Taina curcubeului romanesc, de Felicia Puscas

Manastirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului de langa Cluj are o pulsatie speciala vineri seara, cand se tin slujbele de maslu. Multi oameni

, uluitor de diversi ca infatisare, varsta si imbracam

inte, veniti de pretutindeni, urca panta, apoi scarile i

ntunecate ale sfantului locas, avand inca inscrise pe fetele usor crispate, preocuparile din lumea mireana, necazurile, neimpl

inirile si lipsurile pentru care vin sa -I ceara ajutorul Sfin

tei Fecioare.

Odata ajunsi inauntr

u, se simte clar schimbarea lor de preocupare. Unii inainteaza cu greu spre icoanele de

inchinaciune, altii isi gasesc un locsor mai ferit , in

corpul din spate al bisericii, altii pun pe mesele de jer

tfa uleiul si faina ceru

te de ritual…, dar toti asculta litania din vocea firava a cal

ugaritei, care vesteste ca am sosit in alta lume, cu alta lu

mina. Acea lumina care straluceste si pe fetele, ceva mai destinse de acum, ale tuturor.

Credinciosii mai cauta cu privirile prin multime, dupa cunostinte, in asteptarea inceperii slujbei oficiate de catre parintele staret si cei sase preoti din soborul sau - slujba in intregime la vedere, caci se desfasoara inaintea iconostasului.

Eu ma acomodez in acest interval, ca intotdeauna, cu cromatica frescelor, cu descoperirea unor imagini iconice care imi spun de fiecare data ceva mai mult si cu examinarea acelor coltisoare pictate, ce aduc mesajul specific fiecarui locas de inchinare. Amprenta.

Culoarea predominanta a manastirii este mai particulara. Cum e tigla de Jimbolia, daca mai stie cineva cum arata unul dintre lucrurile valoroase si trainice ale economiei romanesti, din epoca in care nu exista pentru acestea termenul BRAND. Sa zicem caramiziu, dar nu tocmai. Nici maro. O culoare mai putin vie, mai calma.

In aceasta seara de vineri, luptand cu senzatia neplacuta ca iar trece o ora si jumatate de liturghie in zbor mult prea grabit, ma agat cu privirea de bolta de deasupra altarului, umbrita la aceste slujbe si vad ceva surprinzator prin coloristica si imagine: pe Sfanta Fecioara sezand pe un curcubeu viu colorat, desfasurat pe bolta ca un balansoar, adica arcuit in sus! Parca se legana acolo, privindu-ne!

Recunosc faptul ca , din acel moment, slujba a alunecat pe langa urechile mele fizice sau de alta natura, caci ma ispitea prea tare imaginea insolita tocmai descoperita si, desigur, simbolistica acesteia. Privind insa mai cu atentie, mi-am dat seama de eroare: nu era un curcubeu, ci tricolorul nostru desfasurat pe fundalul imaginii in centrul careia suradea bland, Maica.

Da, imi zicea un pui de gand, tricolorul, Romania, gradina Maicii Domnului! Asta exprima imaginea!

Doamne, frumos si cald este cuvantul MAICA!

Pana aici, nimic deosebit: atentia mi-a determinat intentia de desimbolizare, apoi atentia marita a corectat si declansat decodarea simbolului. Punct.

Ba deloc punct, pentru ca, venind spre casa dupa miruire, zdruncinandu- ne cu masina dupa miezul noptii, prin intunericul si gropile asfaltului romanesc contemporan, ma tot intrebam ce iluzie avusesem eu, acel curcubeu rasturnat, inexistent acolo unde il vazusem ! De unde confuzia?

In acest moment sunt convinsa ca ati inteles mica sarada care, dupa mine, poate conduce spre o uriasa deschidere, pentru cei chemati sa o fundamenteze nu cu rationamente , ci cu adevaruri revelate de dincolo : tricolorul romanesc are inglobat in sine culorile fundamentale ale curcubeului, aceleasi cu cele ale chakrelor, deci ale universului de sus , precum si ale celui de jos! Mai exact, rosul la baza, oranjul si galbenul de pe pozitiile 2 si 3 care fuzioneaza pe stindard in galben auriu aflat in pozitie mediana, iar celelalte, in ordine: verde, albastru, indigo si violet, culorile reci care, prin combinatie, nasc dominanta albastra, corespunzatoare celei de-a treia benzi a tricolorului.

Dupa cum vedem, nu numai culorile , dar si ordinea lor este identica!

,,Precum in cer , asa si pe Pamant ” ? Braul Cerului si braul Pamantului binecuvantat isi dau mana pe bolta unei manastiri romanesti , sub obladuirea Maicutei Preacurate?

Se poate afirma ca avem de-a face cu o coincidenta, desi stim cu totii ca asa-numitele intamplari au, de fapt, intentionalitate ascunsa sau transparenta, in functie de puterea de perceptie a fiecaruia.

Daca asa stau lucrurile, deci daca este o asociere fortata, ma gandeam eu, atunci in istoria cunoscuta a neamului nostru trebuie sa fi fost mai multe cautari , pana la definitivarea aspectului flamurei nationale. Asa ca m-am apucat de studiat si iata, pe scurt, istoria tricolorului- curcubeu.

Nu aducem in discutie ipoteza neconfirmata , conform careia capul de lup al balaurului de pe stindardul dacic, ar fi fost colorat tocmai in aceste culori!

Ne vom centra doar pe informatii documentate, fara a specifica insa sursa, caci aceasta este facil de gasit. Pe noi ne intereseaza daca, de la aparitia poporului roman sau de mai dinainte, stramosii nostri au ratacit in cautarea unei simbolistici reprezentative pentru ei in fata Cerului si a neamurilor, sau si-au descoperit identitatea , fara sovaiala.

Si iata ce am aflat: stim din surse istorice si lingvistice ca se poate vorbi despre limba romana de pe la sfarsitul sec al VI-lea, iar poporul roman a avut constiinta unitatii nationale , de pe la sfarsitul secolului al VIII-lea, dupa unii cercetatori.

Cam pe atunci, in Novella data de Imparatul Iustinian in anul 535, acesta descrie astfel stema pamantenilor din nordul Dunarii, urmasii dacilor cu care inca Imperiul mai avea relatii de colaborare: prima diviziune, scut rosu, a doua diviziune, scut ceresc, cu insemne, iar in mijloc, scut auriu. Iata prima atestare scrisa despre tricolorul romanesc, dovada, ca , de pe atunci , culorile: rosu, galben si ceresc sunt ale neamului dacoroman.

Sarind peste ani, regasim tricolorul reinviat in Evul Mediu prin armatele reintregirii, condusa de Mihai Viteazul. Acesta le oferea boierilor fideli Unirii , diplome ce contineau culorile tricolorului dispuse vertical, incepand cu albastru la dreapta. Oare ce Arhanghel i-o fi soptit Marelui Voievod , puterea sacra a acestor culori protejuitoare? Ca presupunem ca Novella evocata nu era tocmai la indemana tuturor pentru a o studia!

Ulterior, in cele trei provincii istorice, se incetateneste o datina extrem de sugestiva si deloc intamplatoare: voievozii moldoveni folosesc fondul rosu pentru steagurile lor, iar cei munteni, galbenul.

Ramane doar culoarea cerului, ca sa-l citam pe imperator, sacra si inlacrimata, sa astepte mult, dar bine, pentru a falfai in libertate , deasupra tinuturilor Transilvaniei . Albastrul a devenit aici insemnul rezistentei impotriva deznationalizarii practicate de Imperiul Austro-Ungar, ,,mneriul, ” ,- regionalism - adica azuriul intens, fiind culoarea UNICA in care erau zugraviti peretii caselor romanesti traditionale. In plus, pe stemele putinilor nobili romani ardeleni, campul era albastru, la fel cu cel de pe insemnele heraldice ale boierilor de dincolo de Carpati, care aveau posesiuni in Transilvania.

Tricolorul apare pe acelasi stindard , pentru intaia oara , in timpul Revolutiei lui Tudor Vladimirescu , in 1821, avand si inscriptia inflacarata: Virtus Romana Rediviva. In postura de drapel de identificare a navelor comerciale din Tara Romaneasca , se foloseste din 1834, din timpul domnitorului Alexandru Ghica, avand benzile orizontale, dispuse incepand cu rosu, iar la Revolutia de la 1848, tricolorul cu benzi verticale, incepand cu albastru , devine, in fine, insemn national pentru Tara Romaneasca.

Dupa Unirea Principatelor, in 1863, Alexandru Ioan Cuza, intaiul rege roman, adopta pentru Romania tricolorul rosu, galben si albastru cu benzi orizontale. M. Kogalniceanu specifica in 1867, atunci cand se revine la forma tricolorului din 1848, cea care este in vigoare si astazi, ca se face vorbire despre ,,drapelul neamului nostru, din toate tarile locuite de romani ” .Asa ca, la Marea Unire din 1918, steagurile de panza tesuta in casa - dar romanesti-tricolore ale ardelenilor - fluturau intaia data, cu mandrie, pe Campia Libertatii de la Alba Iulia.

Prea multa istorie, se pare! Unii cred insa ca niciodata nu este destul de stransa in bratele inimilor noastre. Suntem de acord cu ei. In plus, noi am avut o banuiala, un tel care ne-a rasplatit micul efort de insiruire. Ne-am gandit ca unde sunt cateva potriviri, mai incap si altele. Asa ca, verificand simbolistica numerologica din anii majori legati de istoria drapelului romanesc, constatam, nu cu mare mirare, ca se ajunge la cifre sacre, respectiv: 1821, egal 3; 1834, egal 7; 1848, egal 3; 1918, egal 1!

Ce minune! Cata splendoare contine perfectiunea! Ce de daruri si haruri! Cand flutura ostentativ si alte culori pe cerul romanesc, iata ca din plan astral se confirma in mod repetat ca tricolorul are o vibratie foarte inalta, ca El este cel chemat si ales, fiindca il sustin pana si cifrele: 1, 3 si 7!

Daca mai adaugam faptul ca tara romanilor contine toate cele 7 chakre in interiorul granitelor ei, in ordine, de la baza: pe Parang, la Simleul Silvaniei, la Polovragi, pe Rarau , la Sarmisegetuza, la Cernavoda si la Sambata de Sus, avem tabloul complet: o tara cu trei provincii, cu 7 centri energetici ai mamei Gaia si cu un tricolor ce insumeaza intregul spectru coloristic al curcubeului, aflat sub ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI!!! Cat de bine suntem binecuvantati!

Ce pui de zei sau Dumnezei merita sa se impartaseasca de atata sacralitate? Suntem gata sa fim ceea ce asteptam noi insine sa fim? Cred ca da, fiindca multi romani s-au imbaiat si s-au primenit , si pe dinafara si pe dinauntru.

.Cu aceste ganduri acum, imi doresc ca toti pamantenii de aici si de pretutindeni, sa intampine si sa co - creeze cu incredere si in bucurie, pacea de o mie de ani!

Sursa:editura foryou