REPREZENTARI ALEGORICE
In traditia multor popoare, corpul energetic subtil este considerat a fi Arborele Vietii, pe cand energia subtila Kundalini este reprezentata alegoric de un sarpe, e asemanata cu un foc, sau e numita apa vie, iar manifestarea sa este perceputa ca un suflu de origine divina (Duhul lui Dumnezeu in Vechiul Testament; Sfantul Duh in Noul Testament; Ruh in Coran; Paramchaitanya, in scrierile sfinte indiene, Pneuma, in limba greaca, Spiritus in latina etc.).
ARBORELE VIETII
Pomul, axul vertical, axis mundi, sunt tot atatea metafore pentru sistemul energetic subtil al lui Kundalini. La fel crucea (simbol al copacului) cu trei dimensiuni (trei canale): are sase varfuri plus centrul, deci sapte chakre.
Tema Arborelui Vietii nu-i este straina lui Lovinescu (Interpretarea..., p.67,105): "Obiectul central, cu deamanuntul studiat in basmul romanesc, este Pomul Vietii... Este Arborele Unitatii." De unde concluzia: "Ambianta romaneasca precrestina era de natura Primordiala".
"Cei trei copaci ai Paradisului, Pomul Vietii, de o parte si de alta cu Arborele Cunoasterii Binelui si Raului bifurcat, sau cei trei curenti subtili principali leaga lumea noastra de lumea cereasca" (loc. cit.).
Iata cum ni se dezvaluie simbolismul corpului subtil in Povestea viei: De trei ori cate noua ani a umblat Dumitru in cautarea Arborelui Lumii. "Cand a dat sa intre in ograda s-a izbit de Pomul Lumii. Nu se vedea dar il simtea... A sarit in sus. Cum a sarit, parca intr-o clipa i s-au deschis ochii, altii decat cei pe care ii avea. A vazut Pomul Lumii... intors cu varful in jos, cu radacinile in aer... Si a inceput sa planga de bucurie". Lovinescu comenteaza: "Asadar putem strabate toate zarile, aqrabu min chabliward, cum spune Coranul, "mai aproape decat vena jugulara"... Este semnificativa indicatia ca Axul Lumii trebuie cautat in maracinisul nostru, in partile cele mai parasite, mai incalcite din fiinta noastra, mai paraginite, cum le arata casa si ograda lui Dumitru. Fiind ascuns, nu devine vizibil decat atunci cand il pipai pentru prima oara, cand "luminile s-au deplasat" in tine, cum spun cabalistii, si-l vezi cu varful in jos si cu radacinile in Tarie, asa cum se oglindeste in lumea noastra" (Interpretarea..., p.120-121). Constient de rostul existentei umane, autorul explica in alt loc (p.95-96): "Tatal ceresc... l-a facut pe om, a carui misiune este sa elibereze scanteia olimpica din centrul sau... Initierea in Mistere avea aceasta ca principala tinta... Operatia este numita in Kabala "Makifim", deplasare a luminilor, ceea ce era inferior se transmuta in superior... Omul autonom devine un arbore inversat, cu radacinile in cer".
Cele de mai sus concorda perfect cu conceptele yoghine:
¤ corpul subtil, energetic, este reprezentat in Yoga asemenea unui arbore rasturnat, cu coroana in pamant si cu radacinile in aer;
¤ canalul evolutiei spirituale, Sushumna, corespunde sistemului nervos parasimpatic sau autonom;
¤ cei de trei ori cate noua ani de cautari semnifica activarea succesiva a celor trei canale si a celor noua chakre; ¤ sistemul subtil este invizibil: nu poate fi evidentiat anatomic (desi ne folosim de repere anatomice pentru a pozitiona aproximativ centrele energetice si canalele); in schimb, manifestarea energiei subtile se simte (v. alegoria suflului divin); ¤ saltul, care determina deschiderea ochilor, reprezinta trecerea la o noua stare (Yoga) prin ascensiunea energiei Kundalini, si presupune dobandirea unei noi constiinte (constiinta vibratorie), dar si schimbarea opticii asupra lumii, modificarea prioritatilor; ¤ deschiderea altor ochi decat cei pe care ii avea, este totodata o aluzie la activarea chakrei Agya ("al treilea ochi", v. mai sus).
