitudine, geto-dacii (ramura nordică a marelui neam tracic) au avut ca simbol "draco": un cap de lup cu botul deschis, continuat cu un corp de sarpe, realizat din metal (bronz) si care se termina cu o serie de fâsii din pânză. Acest "draco" era înfipt în vârful unei hampe; purtat în galopul calului în timpul luptelor, "draco" scotea un suierat datorită aerului care intra prin gura deschisă a animalului si iesea printr-un "fluier" din lemn prins la coadă. "Draco" nu a fost o "inventie" geto-dacică, el fiind preluat de la popoarele de călăreti de origine iraniană cunoscute sub numele generic de sciti. Oricum, prima atestare a utilizării unui "draco" de către geto-daci datează din sec.IV a.ch., o schitare a unui astfel de steag fiind scrijelată în pasta crudă a unui vas local, lucrat cu mâna, descoperită în asezarea getică de la Budureasa, jud.Prahova. În scenele sculptate ale Columnei lui Traian, războinicii daci apar purtând deseori astfel de simboluri, ele regăsindu-se redate si pe monumente funerare ale unor ostasi romani de origine dacică stationati în Britania. Singurul exemplar păstrat - numai partea metalică - a fost descoperit în Germania, fără să se poată spune dacă piesa respectivă reprezintă un "trofeu" câstigat de o unitate militară romană în timpul luptelor purtate în Dacia si dislocată apoi pe limes-ul de pe Rin, o piesă capturată de la alte neamuri scitice, care o aveau ca simbol sau un "steag" al unei unităti militare auxiliare romane recrutată dintre geto-daci si care, conform practicii curente romane, îsi păstrau armamentul specific. Roma, ca stat, nu a avut un steag anume. Fiecare legiune romană îsi avea "steagul" specific, "sigmum", care era o reprezentare plastică turnată în bronz (acvilă, leu s.a.m.d.), înfiptă în vârful unei hampe, pe aceasta din urmă fiind fixate si diversele "decoratii" (phalerae) pe care respectiva legiune le căpătase. După secolele IX-X, odată cu constituirea celor dintâi formatiuni de tip statal atât la sud, cât si la nord de Dunăre, apar si primele însemne heraldice românesti si, odată cu acestea, lacunare si disparate informatii privind "steagul cel mare" care, în limbajul vremii, desemna simbolul vexilologic al statului. În afara "steagului cel mare" existau si diferite steaguri ale cetelor boieresti, fiecare în culori si cu reprezentări heraldice specifice iar, mai târziu, existau diferite drapele si stindarde ale unitătilor militare. Uneori, domnitorii îsi aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema tării. "Steagurile cele mari" au reprezentate pe pânză elemente heraldice ale stemei, brodate sau pictate. Culoarea de bază a steagului Moldovei este, în general, rosu, iar cea a Tării Românesti alb sau o culoare deschisă (alb-gălbui), dar există si exceptii. O astfel de exceptie o reprezintă chiar prima stire scrisă, în care este descris un astfel de steag de pe vremea domnitorului Vlad Vintilă de la Slatina (1532-1535) în care ni se spune că pânza era din mătase rosie pe care era brodată reprezentarea heraldică a stemei: pasăre (cioară?) cu capul conturnat, având o cruce în cioc si stând pe un pisc de munte. Si steagul Moldovei, în perioada domniei lui Stefan cel Mare, era tot rosu, având capul de bour cu stea între coarne si flancat de soare si lună. Din aceeasi perioadă avem si imaginea steagului domnesc al lui Stefan în gravura redând bătălia de la Baia din 1467: flamură lungă si îngustă, având redate benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) si capul de bour pe restul jumătătii pânzei. După o relatare contemporană, delegatia marilor boieri moldoveni prezenti la încoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei (1574) avea un steag de culoare albastră pe care era redat bourul cu stea între coarne. În jur de 1600, steagul Tării Românesti sub