Viaţa dincolo de mormânt...

"Putem parasi Pamantul la orice varsta,dar daca nu vom fi copii asa cum Blandul nostru ne-a creat,ramanem si in planul astral la fel cum suntem aici pe Pamant si lantul reincarnarilor se tot continua pana ne saturam de aceasta dureroasa naveta."
Adam Ramon


"Cu mii de ani în urmă omul nu era atât de ştiutor de cele ce se află în jurul lui şi de legile care conduc materia. Trăia o viaţă simplă în mijlocul naturii, muncind din greu pentru a-şi agonisi cele necesare traiului. Dar tocmai prin faptul că era lipit de natură avea mereu înaintea ochilor măreţia muntelui, auzea vuietul codrilor, se îmbăta de splendoarea răsăritului soarelui şi noaptea îl fascina bolta înstelată a cerului. Această nemărginire, această splendoare năştea în mintea lui întrebări şi sufletul său descoperi mai târziu pe Autorul lor: o Forţă infinită, o Voinţă infinită, o Înţelepciune infinită - Tatăl Ceresc, Creatorul a tot ce ştim şi nu ştim, a ceea ce vedem şi nu vedem. Înfrigurat, temător, plin de respect, îşi înălţă el ruga către Cel Atotputernic, să-l lumineze, să-l apere, să-l ierte. Şi aşa secolele s-au înşirat şi omul a intrat în legătură cu Puterile din spaţiu şi s-a bucurat în simplitatea cunoştinţelor lui, de fericirea de a auzi vocea Cerului, de a fi povăţuit, condus şi ridicat la Lumină.
Pe măsură ce omul se ridica în cunoaşterea materiei şi afla tot mai mult din legile care o conduc, cu cât viaţa lui se îndepărta de natură îndreptându-se tot mai mult spre sate şi oraşe, cu cât traiul lui devenea mai abundent şi mai luxos, cu atât mintea lui era mai distrată, până când a pierdut complet contactul cu Cei ce conduc viaţa şi ordinea în univers. Iniţial era conştient de existenţa unei lumi invizibile cu care intra în relaţie, dar mai târziu nu-şi mai aduse aminte de ea, materialismul copleşindu-l cu desăvârşire. Cu toată suferinţa, cu toată dragostea şi lumina pe care a semănat-o pe pământ Fiul iubit al Tatălui ceresc, omul tot nu a devenit mai bun,
mai iubitor de aproapele lui. Răul lua proporţii din ce în ce mai mult. Aşadar, către mijlocul secolului trecut, cu învoirea Celui Atotputernic, din lumea invizibilă se coborâră spiritele celor morţi, manifestându-se printre oameni prin diferite mijloace.
Misterele sanctuarelor orientale au reînviat, fenomenele oculte din Evul Mediu s-au reînnoit - se născu spiritismul. La început manifestările erau inferioare: mesele se învârteau ca într-un dans nebun, obiectele se mişcau de la un loc la altul fără să fie atinse, zidurile vibrau, mobilele trosneau şi loviturile se auzeau în diferite obiecte şi în podea. Existau o serie de fenomene, e drept vulgare, dar nu mai puţin convingătoare, potrivit timpului şi stării de spirit pozitive a societăţii moderne.
Aceste fenomene vorbeau simţurilor, pentru că ele sunt porţile care duc la înţelegere. Aceste impresii deşteaptă în om surpriza, îl împing la cercetare şi mai apoi aduc convingerea. După o perioadă de fenomene grosolane, aceste manifestări îmbracă o nouă înfăţişare. Loviturile se ordonează, urmând după un alfabet convenţional stabilindu-se astfel comunicări inteligente. De acum lumea invizibilă intră în comunicare cu lumea terestră şi omul este zguduit în cunoştinţele şi în credinţa lui. Află că există un spirit nemuritor, află scopul lui pe Pământ şi ţelul către care este destinat să ajungă. Ca şi creştinismul la începutul lui, şi spiritismul în primele timpuri a fost batjocorit, calomniat, persecutat, pentru că aducea la cunoştinţă lucruri noi pe care ştiinţa nu le putea explica. Dar timpul îşi face opera lui.
Omul vede, reflectează, oscilează şi mai apoi se convinge. Azi aceste manifestări cuprind tot Pământul. Pe când la început ele erau simple şi vulgare, azi îmbracă un caracter tot mai înalt. Mediumii scriu comunicări transmise de duhuri din spaţiu.
Instrumente muzicale cântă fără contactul omului. Creioanele scriu singure pe hârtie, conduse de o mână nevăzută. Se aud voci din spaţiu, răsună melodii sublime care par a coborî din cer, tulburând chiar şi pe cei mai materialişti. In fine, în timpurile din urmă, entităţi din lumea invizibilă se încorporează în câte un medium adormit şi comunică prin viu grai asistenţilor lucruri din trecut sau care se vor realiza în viitor.
Treptat, aceste comunicari se fac nu numai in limba natala,se fac si in alte limbi necunoscute nici de medium,nici de asistenti.
Cerul gasind ca a sosit timpul unor fenomene mai sublime,vedem astazi suflete coborand intre pamanteni,luand infatisarea fizica de om,intrand in conversatie cu asistentii,lasandu-se a fi atinsi,fotografiati,cantand la pian,lasand pe parafina tiparul mainilor si a fetei lor,iar apoi in vazul tuturor pierind in mijlocul unei cete.
Aceste fenomene extraordinare atrag atentia lumii si oamenii de stiinta cauta acum sa le examineze,sa aplice metode experimentale si sa elaboreze legi si reguli in producerea lor.Din aceste cercetari rezulta constant interventia unor entitati care traiesc in spatiu in stare fluidica,entitati care nu sunt decat cei ce au trait mai inainte pe Pamant si care constituie deasupra omenirii vizibile o umanitate invizibila.
Spiritismul ,aceasta credinta-stiinta, se reprezinta asadar clar nu cu simple declaratii,ci cu o serie de fapte si marturii atat de impozante,ca nu este posibil pentru un om cinstit si de bun-simt sa se mai indoiasca de realitatea lor.
Credinta in lumea invizibila este raspandita azi pe intreaga fata a globului si oamenii se strang in cercuri,in societati pentru studiul ei mai departe.Mii de carti apar si sute de reviste raspandesc acest Adevar: SPIRITUL ESTE NEMURITOR!!!"

Sursa:Profesor Scarlat Demetrescu(Introducerea cartii "Viata dincolo de mormant").

Va urez multa Pace,Lumina si Iubire!!!