Bucuria imensa resimtita este o consecinta cunoscuta a dobandirii starii de Yoga.
ALEGORIA SARPELUI
O formula araba spunea: "kana el-insana hayyatan fi-l qidam", adica "omul a fost altadata sarpe" (apud Interpretarea ..., p.150).
Despre simbolul sarpelui, Ernst Junger (Approches, drogues et ivresses, p.322) facea urmatoarele reflectii: "Cand sarpele se infasoara si de desfasoara in fata ochilor nostri, este mai mult decat o intalnire episodica. Zarathustra iubea sarpele; il considera ca cel mai intelept dintre animale. Nu se poate sa se fi gandit la sarpele lumii empirice, animalul pe care-l cunosc si-l descriu anatomistii si biologii. A trebuit sa presimta o alta inteligenta si o alta fiinta decat aceea ce apare in natura. In sarpe traiesc, de fapt, viclenia si intelepciunea mamei Natura, dar nu mai viguros decat in orice alta creatura. Aceasta nu explica spaima si veneratia pe care le suscita in orient si in occident, rangul care-l ridica deasupra capetelor zeilor si regilor si-i repartizeaza un loc la picioarele crucii... Ce lucreaza aici este un principiu diferit si mai puternic, care pana in timpul nostru a prezervat si conservat puterea sa imediata de surpriza... Nu este puterea originara, ci o putere adusa prin evolutie... In acest, sens sarpele este un stalp-frontiera" (apud Intrepretarea..., p.143-144). Pasionat de alchimie, Lovinescu (ibid., p.146) compara sarpele cu "mercurul radical, reprezentat printr-un triplu sarpe" (de fapt, cele trei canale).
Mai sus am avut ocazia sa vorbim de relatia dintre Kundalini, Insula Serpilor, sarpele-zeita Glikon. Revenim cu alte exemple din istoria antica a acestor locuri.
Caduceul lui Hermes ce apare pe monedele dacice cu legenda ARMIS sau SARMIS BASIL, simbolizeaza perfect sistemul subtil: o tija verticala (Sushumna, coloana vertebrala), in jurul careia sunt infasurati doi serpi (canalele laterale, Ida si Pingala), intretaindu-se in puncte nodale (chakrele, ce au proiectii pe toate cele trei canale). "Armis si Sarmis par sa fie identice cu Hermes. Valerius Flaccus, unul din preotii insarcinati cu pastrarea cartilor sibiline, vorbeste in Argonauticele sale de un rege scit Armes, adorat ca zeu, care devenise celebru prin iscusinta sa de a fura cirezile de boi si turmele de oi ale, vecinilor sai... anecdota similara cu mitul lui Hermes, furand boii lui Phoebus. Capitala Daciei era Sarmisegetuza" (Dacia..., p.46). Credem ca aici se afla cheia enigmei ce-l preocupa pe Eliade (Istoria..., p.171): "Cat despre "Hermes", care, dupa Herodot, era cinstit exclusiv de catre "regi", adica de aristocratia militara, el este greu de identificat". Pista unei divinitati solare, cercetata de savantul roman "nu lamureste deloc teologia "regala" mentionata de Herodot". Iata insa ca monedele amintite mai sus pun in evidenta relatia dintre casta sacerdotala regala (Sarabos tereos) si Hermes-Sarmis: SARMIS BASIL (regele).
Dansatoarele trace se remarcau prin aceea ca "in maini tineau serpi consacrati lui Sabazios, pumnale sau tirsuri" (Istoria..., p.170). Tirsul, toiag pe care erau incolaciti curpeni de vita de vie, simbol al lui Dionysos-Sabazios, reprezinta o alta alegorie a lui Kundalini, inrudita cu sarpele si caduceul.
Este bine cunoscut faptul ca stindardul dacilor reprezenta un lup cu corp de dragon (Vasile Parvan, Getica, p.519 sq.). Preluarea stindardului prevazut cu draco in armatele romane ale Imperiului de Jos se datora, foarte probabil, unei influente a dacilor sau partilor (De la Zalmoxis..., p.29).