domnia lui Mihai Viteazul era alb având pictat un corb ce tine în cioc o cruce dublă, stând deasupra unei ramuri de ienupăr verde, în timp ce steagul Moldovei sub Ieremia Movilă era rosu, cu bourul având stea între coarne si flancat de două semilune, pictate galben; marginea steagului era bordisită cu galben si avea înscris numele si titulatura voievodului si data când a fost făcut. Din steagurile datate în secolul al XVII-lea nu s-a mai păstrat nici unul "al tării". În schimb, există un interesant steag domnesc din vremea lui Mihnea al III-lea (1658-1659): pe fondul rosu închis, pictat cu aur, vulturul bicefal bizantin purtând coroană princiară, având ca suporti doi lei rampanti, totul încoronat cu o coroană arhiducală sustinută de doi îngeri; la partea superioară a pânzei era scris numele si titulatura. "IO MIHAIL RADU CU MILA LUI DUMNEZEU DOMN AL UNGROVLAHIEI SI AL PĂRTILOR MEGIESITE ARHIDUCE" Un alt steag domnesc este cel al lui Constantin Brâncoveanu, care este posibil să fi slujit si ca steag al tării. Pe o fată a pânzei era brodată stema Tării Românesti flancată de sfintii împărati Constantin si Elena cu inscriptia: "KONSTANTINUS BRANCOVAN, VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS, ANNO DOMINI 1698" iar pe cealaltă fată era scena Botezului Domnului. În perioada domniilor fanariote apar, pentru prima dată, îmbinate pe un steag si simbolurile heraldice ale celor două principate românesti; asa cum este cazul cu steagul din vremea lui Constantin Ipsilanti care, pentru scrută vreme (decembrie 1806-august 1807), a domnit în ambele tări; mătasea steagului era de culoare albă. Si steagul folosit de Tudor Vladimirescu în timpul miscării revolutionare din 1821 a fost făcut pe modelul steagurilor ostăsesti ale evului mediu. Pânza, din mătase albă, avea pictată, central, Sfânta Treime, flancată de doi sfinti militari (Sf.Mucenic Gheorghe si Sf.Theodor Tiron). Sub Sf.Treime, într-o cunună ovală din frunze de laur, era acvila cruciată a Tării Românesti si, la stânga si la dreapta stemei, erau scrise, cu litere chirilice versurile: "Tot norodul românesc Pe tine te proslăvesc Troită de o fiintă Trimite-mi ajutorintă. Cu puterea ta cea mare Si în bratul tău cel tare Nădejde de dreptate Acum să am si eu parte". Sub stemă era înscrisă data când a fost citită Proclamatia de la Islaz, socotită ca moment "oficial" al declansării miscării initiate de slujerul Tudor Vladimirescu. Pe lângă flamura propriu-zisă sunt de amintiti si ciucurii care erau atârnati de hampă, sub ogivă; erau trei grupe de ciucuri, fiecare din acestea formate din fire împletite mai lungi, acoperite până la jumătate de fire mai scurte. Fiecare din acesti ciucuri erau colorati bicolor: rosu/albastru, galben/albastru si galben/rosu, ansamblul lor creând impresia tricolorului. Prima reunire a celor trei culori, ca benzi separate de culoare, ca simbol vexilologic nu al principatului Tării Românesti, ci al unitătilor militiei pământene si al navelor comerciale, datează din 1834, pe timpul domniei lui Al.D.Ghica. Benzile erau dispuse pe orizontală, cu fâsia rosie la partea superioară si cea albastră la partea inferioară. Pe galben, era pictată acvila cruciată, încoronată, tinând în ghiare un buzdugan si o spadă, înconjurată de o cunună ovală din frunze de stejar si laur; în colturi, erau pictate acvile. Pornindu-se de la Hatiseriful din 1834, prin care sultanul aproba cele trei culori ca simbol vexilologic, adeptii "Partidei Nationale" vor vedea în acest tricolor simbolul national al tuturor românilor. Fără îndoială că această optiune a fost puternic influentată de miscarea natională pe care noile forte politce ale burgheziei o promovau în întreaga Europă, modelul vexilologic fiind cel francez: albastru, alb, rosu. După acest model, Belgia adoptă, la proclamarea independentei sale, steagul negru, galben, rosu; revolutionarii italieni - si apoi statul italian - verde, alb, rosu etc. În aceeasi perioadă, a domniilor "Regulamentare", în Moldova, domnitorul Mihail Sturdza împarte si el drapele si stindarde noilor unităti ale militiei pământene. Culorile unitătilor militare moldovene sunt bicolore: pe pânza albastră sunt plasate la colturi pătrate rosii. Pe aversul pânzei, în centru, era bourul moldovenesc cu stea între coarne si coroana princiară, în timp ce pe revers era pictat Sf.Gheorghe călare, ucigând balaurul; pe pătratele rosii era monograma domnitorului, "M". De notat că nici în această perioadă nu s-a ajuns încă la instituirea unui steag al "statului", principalul steag al tării fiind cel al domnitorului. Steagul domnesc al lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) era confectionat din mătase rosie având marginile brodate cu flori de aur; central, un scut, timbrat cu coroana princiară, în care este acvila cruciată, scutul fiind sustinut de doi lei rampanti; în spatele scutului sunt încrucisate o spadă si un buzdugan, iar totul este plasat deasupra unei panoplii formate din steaguri, arme, tevi de tun, tobe si ghiulele. Pe reversul steagului este pictat Sf.Gheorghe călare, omorând balaurul. În contextul revolutionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri a unor state nationale, si revolutionarii români, aflati la Paris la izbucnirea revolutiei, vor arbora drapelul albastru, galben, rosu, cu albastru la hampă. Asa va fi si consfintit, ca drapel national, prin Decretul nr.252 al guvernului provizoriu de la Bucuresti, desi, initial, apăruseră drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontală, asa cum fuseseră ele arborate de revolutionarii români din Ardeal la Adunarea Natională de la Blaj din 26 aprilie. Nu stim motivul pentru care ardelenii au ales dispunerea culorilor pe orizontală; este posibil să fi fost un mimetism după tricolorul verde, alb, rosu al revolutionarilor maghiari. Ar mai fi de notat că, initial, tricolorul românilor ardeleni a fost albastru, alb, rosu, cu benzile pe orizontală, pe alb fiind scris cu auriu "VIRTUS ROMANA REDIVIVA" (Virtutea romană reînviată). În decursul revolutiei însă, treptat, toate drapelele românilor vor înlocui albul cu galben. Ca drapel national, tricolorul se impune în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar în varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Primul steag din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâsia albastră plasată sus, apoi, în a doua perioadă a domniei lui Cuza, fâsia rosie a fost dispusă la partea superioară. Odată cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, atât steagul tării cât si drapelele si stindardele unitătilor militare vor avea benzile dispuse pe verticală, cu albastru lângă hampă. România se alinia astfel regulilor vexilologice europene pentru steaguri tricolore care au, toate, banda de culoarea cea mai închisă, culoarea "rece", lângă hampă. Trebuie făcută precizarea că între steagul national si drapelele unitătilor militare au existat întotdeauna si peste tot în lume diferente. La noi, drapelele militare au avut redată stema tării pe centru si în colturi sigla suveranului, pe când steagurile nationale, începând din 1872 când aceste aspecte sunt legiferate, nu. În 1948, regimul comunist, pentru a încerca să îndepărteze cât mai mult din tot ce a însemnat traditia natională, a înlocuit nu numai stema tării, rezultată din îmbinarea elementelor heraldice traditionale, cu una nouă, de sorginte sovietică, dar a si plantat această nouă stemă pe tricolorul national. În decembrie 1989, oamenii au rupt simbolul comunismului de pe steag si s-a revenit la ceea ce fusese steagul României din 1872 până în 1947. Sursa:www.enciclopedia-dacica.ro