Folosirea sarpelui-dragon pe stindardul dacilor ar putea dovedi ca, la origini, erau un popor de initiati in secretele energiei Kundalini simbolizata de acesta. Citam in acest sens pe Eliade (De la Zalmoxis..., p.144, nota 24): "Merkelbach arata ca animalul figurand pe stindarde trebuie sa fie pus in relatie cu miturile de origine ale anumitor popoare din antichitate. Altfel zis, urmand stindardul, armata reactualizeaza evenimentul mitic al intemeierii natiunii."
In reprezentarile artistice, sarpele edenic apare incolacit in jurul trunchiului Arborelui Vietii.
Mitologia crestina ni-l prezinta pe Sfantul Gheorghe, calare pe un cal de foc, infigand lancea si tintuindu-l de pamant pe Dragon. Lovinescu comenteaza: "Sfantul Gheorghe si Balaurul, antagonisti in ochii celor ce privesc din afara... sunt in realitate complementari pe verticala" (Interpretarea..., p.87). Si aici este evidenta identitatea balaurului (dragonului), animal fabulos, cu Kundalini. Calul de foc (focul fiind alta alegorie a lui Kundalini, v. acolo) e simbolul lui Kalki, stapanul Sahasrarei (fontanela craniana), locul pe unde energia divina patrunde in foetusul uman (v. mai sus). Lancea desemneaza napustirea lui Kundalini prin coloana vertebrala (lancea) si fixarea acesteia in sacrumul Muladharei (balaurul e tintuit astfel de Pamant, elementul Muladharei). De altfel, Lovinescu, vorbind de sadirea semintei ca "imitatie a fulguratiei primordiale a Soarelui spiritual creator de lumi" , il aminteste pe Sf. Gheorghe calare pe cal. Corespondentele cu cele aratate de noi nu lipsesc. Gheorghios (gr.) semnifica "lucrator al pamantului". "Apollo omorand pe Python, fiul malului, prin sadirea unui pom determina un ax vertical pe intinderea Gaiei, facand sa rasara la suprafata un punct pe un plan de existenta, care printr-o amplificare vibratorie va face sa treaca o latenta de la potenta la act" (ibid., p.87). Or, stim ca energia Kundalini e de natura vibratorie. Amplificarea ce transforma latenta in potenta, duce la Realizarea Sinelui, la trezirea constiintei vibratorii.
Privitor la simbolica sarpelui, Lovinescu (Interpretarea..., p.142-170) analizeaza balada populara Mistricean, pe marginea careia face urmatoarele comentarii (observatiile noastre, intre acolade { }): "Sarpele e fiinta principala din balada romaneasca pe care o studiem". Comparandu-l cu "Axis Mundi, verticala care strabate si uneste toate lumile prin centrul lor"; arata ca este calea necesara prin care Dumnezeu se coboara in lumea noastra {pogorarea lui Kundalini in fat}... Tot pe acelasi drum se inalta la ceruri {ascensiunea lui Kundalini prin Sushumna}. Dar aceasta coborare este sacrificiala {nu coborarea, ci ascensiunea, caci in Yoga clasica ea presupune asceza}, punctul de impact al verticalei cu orizontala... caverna de metamorfoze {osul sacru}, pentru ca in el Divinul se conditioneaza fara limitari {Kundalini}". Alte interpretari ale autorului fiind eronate, le vom trece cu vederea.
Balada debuteaza prin cuvintele:
"Departe, vere, departe,/ Nici departe, nici aproape.
In buricul pamantului,/ In mormantul Domnului,
La casele Leului,/ La curtile zmeului"
In cele de mai sus, Lovinescu vede "Buricul Pamantului... Omphalos, la care ajungi, spun sufitii, la fi-l bari wa la fi-l babri, nici pe uscat, nici pe apa, ci pe cararea subtire, ca un fir de paianjen, care serpuieste intre ele". Credem ca este o aluzie la o cunoastere esoterica, in fapt, cunoasterea despre Kundalini, aflata in osul sacru din noi, deasupra Muladharei (Pamant) si dedesubtul Nabhi (Apa), pe cararea ingusta a Sushumnei, nici departe, caci este chiar in noi, nici aproape, fiind inaccesibila omului de rand. Amintim ca sufismul reprezinta un curent esoteric islamic. "Mormantul Domnului"; este aici crucea, cu un simbolism dublu: Arborele Vietii, dar si Agya chakra, etapa penultima in ascensiunea lui Kundalini catre destinatia finala Sahasrara. Casele Leului si curtile zmeului sunt, desigur, denumirile altor chakre: sa ne reamintim ca leul e vehicului zeitei Durga, ce stapaneste, in conceptia yoghina, chakra Anahath; cat despre zmeu, ca entitate autohtona, e greu de precizat la ce se refera.
Mai incolo apar unele versuri cu semnificatie aparent bizara:br> "Pui de sarpe suga-mi-te,/ De sub talpa casei noastre"
indicand, dupa parerea noastra, prezenta lui Kundalini in stare latenta (pui de sarpe) intr-o pozitie bazala: Muladhara "suportul radacinii" (v. mai sus).
Partea din balada ce urmeaza e caracterizata de Lovinescu astfel: "Operatia este yoghina si strans legata de tehnicile desteptarii lui Kundalini":
"Sarpele dac-auzea/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean ca crestea.
Savai, Mistricean de un an/ Si sarpele de un an!
Savai, Mistricean de doi ani/ Si sarpele tot de doi ani!
Savai, Mistricean de trei ani/ Si sarpele tot de trei ani!
Si crescura pana la zece/ Si de zece nu mai trece!"
"Pentru ca e numarul indefinitatii matematice", comenteaza Lovinescu. Surprinzator, caci in alt loc (p.159) el remarcase: "de altminteri zece este reductibil la sapte in arborele sefirotic". Intr-adevar, aici este vorba de o "crestere", adica de ridicarea sarpelui Kundalini, treptat, prin cele sapte chakre. Dupa cum am aratat mai sus, anii reprezinta parcurgerea succesiva a traseului subtil.
"Sarpele-n coada de lungea,/ Si-n capatana se marea
Iar trupul, mare se facea,/ Aproape cat butea!
Zau, mi te apuca groaza!/ Loc sub talpa nu-mi avea!
De la zece ani pleca,/ De sub talpa esea
Casa trei zile urla!/ El, mare, unde-mi mergea?
In buricul pamantului,/ La mijlocul campului,
Pe cel drum cam parasit,/ Cu negara acoperit/ Cu troscot verde invelit
In buricul pamantului/ In inima campului.
El aici se-ncolacea/ Pe Mistricean astepta...
C-al lui era daruit/ De cand era copil mic".
Odata iesit de sub talpa (sacrumul Muladharei) sarpele Kundalini rascoleste cele trei canale, de fapt intregul sistem (casa trei zile urla), dar destinatia finala este Sahasrara, numita aici "inima campului" (intr-adevar, chakra inimii se proiecteaza exact in centrul Sahasrarei). Aici, Mistricean (Sinele, sau Atman) e asteptat de sarpe (Kundalini) avand loc o unio mystica a celor doua entitati (atingerea starii de unire = Yoga, in sanskrita). Balada dezvaluie faptul ca realizarea Sinelui (Yoga, trezirea lui Kundalini si unirea cu Sinele) constituie predestinarea oricarei fiinte umane, de la nastere (al lui era daruit de cand era copil mic). Drumul cel parasit, napadit de buruieni, este Sushumna care strabate chakrele impure ale fiintei umane nerealizate (v. mai sus Povestea viei).
"Sarpele se-ncolacea/ Dupa Mistricean sa lua/ Sapte hotare-l gonea"
reprezinta, de asemenea, descrierea parcurgerii de catre Kundalini a celor sapte chakre.
Balada descrie cum sarpele
"Pe Mistricean imbuca/ De la talpi ca mi-l lua"
"adica de jos in sus, in sensul in care parcurge Kundalini desteptata organismul uman" observa, pe buna dreptate, Lovinescu.