Ingerii din cartea lui Enoch

Cartea lui Enoch face parte din Evangheliile considerate “apocrife”, nume dat încă din vechime de către biserică scrierilor care provin din ambianţa iudaică, fiind legate de istoria originii creştinismului, dar care nu sunt incluse în canon. In vechime, cu trecerea timpului aceste scrieri au fost uitate sau chiar pierdute Şi nu au fost redescoperite decât recent. O astfel, de lucrare este Cartea lui Enoch care a fost regăsită de abia la finalul secolului 18 în nişte manuscrise etiopiene.

Această carte este de o foarte mare importanţă pentru biserica creştină din timpul primelor secole, carte în care Noul Testament este numit "scriptură sfântă”.

Această lucrare se ocupă de îngeri şi este o autentică mină de informaţii; se poate spune că această carte prezintă o angeologie clar dezvoltată, o adevărată doctrină a îngerilor.

Chiar de la începutul cărţii autorul vorbeşte despre făpturi înaripate, mesageri divini, afirmând că ştie de existenţa lor atunci când scrie: "Acesta este cel pe care mi l-au arătat îngerii; am ascultat tot ce mi s-a spus şi am notat totul, nu pentru această generaţie, ci pentru cea care va să vină, generaţia viitoare."

Dar capitolul cel mai important este capitolul şase, denumit şi Cartea celor vigilenţi aceasta trebuie considerată una dintre cele mai vechi informaţii legate de existenţa îngerilor căzuţi. Iată câteva citate din acest text. Şi s-a întâmplat că numărul oamenilor a crescut şi oamenii au avut fete foarte frumoase şi îngerii, fii ai cerului, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele şi şi-au spus unii altora: "veniţi, hai să ne luăm de soţii pe fetele oamenilor şi să avem copii cu ele."

Aşa a spus Semeyaza, conducătorul lor: «"Mă tem că voi nu sunteţi de acord cu aceasta şi că eu sunt cel care, prin atitudinea mea, vă trag spre păcat." Dar toţi într-un glas i-au răspuns: "Jurăm, noi toţi cei de aici, că ne angajăm să nu ne abatem de la această propunere şi să o punem în fapte". Aşa că, au jurat cu toţii, căzând astfel în păcat toţi două sute.»

Din lunga listă cu îngeri căzuţi putem enumera pe Asael, Batraal, Anani, Ramuel, Ezeqeel şi mulţi alţii.

Şi apoi textul Cărţii lui Enoch continuă:

"Şi şi-au luat de soţii pe fiicele oamenilor şi ele i-au învăţat incantaţii şi magie, le-au vorbit depre puterea plantelor şi a rădăcinilor lor. Ele au rămas însărcinate şi au născut nişte copii giganţi. Aceştia mâncau toate fructele pe care le cultivau oamenii, până când oamenii şi-au dat seama că nu mai pot să-i hrănească. Atunci, giganţii au început să păcătuiască împotriva păsărilor, animalelor, reptilelor, peştilor, mâncăndu-le carnea şi bându-le sângele. Pământul acuza de toate aceste atrocităţi pe nedoriţi.”

Un alt pasaj din Cartea lui Enoch spune:" Odată cu îngerii căzuţi a venit pe Pământ răul, aceştia învăţându-i pe oameni - citim în continuare în cartea lui Enoch - să fabrice arme şi paloşe, să cunoască valoarea aurului şi a pietrelor preţioase, să.practice magia şi astrologia, să se lupte. Pe femei, îngerii căzuţi le-au învăţat să se machieze, să poarte bijuterii, să se împopoţoneze. În consecinţă, prezenţa lor nu a condus la o dezvoltare a cunoaşterii, ci la apariţia păcatului, impurificării şi a războaielor.

Cu multe referiri la prezenţa îngerilor este un alt text apocrif intitulat Cartea Giubileelor, numită şi "Mica Geneză" pentru că în ea sunt povestite evenimentele de la creaţia lumii până în momentul în care Moise a primit, pe muntele Sinai, de la Dumnezeu legile .

Deşi Vechiul Testament nu spune nimic despre momentul în care Dumnezeu a creat îngerii, Cartea Giubileelor spune clar că încă din prima zi a Genezei, Dumnezeu a creat îngerii şi spiritele naturii. În această carte este scris că de fapt angelus faciei, îngerul care se află întotdeauna alături de Dumnezeu este cel care i-a explicat lui Moise procesul Genezei: "Aici sunt scrise toate lucrurile creaţiei, modul în care Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi s-a odihnit în cea de-a şaptea, cum creaţia este sfântă pentru că este a lui Dumnezeu şi pentru că El şi-a lăsat semnătura asupra ei. Este scris cum în prima zi a creat atât cerul din înalturi cât şi pământul şi apele şi toate corurile îngereşti care trebuie să-l ajute la desăvârşirea creaţiei. Corurile îngereşti sunt formate din îngeri cu diferite funcţii; unii rămân întotdeauna alături de Dumnezeu, alţii sunt îngerii care sunt alături de sfinţi, ajutându-i în misiunea lor sau îngerii protectori ai oamenilor, sau îngerii care protejează natura şi spiritele naturii, ale focului, vântului, furtunii, a zăpezii şi grindinei, ai tunetelor şi trăznetelor, ai frigului sau ai căldurii, ai perioadelor ploioase sau ai primăverii, ai toamnei, îngeri protectori ai tuturor spiritelor care există în cer, pe pământ, pe culmi şi în abisuri, ai luminii şi ai întunericului, al zorilor şi al serii, toţi fiind ghidaţi de înţelepciunea inimii divine."

Sursa:"Ingerii" scrisa de Paola Giovetti

Cum multumim ingerilor...

Îngerii merită toată recunoştinţa noastră, întocmai ca cea pe care o resimţim faţă de un prieten fidel şi întotdeauna gata să ne asiste cu dragoste şi înţelegere. Deci, este firesc să le mulţumim pentru răbdarea pe care o manifestă faţă de noi zi de zi. A mulţumi îngerilor înseamnă, înainte de toate, să avem încredere în prezenţa lor şi să ne amintim că noi nu suntem niciodată singuri, pentru că-i avem mereu alături de noi şi ei nu ne vor decât binele. Să ne adresăm lor cu încredere şi devoţiune, invocându-i atunci când avem nevoie de protecţia lor. Ei nu ne lasă niciodată să fim copleşiţi de confuzie şi descurajaţi, dacă acestea apar, căci, dacă le-o cerem, ei ne vor ajuta să găsim forţa de a merge mai departe şi de a ne redobândi echilibrul interior.

Dincolo de formulele pe care le-am putea folosi pentru a ne exprima recunoştinţa, putem s-o facem mult mai bine fiind tot timpul pregătiţi să le auzim sfaturile şi, pentru a reuşi acest lucru, este necesar să ne schimbăm anumite comportamente şi chiar scheme de viaţă. Să lăsăm la o parte egoismul, să învăţăm să-i respectăm pe ceilalţi şi necesităţile lor, să acceptăm că cei apropiaţi nouă au idei diferite de ale noastre şi să le permitem să şi le exprime liber. Să nu le dispreţuim sfaturile, să ne deschidem sufletul la gândurile şi sentimentele pe care ei reuşesc să ni le inspire, să nu-i ofensăm prin acţiuni şi atitudini nedemne, să-i ajutăm să aibă grijă de noi, având mai întâi noi grijă de noi şi de alţii. Toate acestea reprezintă un pas înainte spre înţelegerea universală şi dovada că începem să punem în practică sugestiile îngerilor.