Parcurgerea de catre sarpele Kundalini a celor sapte chakre e redata metaforic si in mitul sarpelui urias care pazea "portile de fier" ale Dunarii. Portile sunt, desigur, chakrele, iar Dunarea e fluviul sfant al energiei Kundalini si, totodata axa acesteia, Sushumna Nadi (in sanskrita "nadi" este rau, fluviu). Sarpele va fi taiat in sapte bucati, cate una in alta localitate (metafora a parcurgerii etapizate a celor sapte centre subtile). Lovinescu face apropierea de trezirea lui Kundalini pe care (nu stim de ce) o considera malefica. Totodata realizeaza existenta geografiei sacre legate de prezenta chakrelor si canalelor planetare, posibil a fi activate prin interventia directa a Marilor Incarnari: "Pamantul e un organism spiritual, subtil si corporal. El are linii de forta, noduri de putere care trebuiau dezlegate, canalizate, sublimate, resorbite (si nu distruse desigur), operatiuni supreme intre toate rezervate Zeilor sau reprezentantilor lor" (Dacia..., p.44). "Aceste localizari terestre, desi inaccesibile, nu sunt decat niste oglindiri in lumea noastra ale unor prototipuri ceresti" (Interpretarea..., p.110). Ceea ce este in deplina concordanta cu conceptia hinduista care admite ca Virata, Fiinta Cosmica se reflecta la nivelul microcosmic (Pamant, fiinta umana). De altfel, Lovinescu amintea in aceeasi lucrare (p.15) de "inima Lumii" si de "corpul Adamului Cosmic", fiind de acord cu ipoteza ca "era in adevar in antichitate, ceea ce s-ar putea numi o geografie sacra, sacerdotala... Timeu al lui Platon pare sa contina, sub o forma voalata, unele aluzii la stiinta despre care este vorba" (ibid., p.201).
ALEGORIA FOCULUI
In Povestea viei, am vazut ca lotusul Sahasrarei e asemanat cu Ulciorul bucuriei care statea "in mijlocul nestematelor... si din el se raspandeau in toate partile raze" (Intrepretarea..., p.123). Petalele lotusului din acest centru sunt, intr-adevar, reprezentate ca niste raze de toate culorile, pornind din Brahmarandra. Descrierea sugereaza "focurile" nestematelor.
Lovinescu (ibid., p.128-130) trimite la o serie de detalii semnificative din cartea lui D.A. Vasiliu (Focul Viu, Studii de folclor, Bucuresti, Ed.Casa Scoalelor 1943) pe care il considera amintirea Rugului Arzator vazut de Moise pe Muntele Horeb. La fel, mentioneaza raspunsuri date unor culegatori de folclor: "Focul e fata lui Dumnezeu" (Vasiliu, p.109); "Focul tine cerul" (Elena Niculita-Voronca, Datinile si credintele poporului roman adunate si asezate in ordine mitologica, vol. I, part. IV-V, p.120), apreciind ca "afirmatie care intrece in splendoare pe celelalte": "Vazduhul pe care coboara pasarea e foc". Dincolo de splendoarea pe care o remarca autorul, noi vedem aici identificarea cunoscuta (a doua simboluri ale lui Kundalini: Duhul Sfant ca pasare si focul) pe care o regasim la descrierea pogorarii Duhului Sfant ca limbi de foc asupra apostolilor si a Fecioarei Maria, in ziua de Rusalii.
Multe din reprezentarile artistice ale unor zeitati din vechime, le arata purtand coarne, ca simbol al puterii. Aratam ca este vorba de puterea conferita de energia Kundalini. Astfel, pe un sigiliu descoperit la Mohenjo-daro, datand din mileniul al treilea, se observa un personaj asezat in clasica postura yoghina a lotusului; din cap ies trei fascicule de raze: cel central vertical, cele laterale curbate ca niste coarne. Numeroase zeitati din Mesopotamia poarta "coarne". La fel e prezentat Moise in nemuritoarea sculptura a lui Michelangelo. Este, de fapt, reprezentarea emanatiei unor raze luminoase (manifestari cunoscute ale energiei Kundalini - v. serialul despre Yoga si crestinism). Confirmarea acestei identitati o aflam intr-o colinda (Monica Bratulescu, La luncile soarelui, antologie a colindelor laice, Ed. pentru literatura, Bucuresti 1964; apud Interpretarea..., p.182, nota 11) unde putem intalni versurile:
"Manule, Manule
Nu ma sageta/ Nici nu m-alunga/ Ca eu ti-oi lua
Cele doua coarne/ Cele doua raze".
ALEGORIA APEI VII
Locul sacru unde locuia Zalmoxis, era muntele (sau pestera) "socotit sfant si asa il si numesc. Numele lui este Kogainon, la fel ca al raului care curge pe langa el" (Strabon, Geografia VII, 3.5).
Desi exista mai multe ipoteze asupra localizarii muntelui Kogaion (I.I. Russu, loc. cit.) se pare ca majoritatea inclina sa-l identifice cu varful Omu.
Lovinescu a observat si el analogia intre numele muntelui (varfului) si cel al silabei sacre OM a hiduismului, facand legatura si cu Omólois, numele sub care Saturn era adorat de Thessalieni. "Chiar pe varful Omului (la 2550 m), este un omphalos urias de zece metri inaltime si douazeci latime. Este Geticus Polus, numit de popor "Osia Lumii" si "Buricul Pamantului". In plus, Muntele Om este traversat de o grota imensa care e una din cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat inca de capat. A fost explorata pe vreo douazeci de kilometri si atat" (Dacia..., p.35).
Lovinescu semnaleaza, in legendele romanesti, o populatie misterioasa (Blajini, Rohmani, Rahmani, Rucmani): "Sunt Blajini, sunt Sfinti. Locuiesc la capatul Lumii, aproape de Apa Sambetei; toti sunt sihastri; toti sunt preoti; tara lor se numeste Macarele (macáron nesoi, Insulele Preafericitilor). Portile Raiului sunt aproape... la Rohmani se gaseste Apa Vie si Apa Moarta. Poporul sarbatoreste si astazi "Pastele Blajinilor" (Dacia..., p.40). Numele de Rohmani/Rahmani (Lovinescu il considera provenit de la Rama!) trimite la casta preoteasca a Brahmanilor ("toti sunt preoti"). De altminteri, se stie ca sihastrii (isihastii) practicau Yoga (v. serialul "Yoga si crestinism", din revista YOGA SPONTANA) Raiul este Sahasrara; portile sale alcatuiesc Agya chakra (v.mai sus). La capatul opus (capatul Lumii) se afla Muladhara. Apa Sambetei este Kundalini. Dupa cum am vazut mai sus, Apa Vie si Apa Moarta, reprezinta canalele laterale. Acesti initiati dobandisera, prin Yoga, beatitudinea, erau preafericiti.
Legenda relateaza despre un moldovean care i-a slujit unui Rohman timp de sapte ani (necesari deschiderii celor sapte chakre), in schimbul dezvaluirii secretului Apei de Foc (v. mai sus alegoria Focului).
Lovinescu face urmatoarea remarca (Interpretarea..., p.67): "Complementarismul si stransa solidaritate dintre Arborele Vietii si Apa Vietii constituie una din temele cele mai raspandite in simbologia universala... Influentele ceresti se coboara de-a lungul Polului, al Axului vertical... pentru a se transforma, a se distribui la radacina copacului" (Mula adhara). In Cartea Facerii din Biblie, din Arborele Vietii din centrul Raiului izvorasc fluviile (in sanskrita "nadi", canalele).
In Povestea viei (Interpretarea..., p.122-123) se descriu etapele realizarii Sinelui, iluminarea treptata a canalelor si chakrelor: "Dupa unsprezece crengi verzi, frunzele au inceput sa fie de arama stralucitoare... continua sa urce. De data asta frunzele erau de argint... Ajunsese la crengile de aur. Trecu de ele si se afla dintr-odata la crengi cu nestemate. In mijlocul nestematelor, statea Ulciorul Bucuriei... si din el se raspandeau in toate partile raze...Vazu curgand in acelasi timp Izvorul Bucuriei". Preasfantul ii spuse ca el ar fi putut sa fie "omul care sa fi adus pe pamant Ulciorul Bucuriei si Izvorul Vietii, ca sa fie dat oamenilor. Altcineva va face lucrul acesta". Alegoria este evidenta: crengile cu nestemate sunt etapa ultima, Sahasrara. In centrul ei se afla Brahmarandra (Ulciorul Bucuriei), deschiderea prin care se revarsa Kundalini, apa vie, care confera bucuria, beatitudinea (Ananda, in sanskrita).