Îngerii nu aşteaptă nimic de la noi, nici măcar să le mulţumim, dar, cu toate acestea, putem să o facem, pentru că o merită din plin.

Sursa:www.lumeaingerilor.ro

Va imbratisez cu multa dragoste!!!

ARGANGHELUL METATRON & ARHANGHELUL MIHAIL

Metatron este singurul înger al sferelor celeste care a cunoscut conditia umana. Sub numele de Enoh, a fost al saptelea patriarh dupa Adam. Sufletul sau a fost toata viata plin de credinta, de iubire pentru oameni si foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea ca numai acela care învata permanent din ceea ce se petrece în el si în afara lui este capabil sa-si ajute cu adevarat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunatatii inimii. Dupa moartea sa, a fost ridicat la Cer, unde Dumnezeu l-a investit ca arhanghel.

Arhanghelul Metatron ne ajuta sa descoperim valoarea faptelor noastre; este martorul binelui pe care îl facem si al iubirii pe care o daruim; ne permite sa ne concretizam capacitatea de a iubi si de a fi iubiti.

Metatron este considerat Arhivarul Cerului, pentru ca este însarcinat sa înregistreze toate faptele noastre în Cartea Vietii, dar si sa-si aduca sprijinul la împlinirea proiectelor oamenilor. El ne îndeamna sa învatam din fiecare experienta a vietii, sa acceptam tot ceea ce ni se ofera, sa cautam sa întelegem sensul profund al fiecarui lucru. Metatron este un fel de punte între Dumnezeu si om, care poate sa-i ceara sprijinul în cunoasterea valorii faptelor sale. El ne ajuta sa pastram echilibrul între ceea ce dam si ceea ce pastram pentru noi însine, pentru a ne defini mai bine limitele si pentru a întelege adevaratul sens al propriei fiinte. Pentru aceasta, este necesar mai întâi sa constientizam ca fiecare om vine pe Pamânt cu un rost, fiecare are ceva de împlinit, iar acest "ceva" este în acord deplin cu fiinta lui si cu vointa divina. Ne asista în descoperirea potentialitatilor fiintei noastre si ne creeaza oportunitati prin care sa ni le punem în valoare. Ne ajuta sa întelegem ca, atunci când ne simtim goi, apatici, tristi sau furiosi, iar problemele se tin lant de noi, nu suntem pe drumul cel bun. Atunci e momentul sa ne oprim si sa-l rugam pe Arhanghelul Metatron sa ne inspire si sa ne ghideze în gasirea drumului potrivit pentru noi însine. Pentru ca nu exista un drum mai bun sau mai putin bun, mai greu sau mai usor, ci doar drumul potrivit fiecaruia. Si nu-l vom gasi cautând modele în stânga si-n dreapta, ci numai în noi însine. Ne ajuta sa ne împlinim menirea în bucurie si sa întelegem ca starea de împlinire a oricarei fiinte umane este strâns legata de împlinirea menirii.

Metatron ne învata sa gasim masura corecta în iubire, munca, creatie, aducând în viata noastra echilibru, sanatate, armonie si seninatate. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste. Nimeni altul în afara lui nu a stocat evenimente, fapte si întâmplari în memoria Universului (care este, de fapt, Memoria Divina) asa cum a facut el, astfel încât, ori de câte ori ne este greu, prin rugaciune si prin credinta, noi sa primim de acolo starea sufleteasca sau ideea care sa ne salveze.

Este alaturi de noi atunci când trebuie sa depunem eforturi importante, în cele mai diverse situatii: relatii afective, împlinirea unor aspiratii, renuntarea la obiceiuri nocive, aplanarea conflictelor prin întelegerea cauzelor etc.

Ne rugam Arhanghelului Metatron sa ne încurajeze în întreprinderile noastre si sa ne acorde o viziune justa asupra a ceea ce avem de îndeplinit. În apelarile noastre sa-i cerem sa ne faca sa stim daca eforturile noastre sunt suficiente sau daca, dimpotriva, trebuie sa ne intensificam energiile pentru noi însine sau pentru ceilalti.

Sa ne bucuram împreuna de prezenta lui Dumnezeu în fiecare dintre noi!

Arhanghelul Mihail

Idee-forţă: Îmi trăiesc viaţa integru, luptând pentru adevăr şi dreptate.

Simbolism: Arhanghelul Mihail (Michael) este prin excelenţă luptătorul luminii, care triumfă asupra obscurităţii forţelor răului. În icoane, el ţine în mână o balanţă cu care cântăreşte faptele oamenilor în ziua Judecăţii de Apoi, precum şi o spadă cu ajutorul căreia îl supune pe Satan şi puterile întunericului. Este deseori reprezentat învingând un dragon (balaur).

Funcţie angelică: Conducătorul Oştilor Cereşti

Darurile spirituale pe care ni le oferă: Ne întăreşte sufletele şi ne susţine în lupta cu forţele răului, fie că este vorba de aspecte exterioare sau de aspecte şi tendinţe negative care încă mai există în fiinţa noastră; ne susţine atunci când suntem singuri.

Numele arhanghelului Mihail (Michael) înseamnă în limba ebraică „Cel care este asemenea lui Dumnezeu”. El este cel pe care îl invocăm pentru a ne susţine în lupta noastră cu forţele răului. Este cel care ne ajută să descoperim lumina din interiorul nostru. Istoric, el este considerat protector al Israelului şi al Bisericii Catolice. Este sfântul patron al poliţiştilor şi soldaţilor, dar şi al copiilor mici şi se spune că îi veghează pe pelerini şi pe străini. El este un luptător de temut, Prinţ al Armatelor, care luptă pentru dreptate şi îi ajută pe cei care se confruntă cu situaţii dificile. Mihail este totodată cel care dăruieşte răbdare şi fericire.

Lui îi este asociat elementul subtil Foc, care simbolizează arderea a tot ceea ce este trecător astfel încât să rămână şi să strălucească numai lumina pură şi esenţială. El mai este numit şi Binevoitorul Înger al Morţii deoarece ne conduce către nemurire, fiind totodată cel care „cântăreşte” sufletele, punând în balanţă faptele lor bune şi rele, la Judecata de Apoi.

Tradiţiile iudaică, creştină şi islamică îl consideră la unison pe Mihail ca fiind cel mai mare printre îngeri. El mai este cunoscut sub diferite nume, precum Purtătorul Cheilor Raiului, Conducător al Arhanghelilor, Înger al Pocăinţei, milei şi sfinţeniei, Prinţ al Prezenţei Divine, Gardianul lui Iacob, Îngerul tufişului în flăcări.

El este un neobosit luptător al binelui şi întotdeauna îi sprijină pe cei care sunt umili. Mihail îi inspiră pe cei care trudesc în singurătate şi întotdeauna este gata să întindă o mână de ajutor celui aflat în necaz sau suferinţă.

Îl putem ruga pe Arhanghelul Mihail să ne ajute să ne controlăm şi să ne depăşim tendinţele negative care mai subzistă în fiinţa noastră. De câte ori ne simţim depăşiţi de evenimente sau situaţiile vieţii par să se deruleze implacabil, el ne poate ajuta să avem o viziune mai elevată, spirituală, înţeleaptă, asupra vieţii noastre. Misiunea lui este să ne ghideze şi să ne protejeze împotriva nedreptăţii şi să ne ajute să ne deschidem fiinţele către ceea ce este etern şi nepieritor. Îl putem ruga să ne ajute în orice situaţie în care ne simţim copleşiţi sau singuri şi avem nevoie de ajutor.