Dupa ce sunt depasite primele unsprezece crengi (verzi, deci obisnuite), are loc o transcendere, caci incep sa ni se dezvaluie elementele structurii subtile: frunzele de arama, de argint, de aur si de nestemate, culminand cu Ulciorul Bucuriei, in care noi vedem o trimitere clara la Potirul sfant al Graalului din ciclul arthurian al legendelor Mesei Rotunde. Cele unsprezece crengi pot fi o referire la etapa actuala a ciclului, era Pestilor, cea de-a unsprezecea (a douasprezecea si ultima, fiind era Varsatorului simbolizata de Ulcior).
Lovinescu face o interesanta legatura intre numele eroului din basm si cel al Sfantului Dumitru "izvoratorul de mir", deci cel ce revarsa "apa vie" a lui Kundalini (noi l-am numi Varsator, simbol al erei celei noi, deci al lui Kalki).
Sahaja Yoghinii stiu din proprie experienta ca dupa ce a primit Realizarea Sinelui, cel initiat poate la randul sau ajuta la emanciparea altora, trezindu-le energia Kundalini, asa cum se descrie in Povestea gainusii de aur (ibid., p.106--107). Gheorghe "reusise sa realizeze in el insusi o purificare si o armonizare superioara starii lui anterioare". El trece "de la starea contemplativa la aceea de legatura directa cu dumnezeirea". Faptul ca Dumnezeu ii daduse dezlegare sa dea samanta din pom (al Vietii, deci sa raspandeasca stiinta secreta), la oameni atat buni cat si rai "ca sa se intinda in toata lumea", reprezenta "o adevarata investire a lui Gheorghe cu calitatea de "guru", adica de ajutor pentru purificarea altor spirite incarnate in oameni... Dupa ce si-a lucrat pamantul, adica si-a purificat spiritul (caci acesta este sensul ezoteric de "lucrator al pamantului" - Gheorghios, in greceste), i s-a dat sarcina de "semanator" cu toate implicatiile sale... Samanta din care sa creasca" arborele.
ALEGORIA SUFLULUI DIVIN
Din cele mai vechi timpuri, se stia ca trezirea energiei Kundalini se manifesta sub forma unui suflu. Pentru crestini este clasic exemplul zilei de Rusalii cand Duhul Sfant s-a manifestat ca un vant puternic (Faptele Apostolilor 2.2). Atat Vechiul cat si Noul Testament contin numeroase referiri la acest suflu. De altfel, "duh" inseamna "suflare" fiind un cuvant de provenienta slavona (spiritus, in latina; pneuma, in greaca). Cei care practica Sahaja Yoga (Yoga Spontana) resimt o briza (adiere) racoroasa iesind din fontanela si din centrul palmelor. Referitor la aceasta forma sub care este perceputa energia spirituala, Strabon consemna: "In scurt timp, Deceneu insusi a fost socotit patruns de suflul divin, la fel cum am spus cand am vorbit despre Zalmoxis" (Geografia VII 3.11; trad. Adelina Piatkovski si Felicia Vant-Stef). In balada Miorita, eroul cere sa i se puna la cap trei fluiere, din trei materiale diferite, care simbolizeaza suflul (vantul) ce anima cele trei canale (care se intersecteaza in cap, la nivelul chakrei Agya):
"Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,/ Mult zice cu drag;
Fluieras de os,/ Mult zice duios;
Fluieras de soc/ Mult zice cu foc!
Vantul cand a bate,/ Prin ele-a razbate".
Putem considera ca fagul si socul reprezinta canalele laterale: pe cel stang, latura emotiva (cel ce zice cu drag) si pe cel drept, solar, al actiunii (cel ce zice cu foc). Fluierul de os este, evident, coloana vertebrala, osoasa, al carei gol interior contine maduva.
Nota: de Dan Costian
material preluat de pe http://www.aii.pub.ro/sy/ - revista 7"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu