IUBIREA INVINGE TOTUL!!!

DA-MI DOAMNE,PUTEREA DE A SCHIMBA LUCRURILE PE CARE LE POT SCHIMBA!DA-MI PUTEREA DE A ACCEPTA LUCRURILE PE CARE NU LE POT SCHIMBA!SI DA-MI INTELEPCIUNEA DE A LE DEOSEBI!!!


ZAMOLXE

Zamolxe a spus:

“BINECUVANTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE BINECUVANTEAZA!!!”

Adevarul te va elibera !!!

Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un naufragiat de care râd Zeii.

Albert Einstein

marți, februarie 23, 2010

Stiinta pierduta a lui Zamolxis...

"Visul pe care îl visezi singur rămâne un vis, visul pe care îl visezi cu alţii devine realitate"- Scripturile antice Tibetane

Nu am scris niciodată şi nici nu intenţionez să mai scriu vreodată un articol propriu-zis de istorie deoarece nu sunt istoric şi consider că nu am competenţa necesară în acest sens. Pe de altă parte însă, şi straniu în acelaşi timp, datorită preocupării mele de o viaţă cu domeniul aşa-zisului "fenomen paranormal", s-ar putea să ştiu despre istorie mult mai multe lucruri decât ştiu sau ar putea să afle vreodată cei mai străluciţi şi competenţi istorici. O chestiune de percepţie până la urmă, cine o are... înţelege totdeauna mai mult, mai repede şi mai bine.
M-am hotărât să scriu acest articol pentru că mi se par murdare multe dintre lucrurile care se afirmă despre România şi de care cei mai mulţi români nu au nici cel mai mic habar. Este păcat că asemenea lucruri se vehiculează despre noi toţi, nu pentru că este vorba de "noi", ci pentru că ceea ce se scrie nu este adevărat şi se scrie doar pentru a servi altor scopuri şi interese. Aceasta este de altfel, o lipsă de onestitate caracteristică civilizaţiei acestui sfârşit de mileniu. Ar fi mai cinstit să se spună "uite, noi vrem aia sau ailaltă" decât să se mistifice adevărul la cel mai grosolan mod posibil şi să se comploteze împotriva unor oameni a căror singura vină este că există.
Vreau să vă arăt ceea ce nu ştiţi poate despre dvs., vreau să vă arăt cine sunteţi şi de unde veniţi, iar unde vă îndreptaţi... din păcate, nu vă pot spune nici eu şi nu vă poate spune nimeni, pentru că locul în care vreţi să ajungeţi depinde de fiecare şi nimeni nu are dreptul să spună cuiva ce să facă.
Cu toate că din păcate, nimeni nu vă poate arăta viitorul, cred însă într-un destin bun al României şi într-un destin bun al celor 23 de milioane de oameni care în ciuda epocilor torţionare ale istoriei prin care au trecut trec sau vor mai trece, rămân aceiaşi oameni inteligenţi, creativi, spirituali, muncitori, cu simţul umorului, răbdători şi buni.

"O, Lo, ascultă şi învaţă, învaţă şi ascultă... pe Pământ nu este nimic mai grandios decât omul, iar în om nu este nimic mai grandios decât mintea" - Maşterii B

Multe părţi din acest articol le-am scris sub îndrumarea directă a unor maşteri Tibetani care spun că "România va fi salvată de spiritualitatea ei".
Maşterii Tibetani spun că toţi oamenii de pe planetă sunt legaţi de pământ prin nişte "fire" invizibile care fac conecţia între energia telurica a Pământului şi forţa vitală a corpului, cea care întreţine viaţă în organism. La rândul lor, aceste "fire" vin direct din centrul galaxiei şi ajung la Pământ filtrate şi focalizate de alte câteva stele şi de Soarele nostru care este tot o stea.

De fapt, energia telurica a Pământului şi forţa vitala a corpului sunt una şi aceeaşi energie, cea pe care maşterii Tibetani o numesc "prana". Există o corespondenţă directă între energia telurică a locurilor în care se naşte şi trăieşte o populaţie şi nivelul ei de spiritualitate. În locurile în care această energie abundă, se dezvoltă de obicei mari civilizaţii creatoare care dau umanităţii mari religii şi mari filozofii, descoperiri ştiinţifice, opere de artă, ş.a.m.d. În aceste locuri indicele de inteligenţă, simţul artistic şi fenomenul ESP (clarviziune, clar-audienţă, telepatie, telekinezie, puterea de a vindeca bolile prin biocurenţi, etc.) sunt de obicei ridicate. Astfel, datorită acestei energii a planetei, oamenii pot comunica telepatic la distanţe mari, şi multe alte lucruri care în realitatea convenţională par pure fantezii. Maşterii Tibetani spun că pământul României abundă în astfel de energie, mai ales în zonele muntoase.
Problema este însă, că nu numai românii, ci toţi oamenii planetei s-au îndepărtat de natura pe care o abuzează cu iresponsabilitate, de legile şi sursele spirituale pe care nu le mai înţeleg. Ori natura se poate întoarce oricând cu furie împotriva oamenilor, iar aceştia nu vor fi capabili să primească ajutor de la sursele spirituale deoarece au încetat să mai comunice cu acestea, nu mai "aud" şi nu mai înţeleg limbajul lor. Maşterii Tibetani spun că întreaga civilizaţie actuală este "săracă" şi debalansată, deoarece se sprijină prea mult pe tehnologie şi ignoră partea spirituală. Dacă mâine s-ar întâmpla un cataclism, oamenii nu ar fi capabili să-l împiedice în ciuda realizărilor ştiinţifice şi tehnologice extraordinare care s-au făcut în ultimul timp. Aceasta, deoarece oricât de mult se străduieşte omul, nu poate depăşi anumite bariere şi nu poate căpăta acces la alte dimensiuni până când nu evoluează spiritual.
Prins între colapsul tehnologic şi lipsa de comunicare spirituală, omul s-ar trezi dintr-odată dezorientat şi mai neajutorat decât un copil, întorcându-se în timp record la stadiul de barbarie şi semi-sălbăticie din care cu mare greutate s-a desprins acum câteva mii de ani. În general vorbind, cu cât omul are la îndemână mai puţină tehnologie, cu atât trebuie să se axeze mai mult pe partea spirituală pentru a putea compensa ceea ce îi lipseşte.
Indiferent însă ce se întâmplă în viaţă omului de zi cu zi, în viaţă popoarelor de la decadă la decadă sau în viaţa întregii omeniri de la secol la secol, mai spun maşterii Tibetani, nu vor pieri niciodată cei care îşi păstrează cele două calităţi care îi conferă omului statutul de om şi în acelaşi timp, de fiinţă Divină - identitatea şi spiritualitatea. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată credinţa în Spiritul Creator, încrederea în el însuşi şi speranţa într-o zi mai bună care tot va veni odată şi odată, indiferent cât de mult trebuie să o aştepţi.

"Învăţaţi să construiţi viitorul privind în trecut" - Proverb chinezesc

Sunt mulţi istoricii care susţin că poporul român a apărut şi el, mai din greşeală, mai din întâmplare, pe câmpiile Carpato-Dunărene la o dată improbabilă, nu se ştie când - în orice caz mai la coadă, după ce toţi ceilalţi înălţaseră civilizaţii monumentale - sau care emit teorii injurioase conform cărora romanii (deşi caracterizaţi printr-o omogenitate etnică pe care şi-ar dori-o şi alte popoare) sunt rezultatul unei amestecaturi de triburi nomade şi rămăşite ale unor imperii în descompunere.
V-aţi întrebat însă vreodată ce este istoria şi cine sunt cei care o scriu?... Se spune că diferenţa dintre Dumnezeu şi istorici este că primul nu poate schimba trecutul, pe când istoricii o fac cu uşurinţă, acesta fiind singurul motiv pentru care Dumnezeu le face o favoare tolerându-le existenta.
Istoria este, poate, una dintre cele mai arbitrare, cele mai iluzorii ştiinţe şi tocmai de aceea, orice încercare de reconstituire a istoriei oricărui popor constituie o mare responsabilitate pe care un om cu bun simt nu şi-o ia cu uşurinţă. Aşa-zisele dovezi arheologice nu rezistă mai mult decât câteva mii de ani. Oare cât de departe poate să meargă cineva cu demonstraţiile înapoi în timp, şi pe deasupra, să mai fie şi sigur că nu greşeşte?... Sunt ridicole tentativele unora şi altora care încearcă să acrediteze teorii sofisticate, conform cărora ei "au fost cei dintâi", ei "au creat marile culturi", ei "au făcut şi au câştigat toate războaiele" la care alţii erau prea mici şi neînsemnaţi ca să participe, şi în consecinţă, ei sunt cei care au toate drepturile şi mai ales, dreptul de a hotărî identitatea altora. Dacă cineva îşi arogă vreun drept, şi-l arogă în virtutea altor considerente, dar în nici un caz acest drept nu este dat de istorie.
Celor care cred că ei "au fost cei dintâi", le amintesc totuşi că în 1959 o expediţie paleontologică chinezo-rusă condusa de dr. Chu Ming Chen, a descoperit în deşertul Gobi o piatră care s-a dovedit a avea vechimea de un milion de ani şi în care era imprimată talpa unui pantof perfect asemănător pantofilor pe care îi purtăm în ziua de astăzi. Aşa că... e cam greu de spus unde, cine şi care au fost primii.
Ce s-a întâmplat însă, înainte de acele câteva mii de ani, "istorisite" de arheologie sau teoria marilor culturi? Poate cineva să spună care a fost scenariul derulat pe Pământ acum 28 - 52 - 200.000 - 400.000 sau 1 milion de ani?... Poate să spună cineva cu exactitate cum a apărut omul pe Pământ ori dacă ciclopii sau uriaşii din miturile Biblice şi Universale au populat vreodată planeta în realitate?... Care a fost implicaţia civilizaţiilor extraterestre din galaxia Andromeda sau constelaţiile şi sistemele solare Lyra şi Vega, Hyades şi Aldebaran, Sirius, steaua Barnard, Arcturus cu Upsilon Bootes, Draco, Orion şi Alnilam, Zeta Reticula, Pleiade cu Alcyone şi Taygeta (M45) şi altele în evoluţia speciei umane?... Prin ce tehnică au fost înălţate piramidele din Egipt şi statuile colos din Insula Paştelui?... Dezlegarea enigmelor care abundă pe planeta Pământ, de la Poarta Soarelui din Tiahuanaco şi până în Sumer şi Himalaya - aceasta ar fi adevărata istorie a omului.
Aşa cum este, însă, înţeleasă şi mai ales practicată în societatea super-materialistică în care trăim de vreo trei sute şi ceva de ani, istoria este cel mai adesea un mijloc de agresiune, ceva în genul "ieşi tu din casă şi serveşte-mă la masă... şi mai fă-mi şi pantofii". De fapt, nici nu e de mirare că pe o planetă care pe zi ce trece, oferă tot mai puţin confort locuitorilor săi (datorită exploziei demografice, împuţinării resurselor materiale şi mai ales, folosirii exclusive şi intensive a energiilor convenţionale - folosire care va da naştere în curând la dezechilibre ecologice şi climaterice catastrofale), aşa-zisele "istorii" sunt făcute şi contra-făcute în funcţie de interesele teritoriale, nevoia stringentă de hrană şi energie.
Având în vedere aşadar, aceste faţete ale istoriei - definită de satiristul Ambrose Bierce că "o naraţiune (în cea mai mare parte falsă), de evenimente (cele mai multe neimportante), iniţiate de conducători (în marea majoritate escroci) şi duse la capăt de oameni de rând (în cea mai mare parte ignoranţi)"
- articolul de faţă nu îşi propune "să facă istorie", ci doar să expună unele puncte de vedere care fac o conecţie - zic eu, inedită - între marile culturi ale lumii şi cultura Carpato-Danubiană, şi care în consecinţă ridică interesante semne de întrebare.

CÂTEVA NOŢIUNI SUMARE DE GEOMETRIE SACRĂ PRELUATE DE LA ŞCOALA MISTERELOR EGIPTULUI ANTIC A FARAONULUI AKHUNATON ŞI TEORIA CÂMPURILOR UNIFICATE A LUI ALBERT EINSTEIN

Geometria sacră nu este sinonimă cu configurarea unor linii pe o suprafaţă plană, ci reprezintă structura morfogenetică care se află la baza realităţii şi a matematicii. Cei mai mulţi fizicieni şi matematicieni moderni consideră că numerele reprezintă limbajul realităţii, adevărul este însă că formele sunt cele care generează toate legile fizicii.
Geometria sacră reflecta mişcarea Spiritului în vid, fiind un adevărat "ghid" al mişcărilor necesare pentru a ajunge de la un punct iniţial la lumea tridimensională. Dacă dintr-un punct oarecare (considerat punctul de plecare a Spiritului în vid), se începe mişcarea, singurele direcţii în care se poate deplasa Spiritul sunt în sus, în jos, înainte, înapoi, la stânga şi la dreapta. Cele şase direcţii pot fi conectate iniţial într-un pătrat, apoi într-o piramidă şi încă o piramidă, ceea ce dă naştere la un octahedron (un corp geometric cu 8 feţe triangulare, 6 colţuri şi 12 margini). Prin mişcarea de rotaţie a octahedronului ia naştere o sferă. Dacă sfera astfel formată începe să execute aceeaşi mişcare după cele 6 axe iniţiale (în sus, în jos, înainte, înapoi, la stânga şi la dreapta), în final iau naştere 6 sfere inter-conectate, plus o a 7-a sferă în mijloc. Prin mişcarea de rotaţie a celor 7 sfere încep să ia naştere obiectele tridimensionale.
Urmează alte etape intermediare, foarte importante de altfel (formarea "florii vieţii", etc.), dar a căror descriere nu îşi găseşte locul în articolul de faţă. Cert este că în final rezultă cubul Metatron care încorporează cele 5 solide Platonice (numite astfel după Plato, deşi Pytagoras este cel care le-a descris cu 200 de ani înainte de Plato, numindu-le "solide perfecte" şi deşi în realitate, Pytagoras le-a preluat de la egipteni): cubul sau hexahedronul, tetrahedronul, octahedronul, dodecahedronul şi icosahedronul.
Cele 5 solide Platonice sunt baza lumii materiale. Nu există practic nimic în Universul material, care să încorporeze altceva decât cele 5 solide Platonice. Atomii sunt sfere constituite dintr-un centru în jurul căruia norul electronic se mişcă cu 9/10 din viteza luminii. În diferite cristale, atomii se aliniază în linie dreaptă, în triunghi, într-un tetrahedron, un octahedron, un icosahedron sau un dodecahedron.
În 1973 cercetătorii fostului imperiu sovietic au publicat în "Komsomolskaya Pravda" rezultatul unui studiu conform căruia Pământul nu este o sferă cum ne-am imaginat, ci un imens cristal cu dimensiuni angulare care după milioane şi milioane de ani de mişcare şi eroziune, a căpătat de fapt forma unei mingii. În concordanţă cu cercetătorii sovietici, laturile angulare ale cristalului se află acum sub scoarţa terestră, forma cristalului fiind aceea a unui dodecahedron. Ulterior, alţi cercetători sovietici au elaborat o altă teorie conform căreia Pământul are o grilă energetică constituită dintr-un dodecahedron şi un icosahedron (douăsprezece pentagoane şi douăzeci de triunghiuri echilaterale). De fapt, teoria grilelor Pământului nu este de loc nouă. Se spune că în antichitate Socrate i-ar fi spus elevului său Simmias că "Pământul adevărat privit de sus arată ca o minge alcătuită din douăsprezece bucăţi de piele ţesute între ele".
Un studiu al sistemului rusesc a confirmat faptul că de-a lungul laturilor poligoanelor există regiuni cu activitate seismică şi vulcanică mare. Punctele corespunzătoare nodurilor grilei sunt centrele unor schimbări mari în presiunea atmosferică şi în consecinţă, uragane uriaşe se formează în aceste puncte. Curentele atmosferice şi oceanice urmează acelaşi şablon. În aceste puncte se găsesc adeseori zăcăminte bogate de minerale sau petrol. Vortexurile sunt totodată locul unor anomalii magnetice. Unul dintre ele "cade" în Estul Floridei, în aşa-numitul "triunghi al Bermudelor", cunoscut ca un loc de dispariţie inexplicabilă a navelor şi avioanelor. La ora actuală, pe întregul glob, se cunosc douăsprezece astfel de arii ale anomaliilor magnetice.
Evoluţia civilizaţiei umane este afectată de energia Pământului. Multe dintre civilizaţiile antice au înflorit în punctele de intersecţie a poligoanelor. În ziua de astăzi există nenumărate aplicaţii practice legate de curentele telurice şi potenţialul electric al atmosferei Pământului, pe care unul dintre marile genii ale secolului XX, sârbul Nikola Testla, le-a intuit de altfel foarte bine. Anumite staţii atomice moderne trebuie construite în locaţii geometrice pentru a funcţiona corespunzător, iar sistemele de comunicaţii ale submarinelor se folosesc de grilele energetice. Însăşi bomba atomică este un dispozitiv geometric care necesită poziţionare geometrică pentru a fi detonată.

O SCURTĂ DIVAGAŢIE


HARTA ROMÂNIEI ÎN DIMENSIUNEA ASTRALĂ

În paranteză fie spus, sistemul grilelor este confirmat nu numai de constatările practice, dar apare şi dacă te uiţi la harta Pământului în dimensiunea astrală cu "ochii minţii" - procedeu numit generic clarviziune. Nu ştiu ce spun calculele super-sofisticate sau tehnologia ultra-avansată, însă pe harta României privită în dimensiunea astrală apar patru mari puncte energetice. Trei apar deosebit de active (ca nişte tulumbe de fum gris, uşor albăstrui), unul în zona Munţii Lotrului - Munţii Retezatului, altul în zona Miercurea Ciuc şi altul la S-V de Constanta şi N-V de Mangalia. Ultimul pare a fi deosebit de important pentru echilibrul energetic al întregului teritoriu (un fel de nod de ghidaj al energiei telurice) şi legat de alte puncte din zona Mării Negre. Acest punct avantajează din punct de vedere energetic Mangalia. În dimensiunea astrală, Marea Neagră arată puţin adâncă în comparaţie cu alte mari (ceea ce pare a fi un inconvenient), iar fundul mării coboară în trepte abrupte. Este ca şi cum ai merge pe o câmpie însorită care coboară iniţial în două - trei trepte line şi apoi aluneci dintr-odată într-un abis întunecos presărat cu caverne pe fundul marii, dar şi pe pereţii laterali stâncoşi şi roşiatici. Cu excepţia petrolului despre care se ştie, probabil că în viitor vor mai fi descoperite alte două zăcăminte, dintre care cel plasat cel mai la S-E va fi exploatat, fiind cel mai mare şi cel mai bun sau în orice caz diferit de exploatările anterioare, apărând mai gras la pipăit. În sfârşit, al patrulea punct energetic, mai puţin activ, apare în zona Braşovului.
Bucureşti-ul apare străbătut de la N-E la S-V de o linie în zig-zag asemenea cifrei 4 stilizata, care împarte oraşul în două zone, cea de N-V mai compactă, cu un pământ negru-roşiatic şi cleios, mai stabilă din punct de vedere tectonic, iar partea de S-E rarefiată, nisipoasă şi vulnerabilă, eventual puternic afectată în cazul unui seism serios. Instalaţiile de gaze par a fi un hazard, nu ţevile care se văd la suprafaţă, ci conductele îngropate în pământ şi care trec pe sub asfalt. Părţile liniare par a fi mai noi, din materiale mai bune, ceva nu e în regulă însă cu părţile de curbură şi mai ales cu joncţiunile care apar vechi şi ruginite, în pericol de a exploda şi a produce foc. Partea de S-E a oraşului apare legată energetic printr-o linie de zona Hârşova - Ţăndărei, iar din aceste puncte porneşte spre munţii Vrancei o altă linie care se întinde de-a lungul unei falii ce seamănă cu o prăjitură Doboş (alcătuită din straturi de pământ galben-argilos care alternează cu câteva straturi de rocă) şi de-a lungul căreia există în interiorul pământului o crevasă, o crăpătură mare care se întinde pe câţiva kilometri buni. Linia energetică care uneşte partea de S-E a Bucureşti-ului cu "falia Doboş" pare a fi sensibilă la energia eclipselor (mai exact a energiilor de după eclipsă), relaţia dintre cele două tipuri de energii fiind aceea dintre un pistol şi un trăgaci. Eclipsa din această vară mi se pare extrem de periculoasă şi în acelaşi timp începutul unui şir de eclipse care se vor întinde pe parcursul următorilor doi-trei ani şi care vor afecta în mod vizibil câmpul electro-magnetic al Pământului, intensificând activitatea seismică şi vulcanică, mai ales a vulcanilor din zonele calde. Astfel mulţi vulcani consideraţi inactivi vor începe să erupă şi alţii noi vor apare în locuri în care nu s-ar fi putut bănui existenta lor, toate acestea concomitent cu schimbări drastice în şabloanele climatice din jurul globului.
Un prieten bun din România pe care sincer îl respect (aşa cum îi respect pe toţi cei care au un standard moral şi sunt devotaţi ţării lor, indiferent care este aceasta şi indiferent de naţionalitatea sau religia lor, cei cărora le datoram cu toţii atât de multe) şi cu care am vorbit la telefon acum câteva luni când i-am trimis spre publicare un interviu cu subiect militar apărut iniţial în ZUM, m-a întrebat "ce cred" despre o anumită situaţie. I-am răspuns că "nu cred nimic". Aceasta însemna că nu se va întâmpla nimic, după cum de fapt nici nu s-a întâmplat. Într-adevăr, vreau să vă spun că asupra României nu planează pericol de război. În plus, în pofida presiunilor extraordinare, a tot felul de stratageme şi trucuri care se folosesc şi a "cererilor" repetate care se fac "cu jalba-n băţ", România nu va fi dezmembrată sub nici o formă, deşi pentru aceasta trebuie să plătească un preţ greu, cu care e obişnuită de altfel. În ciuda dificultăţilor economice care vor mai chinui oamenii încă un an şi jumătate - doi, România va ieşi din impas, în mare parte datorită unor resurse naturale (tot pământul, săracul...) care urmează încă să se descopere şi să fie exploatate. Singurul pericol real este acela al unei mişcări seismice de o violenţă nemaiîntâlnită. Nu vreau să sperii pe nimeni, mai ales că nu pot indica o dată anume. Singurul lucru pe care pot să vi-l spun este că în holograma timpului viitor apare un peisaj de toamnă, este ca şi când ar fi Septembrie, şi deşi mişcările seismice se produc în general seara sau noaptea, în imagine apare ca şi cum ar fi ora prânzului a unei zile calde, însorite.
În dimensiunea astrală, pe harta Bucureşti-ului apar nori negri de fum care la ora actuală sunt concentraţi în special în partea de N-V, ca şi când în acea parte a oraşului ar exista cele mai mari dispute, neînţelegeri, certuri şi ură. Doar v-am explicat mai înainte că energia oamenilor are legătură directă cu energia telurică, precum şi cu grila energetică a Pământului care se află în atmosferă. Tot ceea ce gândesc oamenii şi felul în care vorbesc sau se manifestă se răsfrânge ulterior asupra energiei telurice şi a grilei atmosferice în acelaşi mod în care energia telurică, câmpul electro-magnetic al Pământului se răsfrânge în permanenţă asupra comportamentului uman. Ori de câte ori energia oamenilor devine mult prea negativă, dă naştere la fenomene de nedorit, cum ar fi schimbări catastrofale ale vremii, mişcări tectonice de anvergura, ş.a.m.d. Norii care planează asupra Bucureşti-ului sunt ura şi agresivitatea pe care oamenii o manifestă unii faţă de alţii, violenţa limbajului, crimele şi injusteţea care s-au perpetuat de-a lungul anilor, durerea celor asupriţi şi neputincioşi vis-a-vis de cruzimea şi egoismul celor puternici, ş.a.m.d. Vreau să vă spun că astfel de nori energetici (nori karmici) apar nu numai în acest punct al globului, ci şi în altele în care oamenii au purtat războaie sângeroase, unde au existat convulsii sociale masive însoţite de violenţă sau unde oamenii au suferit peste limita umană. Uneori aceşti nori planează asupra unor astfel de regiuni pentru ani şi ani de zile, de cele mai multe ori pentru zeci sau sute de ani, pentru ca în final să se manifeste în planul fizic sub forma calamităţilor naturale. Din acest punct de vedere proverbul românesc "nu-i mai rabdă pământul" este cât de se poate de adevărat şi înţelept. Nu vreau să mai spun nimic, însă există un continent (slavă Domnului, nu America) care a fost abuzat şi are "înmagazinate" de sute de ani astfel de stocuri de energie karmică şi care, zic eu, va experimenta probleme majore (până la dispariţie în apele oceanului) în primii câţiva zeci de ani ai secolului viitor din aceasta cauză. Nu ştiu ce planuri de jaf şi cotropire mai au oamenii pentru secolul care vine, dar să vedeţi ce planuri de anvergură are Dumnezeu cu oamenii de data aceasta! Tot ceea ce pot să vă spun este că prin fenomenul de procesiune a echinoxurilor, reorientare a stelei polare şi schimbare a câmpului electro-magnetic al Pământului, vor avea loc o "purificare" a planetei şi mai ales, a conştiinţei oamenilor. Tot ceea ce va trece "testul purificării" va continua să existe într-o altă dimensiune, iar pentru toţi ceilalţi acest fenomen Cosmic care "bate la uşă" va fi sfârşitul civilizaţiei lor.
Sunt înspăimântători aceşti nori groşi şi întunecaţi, ca de vată, care se învârtesc deasupra Bucureşti-ului şi dinspre care se aud zgomote care seamănă cu mugetele unor animale rănite. Este ca şi cum cineva ar scrâşni în permanenţă din dinţi, iar din când în când din vortexurile energetice ale norilor se aude venind câte un urlet prelung care seamănă cu urletul unor lupi înfometaţi în nopţile de iarnă - este ca şi cum s-ar auzi un urlet de moarte. După cum am spus mai înainte, norii sunt staţionaţi de mulţi ani asupra părţii de N-V. Important este să nu treacă linia care din punct de vedere energetic desparte oraşul în două, de la N-E la S-V (sos. Afumaţi, Colentina, Calea Rahovei, sos. Alexandriei).
Nu aş fi spus absolut nimic despre acest cutremur, dacă nu aş fi crezut că lucrurile pot fi oarecum schimbate, sau poate chiar oprite din evoluţia lor. Am învăţat de-a lungul anilor că nu are nici un rost să previi pe cineva dacă prin aceasta nu-i poţi schimba soarta. De multe ori, n-are rost să te previi nici chiar pe tine însăţi. Am prevenit atât de mulţi oameni şi până la urmă, aceştia au făcut ce au făcut şi tot acolo au ajuns, astfel încât am ajuns şi eu la concluzia că orice clarviziune este de multe ori inutilă. Explicaţia este dată de legea karmei, cu alte cuvinte, chiar dacă ştii ceva cu precizie, nu poţi totdeauna să împiedici sau să influenţezi desfăşurarea evenimentelor pentru că nimănui nu îi este permis să intervină şi să schimbe karma pe care o au oamenii. În 1988 i-am spus unui prieten, un băiat extrem de capabil şi un om deosebit, că dacă nu este atent, va muri la 42 de ani. Deşi a trăit cu obsesia acestor cuvinte în cap, tot nu a fost atent şi a murit în Iulie 1996, cu 3 luni înainte să împlinească 43 de ani.
Aşadar, v-am spus toate acestea despre harta astrală a Bucureşti-ului, nu ca o prezicere - deoarece ferească Dumnezeu să se împlinească asemenea preziceri şi sper să greşim noi, clairvoyanţii - ci în speranţa că oamenii vor deveni mai toleranţi unii faţă de alţii, iar clasa politică conducătoare mai responsabilă faţă de poporul pe care a fost aleasă să-l conducă, mai îndurătoare şi mai compasionată faţă de cei mulţi şi neputincioşi, în sfârşit în speranţa că oamenii îşi vor întoarce faţă spre Dumnezeu, astfel încât aceşti nori groşi de energie karmică se vor risipi şi nu se va ajunge la un climax catastrofal. Este o mare tristeţe că cei mai mulţi din clasa politică conducătoare a României (cu excepţia câtorva figuri publice şi a altor câţiva care stau în umbră - pentru care oamenii de condiţie de oriunde au respect chiar dacă nu se manifestă) sunt atât de egoişti, rapace şi lipsiţi de clemenţă faţă de oamenii care i-au ales... de altfel în mod foarte democratic, nu-i aşa?
Unde s-a mai pomenit că într-o ţară Europeană şi într-un oraş considerat odată "micul Paris", femeile să-şi abandoneze ori să-şi vândă copiii fără să le pese unde ajung aceştia sau ce se întâmplă cu ei?... Pentru care motiv bătrânii - care de la Kominternul Anei Pauker până la democraţia originală a lui Zoe Petre, au fost generaţia măcelărită, prostită cu tot felul de sloganuri şi sacrificată fără milă - trebuie să rămână fără case şi să ajungă să cerşească pe străzi?...
Cum este posibil ca oameni amărâţi să ajungă să-şi pună reclama la mica publicitate din ziare despre vânzarea unui rinichi, pentru a-şi putea plăti datoriile ori în speranţă că astfel vor putea asigura un trai mai omenos familiilor lor?... Oare nu vă daţi seama că s-a ajuns deja la anomalii sociale absolut inadmisibile? Cum veţi răspunde pentru toate acestea în fata istoriei?... Oameni buni, în ceasul al doisprezecelea, mai întoarceţi-vă faţa către Dumnezeu, căci veţi vedea ce n-aţi mai văzut de când sunteţi. Ferească Dumnezeu, dacă acest cutremur cataclismic va avea loc, va urca undeva către limitele maxime de intensitate şi va dura îngrozitor de mult. Multe clădiri, precum şi o biserică cu pereţii albi din centrul oraşului se vor scufunda pur şi simplu, iar alte biserici tot din centru vor exploda, prefăcându-se în milioane de cioburi de cărămidă roşie. Nu e niciodată prea târziu să-ti aduci aminte de Dumnezeu. Nu ştiu ce altceva ar mai trebui spus, poate doar încă odată, să se acorde atenţie conductelor subterane de gaze şi a tot ceea ce este inflamabil sau care ar putea exploda (mai ales în centru şi partea de S-E a oraşului), deoarece se văd focuri mari care ies din pământ şi care vor necesita două-trei zile şi eforturi disperate pentru a putea fi stinse.
As putea să vă mai spun multe alte lucruri, dintre care unele "politice" ca să le spunem aşa, care "se văd" în holograma viitorului, însă nu o fac deoarece acesta nu este un articol politic în primul rând şi în al doilea rând, pentru că orice fel de preziceri politice sunt speculate şi mistificate de cei care speră că ei vor fi "aleşii Domnului" pentru scaunele prezidenţiale, regale şi de orice alt fel - nu are importanţă ce fel de scaune, numai scaune de domnie să fie.
Acum zece ani, în Iunie 1989, Doris - o americancă din Florida, clairvoyantă de excepţie când vrea ea şi prietenă bună cu care am colaborat mulţi ani - a prezis cu lux de amănunte căderea lui Ceauşescu, oamenii şi soldaţii care urmau să fie scoşi în stradă şi să moară, şi toate evenimentele pe care astăzi le numim "revoluţie", indicând cu claritate luna Decembrie 1989. Deoarece ziarul meu nu exista la acea vreme, iar în România nu se puteau publica materiale cu subiecte "paranormale", am introdus-o pe Doris la "Universul" domnului Buhoiu pe care l-am îndemnat cu insistenţă să publice prezicerile lui Doris. Era terifiantă şi în acelaşi timp alarmantă viziunea lui Doris în care pe străzile Bucureşti-ului apăreau la sfârşitul anului '89, oameni împuşcaţi plini de sânge căzând în genunchi în zăpadă, aeroportul înconjurat de soldaţi, ş.a.m.d. După câte mi-amintesc, "Universul" a publicat într-adevăr câteva articole.
Ulterior, alte preziceri ale lui Doris au mai apărut în ZUM. O faţetă nostimă a întregii poveşti este că după ce previziunea lui Doris cu privire la Decembrie '89 s-a împlinit, aceasta a fost contactată de intermediari ai unor "persoane" foarte "sus-puse" care jinduiau la conducerea României şi voiau să afle ce le rezervă viitorul. Nu mai ştiu ce aiureli le-a spus Doris, însă "persoanele sus-puse" împreună cu intermediarii lor ar trebui să afle cu aceasta ocazie că Doris, deşi este o clairvoyantă de talie, din păcate nu prea ştie unde se află România pe harta lumii.
În sfârşit, tot ceea ce pot să vă mai spun, este că următoarea schimbare politică va fi adusa de o coaliţie naţionalistă de centru (coaliţie care de fapt, şi din punct de vedere logic este singura formulă care mai poate schimba lucrurile în bine pentru România).
Eclipsa din vara aceasta va modifica multe din istoria şi politica ţării. Iniţial, efectele vor fi negative, însă impactul ulterior va fi pozitiv, marcând o schimbare în bine a conştiinţei oamenilor, un fel de "trezire" dacă vreţi, astfel încât toată lumea va pune mână de la mână pentru redresarea situaţiei generale.
Revenind la punctele energetice, logic este că trebuie să fie cu mult mai multe decât cele patru de care v-am vorbit înainte şi pe care le văd eu, luând în consideraţie numai zona Vrancei, de exemplu. De asemeni, în Transilvania trebuie să se afle astfel de puncte (pe care însă eu nu le discern), având în vedere că în zona Munţilor Apuseni apare o fâşie foarte luminoasă şi rarefiată care trebuie să fie echivalenţa unui zăcământ. Fâşia respectivă este constituită din două potcoave care se află la baza Munţilor Apuseni şi se suprapun în mare parte. Percepţia mea că în această zonă vor fi descoperite în viitor, nu mai mult de doi-trei ani, zăcăminte valoroase ale unui minereu depozitat supraetajat în două pungi aflate la adâncimi diferite. Nu ştiu despre ce minereu poate fi vorba (nu este aur, dar străluceşte puternic sub forma unor raze), însă această descoperire viitoare poate face o mare diferenţă pentru economia României. Cred însă că exploatarea lui va fi la început un motiv de discordie din cauza strategiei şi a mijloacelor de exploatare care se vor dovedi insuficiente sau neadecvate. De asemeni, exploatarea acestui minereu poate crea dezechilibre în curenţii telurici ai zonei, fiind într-un fel contraindicată, iar una dintre cele mai mari nebunii pe care o poate face omul este să se joace cu curenţii telurici.
De asemeni, la Nord de Târgu-Jiu există o zonă vulcanică în formare, respectiv a început de mult timp să se acumuleze o energie care fierbe adânc, care "huruie" la 6 kilometri în interiorul Pământului şi care deocamdată este imperceptibilă, dar care se va manifesta în viitor sub forma unui vulcan tânăr care va erupe, periclitând două masive muntoase şi trei sate aflate în panta pe masivul din dreapta.
Mai sunt multe alte lucruri care se văd pe harta României în dimensiunea astrală. De exemplu, undeva în pădurile de pe dealurile care înconjoară comuna Jariştea de pe lângă Focşani există o mică comoară care a fost îngropată de un mic domnitor, logofăt sau curtean cu un grad foarte înalt, care a fugit ca să-şi salveze viaţa şi a plănuit să se întoarcă într-o bună zi să-şi dezgroape comoara, dar nu a apucat să se mai întoarcă niciodată. Nu pot să-l localizez foarte bine în timp, cred că vorbim de cineva care a trăit în secolele XVII - XVIII, însă în orice caz în pământ se văd două lădiţe mai mari şi una mai mică, în care se găsesc vreo două perechi de paftale de aur uriaşe, podoabe femeieşti din pietre semipreţioase gen chihlimbar sau agate, monezi dintre care unele de aur cu o dimensiune neobişnuit de mare şi unele documente, câteva ceasloave legate în piele care conţin mai mult date administrative şi câteva suluri cu un scris pe care nu pot să-l înţeleg şi care într-adevăr au valoare istorică. Toate acestea vor fi descoperite într-o bună zi din greşeală de ţăranii localnici şi vor intra în patrimoniu. În Marea Neagră, după părerea mea există o zona de formă aproximativ circulara, unde apa este mică şi care apare "moartă", în care viaţa aproape că a încetat să mai existe datorită lipsei de respect a omului faţă de natură, iar alte două asemenea zone mai mici deocamdată, aflate mai la Sud şi la S-E, sunt în formare. Alte lucruri se văd pe fundul mării şi în pereţii laterali, milioane de alte lucruri în scoarţa terestră (cum ar fi zăcăminte de gaze nedescoperite încă), însă descrierea tuturor acestor lucruri nu îşi găseşte locul în articolul de faţă şi de fapt în nici un fel de articol.


Acesta este felul in care vad eu harta Romaniei in planul astral si v-am spus toate acestea numai pentru a intelege ca nu numai oamenii sint vii - ci planeta este o fiinta vie, in "venele" careia curge viata care genereaza toate bogatiile de care ne folosim si cu care reusim sa supravietuim in aceasta dimensiune frustranta a limitarilor. Este numai in dezavantajul oamenilor ca au incetat sa inteleaga ideea de unitate a naturii si a intregului Univers. Daca o tratezi cu intelegere si respect, natura iti va oferi ea singura tot ce ai nevoie ca sa supravietuiesti. In caz contrar, este atit de usor si simplu pentru natura sa se descotoroseasca de prezenta incomoda a omului incit trebuie sa fii de-a dreptul inconstient pentru a sfida pamintul care te tine si te hraneste.
Viata din "venele" Pamintului este energia descrisa de modelul grilelor al cercetatorilor rusi. Iar modelul grilelor rusesc nu este nimic altceva decit este energia "chi" descrisa de chinezi, "ki" descrisa de japonezi, "mana" in limba nativilor din Hawaii, "ka" descrisa de egiptenii antici si "prana" descrisa de hindusi. Aceeasi energie "curge" in noi si ne da viata, fiind energia vitala din meridinale corpului pe care medicina traditionala chineza o "regleaza" prin acupunctura si care in planul astral apare stralucitoare, de un verde-fluorescent intens.
Solidele perfecte descrise cu multe mii de ani in urma de geometria sacra a faraonului Akhunaton sint cheia intelegerii nu numai a energiei telurice a Pamintului, ci a multor secrete, printre care si cheia intele-gerii cimpului magnetic al omului.
Mitoza este procesul de diviziune celulara prin care ia nastere organismul uman. In cursul acesteia, zigotul (rezultat din contopirea ovulului cu spermatozoidul) se divide in 4 celule - care nu sint altceva decit un tetrahedron inscris intr-o sfera - apoi in 8 celule care constituie o stea tetrahedronica. Steaua tetrahedronica din aceasta faza a mitozei va alcatui centrul geometric al viitorului organism, va ramine situata la baza coloanei vertebrale in zona perineului, toate cimpurile si grilele energetice ale organismului raminind centrate pentru restul vietii in jurul acestei stele. Omul are trei corpuri: ficic, mental si emotional. Cimpurile energetice din jurul corpului uman, sint alcatuite din trei stele tetrahedronice corespunzatoare corpurilor fizic, al celui mental si al celui emotional.

O stea tetrahedronica este alcatuita din doua tetrahedroane, respectiv doua piramide cu fete triunghiulare intre-patrunse (astfel incit steaua tetrahedronica seamana cu steaua lui David, numai ca este tri-dimensionala si are opt colturi). Cele doua tetrahedroane reprezinta energia masculina (tetrahedronul cu virful in sus) si energia feminina (cel cu virful in jos) aflate in balanta.
Cimpul stelei tetrahedronice mentale este de natura electrica, masculina si se roteste spre stinga. Cimpul stelei tetrahedronice emotionale este de natura magnetica, feminina si se roteste spre dreapta. Cimpul stelei tetrahedronice a corpului fizic nu se roteste. Exista un tub care strabate organismul si care uneste virfurile celor trei stele tetrahedronale (ale corpurilor mental, emotional si fizic). Daca invatam cum sa circulam energia ("prana" sau "ka") prin acest tub (inter-conectind corpul mental sau mintea, corpul emotional sau inima si corpul fizic) printr-o ratie geometrica specifica si cu o anumita viteza, determinam si rotirea stelei tetrahedronice a corpului fizic. Astfel se ajunge la creearea unei "MerKaBa", adica la rotirea in directii opuse a cimpului electro-magnetic care incorporeaza atit corpul fizic, cit si spiritul.
In egipteana veche "Mer" defineste cimpurile de energie care se rotesc, "Ka" inseamna spirit si "Ba", corp sau realitate, iar in limba ebraica Mercaba se traduce prin "trasura" (adica vehicol luminos). Cimpurile de lumina ale unei MerKaBa, care se rotesc in directii opuse constuite un vehicol care poate calatori oriunde in timp si spatiu. Daca cineva stie sa-si activeze MerKaBa, acesta poate calatori instantaneu oriunde in Univers si se poate transpune instantaneu oriunde in timp, metode - popularizate de altfel ca "stiintifico-fantastice" in filmele si romanele de fictiune - sub numele de "teleportare" si "tunelul timpului".
MerKaba este asadar o metoda de propulsie anti-gravitationala si un vehicol de calatorie spatiu-timp. Aceasta a fost initial descrisa la scoala misterelor faraonului Akhunaton, apoi cunoscuta de mentorii spirituali ai religiilor din toate timpurile, masterii si yoghinii din Himalaya, transmisa ca "un secret" din generatie in generatie in jurul lumii de-a lungul veacurilor si mileniilor. Desenul lui Leonardo da Vinci arata de exemplu, ca acesta avea cunostinta de conceptul MerKaBa. In lumea contemporana a fost "redescoperita" de catre Einstein prin Teoria Cimpurilor Unificate publicata pentru prima oara in 1925-27.

Avind in vedere ca depasirea barierei spatiu-timp implica nivele de vibratie foarte inalte, chiar daca cineva invata (prin practica yoghina) sa-si construiasca MerKaBa, daca nu are o dezvoltare spirituala corespunzatoare, nu va reusi sa controleze vibratiile respective si nu va reusi sa ramina in dimensiunea in care calatoreste.
Cimpul electro-magnetic al omului are asadar o imagine geometrica, a unei stele cu centrul in regiunea perineului la baza coloanei vertebrale care se intinde pe un diametru de 16,80 metri. Virful tetrahedronului masculin se afla totdeauna deasupra capului si are lungimea unei miini. Baza tetrahedronului masculin se afla deasupra genunchilor daca stati in picioare, iar daca va asezati, baza se muta in consecinta, aproape de podea sau pamant. Daca stati intins pe pamant, jumatate din tetrahedronul masculin se afla in pamant. Baza tetrahedronului feminin se afla totdeauna in regiunea plexului solar, fie ca stati in picioare sau pe scaun. Daca stati in picioare, virful tetrahedronului feminin intra (cit lungimea unei miini) in pamint. Daca stati pe un scaun, virful se muta in jos corespunzator. Daca stati intins pe pamint, mai mult de jumatate din tetrahedronul feminin intra in pamint.
Aceasta metoda de propulsie anti-gravitationala si vehicol spatiu-timp a fost folosita de mentorii spirituali sau masterii tuturor timpurilor. Ceea ce cunoastem din religie sub numele de ascensiune sau "inaltarea la ceruri" este de fapt, o metoda de a "te muta" in mod constient dintr-o lume dimensionala intr-alta, luindu-ti si corpul fizic cu tine, folosind principiul MerKaBa. Ascensiunea este diferita de resurectie sau "inviere" care inseamna sa mori si sa-ti refaci corpul de lumina ulterior in alta dimensiune.
Isus din Nazareth, al carui nume real era de fapt Immanuel, a fost un astfel de master, care a trait multi ani in Tibet inainte de a aparea ca propavaduitor al religiei crestine in Ierusalim. Nu se stie prea mult despre viata secreta a lui Isus in Tibet (decit citeva date sumare despre trecerea lui pe linga muntele Everest si sederea lui la Lhasa, locul in care palatul lui Dalai Lama a fost construit in secolul XVII), cert este insa ca daca astazi el ar trai pe Pamant, ar fi considerat un yoghin, un sadhu, un master sau mahavatar - manifestarea lui Dumnezeu pe Pamant. Exista in jur de 2000 de masteri care prin fenomenul de ascensiune au ajuns in alte lumi dimensionale ale Pamintului si contribuie in mare masura la mentinerea echilibrului planetar. Acestia sint imortali, pot manifesta oricind un corp fizic aparind din cind in cind in lumea materiala si traind vesnic tineri cite doua - trei sute de ani, dupa care dispar nu se stie unde. Sint un izvor de invataturi si intelepciune, precum si al unor minuni greu de crezut sau conceput pentru nivelul actual de dezvoltare al mintii umane - trec prin pereti, leviteaza, "calca pe apa", stau nemiscati fara sa consume absolut nimic cite 45 de zile, stau ingropati cu lunile sau cu anii dupa care revin la viata, materializeaza si dematerializeaza obiecte, comunica telepatic cu toti cei care pot sa-i "auda" indiferent unde se afla acestia, raspund la intrebari si explica, deschid dimensiuni astrale, reverseaza situatii si intervin in legea karmei, vindeca boli, binecuvinteaza pomi care incep sa infloreasca continuu in timpul iernii si alte lucruri care iti taie rasuflarea.
Stelele tetrahedronice, respectiv cimpurile electro-magnetice, exista nu numai in jurul corpului uman, ci si in jurul tuturor planetelor si al Soarelui, dovedind inca odata, in acest fel, ca planetele au viata si sint vii ca si noi. Daca se inscrie o stea tetrahedronica intr-o sfera, cele doua baze ale celor doua tetrahedroane vor atinge sfera la 19,5 grade Nord si Sud. Pata rosie a lui Jupiter se afla la 19,5 grade latitudine, marea pata intunecata a lui Neptun se afla la 19,5 grade, se crede ca si Uranus are o pata intunecata tot la 19,5 grade latitudine Sudica, iar Saturn are doua benzi ca doi nori la 19,5 grade latitudine Nordica si Sudica. Pe Pamint vulcanul Maunakea din Hawaii se afla la 19,5 grade latitudine Nordica. Activitatea petelor Solare este cea mai intensa la 19,5 grade latitudine Nordica si Sudica. Exista asadar, pe orice planeta, o puternica concentrare a energiilor planetare la 19,5 grade latitudine Nordica si Sudica. In jurul tuturor planetelor exista trei stele tetrahedronice care se rotesc si creeaza cimpuri electro-magnetice.
Avind in vedere ca steaua tetrahedronica reprezinta un factor cheie in intelegerea cimpurilor magnetice ale omului, planetelor si Soarelui, in intelegerea vietii, creatiei si evolutiei in Univers, nici nu e de mirare ca steaua lui David (cunoscuta in antichitate si sub numele de "sigiliul lui Solomon") a devenit un simbol atit de important si de venerat. Steaua lui David cu 6 colturi nu este altceva decit reprezentarea bi-dimensionala a stelei tetrahedronice tri-dimensionale cu 8 colturi.

Superb...

luni, februarie 22, 2010

Relax...




Mesaje de la Zamolxe...


Munca de reorganizare 15.02.2010

Copil drag,munca ta , incepe.Reorganizarea incepe. Ai de adunat in numele meu pe toti cei care au inclinatii catre cultul zamolxian, catre tot ce inseamna acest tinut, catre tot ce inseamna Dacia. Va adunati, sunteti impreuna sunteti constienti de voi si fiecare isi va sti locul sau. Chemarea se face, adunarea incepe.Voi deja pe grupuri sunteti adunati insa a sosit momentul sa stiti unii de altii. Vibratiile comune va vor aduna. Tot ceea ce inseamna empatie va fi adus in lumina, aratat, intruchipat. Spiritul tuturor celor din acest tinut, spiritul romanilor, se incheaga, se formeaza. Totul iti va veni la indemana, totul va curge la modul firesc pt ca si altii lucreaza pt aceasta intrunire, pt aceasta cunostere. Voi formati toti o forta de neimaginat care va ajuta la schimbare. Lasati egourile deoparte si fiti impreuna. In marea iubire cu care eu va infasor sunteti sustinuti cu o energie deosebita, sa va adunati, sa comunicati, sa va cunoasteti. In aceasta sta forta spiritului romanesc care aduna tot ceea ce acest popor a trait pe aceste locuri de la inceputul sau. Indiferent cum v-ati numit voi la inceputuri, indiferent de locurile unde v-ati incarnat, de vietile pe care le-ati avut in diferite tari, acum, voi sunteti veniti aici, fiecare cu orientarea lui cu misiunea lui.Voi va aduceti acum energiile in favoarea acestui spatiu Carpato-Danubiano-Pontic dar care acum se extinde prin iubirea voastra prin inimile voastre si ajutati pe toti cei care apreciaza si permit schimbarea si de asemenea saltul Pamantului. Acestui popor ii revine o misiune, un rol important in acest salt al Pamantului. El este inceputul si sfarsitul acestui ciclu si voi care sunteti nascuti in aceasta zona, prin spiritul vostru, conectati la energiile acestor locuri,aveti oportunitatea sa ajutati, sa ridicati, sa fiti un avanpost pt multe popoare.Am venit sa-ti transmit acest lucru caci multi aveti aceasta munca de pionerat si sa fiti constienti ca ea incepe.

Te imbratisez cu drag si iti ofer iubirea mea.


Invitatie in Kogaion 15.02.2010


Zamolxe ma cheama.

- Vino cu mine drag copil.

Alaturi de el merg. Ne indreptam catre munti, catre platoul Bucegilor.

-Am sa-ti arat acum intrarea. Este spatiul sacru al dacilor,Kogaionul.Intra cu mine in acest templu sacru al dacilor. Cand atingi muntele, el se deschide. Aceasta intrare este deocamdata ascunsa ochiului fizic. Pe aici se patrunde. Intram in spatiul sacru. O lumina alba ma inconjoara. Ea vine de undeva de deasupra mea si ma cuprinde.

-Este o lumina de purificare, imi spune Zamolxe, tu ai nevoie de aceasta purificare pt a patrunde.

Acum lumina a devenit discret albastruie iar corpul meu simt ca devine mai usor. Zamolxe ma asteapta. Urcam apoi prin spatii ce par a fi culoare in munte si ajungem intr-o sala deschisa unde mii si mii de lumini stralucesc catre noi.

-Aseaza-te pe acest simbol imi spune Zamolxe. Observ pe planul de sub picioarele mele mai multe stele unele in altele, concentrice si simt sa ma asez pe acest simbol.

-Este simbolul acordat tie acum, prin care te acordezi cu acest spatiu sacru. Lumina te patrunde si te recunoaste.

Langa mine a aparut spiritul Lupului Alb care se aseaza in dreapta mea. Lumina curge acum peste toti si il simt pe Zamolxe ca s-a asezat in fata mea. Mainile sale cuprind mainile mele si ochii nostri se intalnesc. Ma scufund in privirea sa si permit fluxului energetic sa curga prin mine.

--Trezeste-te copil drag si simte conexiunea perfecta, simte viata din tine. Trezeste-te la noua realitate.

Permit ca totul sa se desfasoare. Din peretii muntelui sunete si muzici si lumini, isi trimit ecoul catre noi. Totul se deschide si se vede cerul. Continui sa privesc in ochii lui Zamolxe.Lumini tasnesc catre ochii mei din ochii sai. Coruri umplu vazduhul. Un curent electric strabate coloana mea vertebrala si o vibratie noua curge prin corp. Ochii lui Zamolxe continua sa-mi sustina privirea. Stau linistita scufundandu-ma in aceasta lumina. Eu insasi devin lumina, caci lumina din ochii sai s-a mutat in fiinta mea.

-Esti lumina, spune Zamolxe. Lumina necesara acestui moment. Ea te transforma. Sunt transformari pe care tu deja le simti. Te vei schimba. Insasi infatisarea ta se va schimba. Lasa totul sa se intample. Revii mai mult la adevarul tau si lumina va straluci prin tine. Te-am adus aici sa primesti aceasta lumina sacra, a muntelui sfant al dacilor. Acum tu te transformi, devii altfel. Iar mana ta va inchega legamantul sfant al dacilor de odinioara. Ai pecetea aici. E mometul sa o deschizi. Deschid. Tot ce-a fost legat, catre tine acum , va curge. Nimic din ce ai cunoscut nu va mai ramane departe de tine. Orasul tau de lumina sa stii ca exista. Te asteapta. Vei poposi in el. Acum ca ai primit tot ceea ce era necesar ne putem intoarce. Iar grila ta se desfasoara.

Ma ridic si mergem alaturi pe aceleasi culoare insotiti de spiritul Lupului Alb, pe drumul ce se lumineaza o data cu pasii nostril, primind tot mai multa lumina si binecuvantare din partea sa, din partea sa si a strabunilor, din partea celor ce protejeaza Kogaionul. Din partea Vulturilor, din partea Omului, din partea Voinicilor, din partea Pamantului.

-Spirit sacru se inalta binecuvantand Pamantul, traind si raspandind lumina ce peste vremi s-asterne, cu gandul rascolind tarana vremurilor si desteptand lumina viitorului.

Asa mi-a grait Parintele Zamolxe si apoi despartindu-ne fiecare intr-al sau drum, multumind muntelui, revin lumina catre locurile noastre catre toti cei ce cauta lumina.

-Cu drag te-mbratisez si lucrul ce ti l-am dat, sa-l urmezi.

-Precum spui, asa va fi, parinte drag, si-ti multumesc.

Va urez multa Pace,Iubire si Lumina!!!



Conversaţii cu Dumnezeu-Neale Donald Walsch(fragment)




Cum vorbeşte Dumnezeu şi cui?

Când am pus această întrebare, uite ce răspuns am primit:

Eu vorbesc cu toată lumea. Tot timpul. Întrebarea nu este, cu cine
vorbesc; întrebarea este, cine Mă ascultă.

Intrigat, I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea mai multe
detalii.
Iată ce a spus Dumnezeu:

În primul rând, să schimbăm cuvântul a vorbi cu a comunica.
Este un cuvânt mai bun, mai plin, mai potrivit. Când încercăm să
vorbim unul cu celălalt - Eu cu tine, tu cu Mine - suntem imediat
constrânşi de incredibila limitare a cuvintelor. Din acest motiv, Eu nu
comunic numai prin cuvinte. De fapt, o fac rareori. Cea mai
obişnuită formă prin care Eu comunic o reprezintă sentimentele.
Sentimentul este limbajul sufletului.
Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie,
gândeşte-te ce simţi faţă de ea. Sentimentele sunt uneori greu de
descoperit - şi adesea chiar şi mai greu de recunoscut. Cu toate
acestea, cele mai ascunse şi mai profunde sentimente reprezintă cel
mai mare adevăr.Secretul este să ajungi la aceste sentimente.
Am să-ţi arăt cum. Iarăşi. Dacă vrei.
I-am spus lui Dumnezeu că vroiam cu adevărat, dar că, în
acest moment, dorinţa mea cea mai mare era să primesc un
răspuns complet şi detaliat la prima mea întrebare. Iată ce mi-a
spus Dumnezeu:

Eu comunic şi prin gând. Gândul şi sentimentele nu sunt acelaşi
lucru, deşi ele pot apărea în acelaşi timp. Când comunic prin gând,
folosesc adesea imagini vizuale. Din acest motiv, gândurile sunt mai
eficiente ca unelte de comunicare decât cuvintele simple.
Pe lângă sentimente şi gânduri, folosesc ca un important mijloc
de comunicare vehiculul experienţei. Şi în cele din urmă, când nu
reuşesc prin sentimente, gânduri şi experienţă, folosesc cuvinte.
Cuvintele sunt cu adevărat mijlocul de comunicare cel mai puţin
eficient. Ele sunt cele mai expuse la interpretări greşite şi cel mai
adesea prost înţelese.

De ce?

Deoarece cuvintele sunt, pur şi simplu, sunete rostite care
înlocuiesc sentimentele, gândurile şi experienţa. Ele sunt simboluri,
semne, embleme. Ele nu sunt Adevăr. Ele nu sunt realitatea.
Cuvintele pot să te ajute să înţelegi ceva. Experienţa îţi permite
să ştii. Şi totuşi, există anumite lucruri pe care nu le poţi trăi ca
experienţă. Aşa că v-am dat celelalte unelte de cunoaştere. Acestea se
numesc sentimente. Şi, de asemenea, gânduri.
Suprema ironie este că voi aţi dat atât de mare importanţă
Cuvântului lui Dumnezeu şi atât de puţină experienţei.
De fapt, aţi minimalizat atât de tare valoarea experienţei încât,
atunci când trăiţi o experienţă legată de Dumnezeu şi care diferă de
ceea ce aţi auzit despre Dumnezeu, în mod automat abandonaţi
experienţa şi luaţi de bune cuvintele, când ar trebui să fie exact
invers.
Experienţa şi sentimentele voastre reprezintă ceea ce voi ştiţi
faptic şi intuitiv despre acel lucru. Cuvintele încearcă doar să
simbolizeze ceea ce ştiţi şi adesea pot să producă confuzie.
Acestea sunt deci uneltele cu care Eu comunic; totuşi, ele nu sunt
metode, pentru că nu toate sentimentele, nu toate gândurile, nu toată
experienţa şi nu toate cuvintele sunt de la Mine.
Multe cuvinte au fost rostite în numele Meu. Multe gânduri şi
multe sentimente au fost sponsorizate de cauze care nu erau creaţia
Mea directă. Multe experienţe rezultă din toate acestea.
Problema este una de discernământ. Dificultatea constă în a face
diferenţa între mesajele de la Dumnezeu şi datele venite din alte
surse. Diferenţierea se face simplu, aplicând o regulă de bază:
Mie Îmi aparţin Gândul vostru cel mai Înalt, Cuvântul vostru cel
mai Clar, Sentimentul vostru cel mai Măreţ. Orice altceva de mai
mică valoare provine din altă sursă.
Acum, sarcina de diferenţiere devine uşoară şi ar trebui să nu fie
greu nici măcar pentru un începător să-şi dea seama ce înseamnă cel
mai Înalt, cel mai Clar şi cel mai Măreţ.
Îţi voi da totuşi aceste îndrumări:
Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine
bucurie. Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin
adevărul. Cel mai Măreţ sentiment este acel sentiment pe care-l
numiţi dragoste.
Bucurie, adevăr, dragoste.
Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu
contează ordinea în care sunt aşezate.
Acum, după ce am stabilit care mesaje sunt ale Mele şi care vin
din altă sursă, singura problemă care rămâne este dacă mesajele Mele
vor fi luate în seamă.
Majoritatea mesajelor Mele nu sunt luate în seamă. Unele, pentru
că par prea bune ca să fie adevărate. Altele, pentru că par prea grele
pentru ca să fie urmate. Multe, pentru că sunt, pur şi simplu, înţelese
greşit. Majoritatea, pentru că nu sunt primite.
Cel mai puternic mesager al Meu este experienţa, dar până şi pe
acesta îl ignoraţi. Îi ignoraţi în special pe acesta.
Lumea voastră n-ar arăta aşa cum arată acum dacă aţi fi dat, pur
şi simplu, ascultare propriei voastre experienţe. Rezultatul faptului că
nu aţi dat ascultare experienţei este că o retrăiţi iarăşi şi iarăşi. Asta,
pentru ca planul Meu să nu fie contracarat şi voinţa Mea să nu fie
ignorată. Veţi primi mesajul. Mai devreme sau mai târziu.
Nu vă voi forţa totuşi. Nu vă voi sili niciodată. V-am dat liber
arbitru - puterea de a face ce consideraţi voi că e mai bine şi nu o să
vi-l iau niciodată înapoi.
Aşa că voi continua să vă trimit, iarăşi şi iarăşi, aceleaşi mesaje
în decursul mileniilor şi către oricare colţ pe care-l veţi ocupa în
univers. Vă voi trimite mesajele Mele la nesfârşit, până când le veţi
primi şi le veţi asimila, considerându-le ale voastre înşivă.
Mesajele Mele vor veni în sute de forme, în mii de momente, pe
parcursul a milioane de ani. Nu puteţi să nu le primiţi, dacă ascultaţi
cu adevărat. Nu le puteţi ignora dacă le-aţi auzit cu adevărat. Astfel,
comunicarea noastră va începe cu seriozitate. Asta, deoarece în trecut
doar v-aţi adresat Mie, v-aţi rugat Mie, aţi intervenit la Mine în
favoarea cuiva, M-aţi implorat şi uite că, acum, Eu pot să vă
răspund, aşa cum o fac aici.

De unde ştiu eu că această comunicare este de la Dumnezeu?
De unde ştiu că nu este propria mea imaginaţie?
Care ar fi diferenţă?

Nu-ţi dai seama că aş putea acţiona la fel de
uşor prin imaginaţia ta, ca şi prin orice alt mod? Ţi-aş aduce exact
gândurile, cuvintele sau sentimentele corecte în orice moment,
potrivite perfect cu scopul din clipa aceea, folosind una sau mai
multe modalităţi.
Vei şti că aceste cuvinte sunt de la Mine pentru că tu, de la tine
putere, nu ai vorbit niciodată aşa de clar. Dacă ai fi discutat atât de
clar despre aceste întrebări, nu le-ai mai fi pus.

Cu cine comunică Dumnezeu? Cu oameni speciali?
În momente speciale?

Toţi oamenii sunt speciali şi toate momentele sunt deosebite.
Nu există nici o persoană sau nici un moment mai special decât
celălalt. Mulţi oameni cred că Dumnezeu comunică în moduri
deosebite şi numai cu oameni deosebiţi. Aceasta îndepărtează masa
de oameni de la responsabilitatea de a auzi mesajul Meu, cu atât mai
puţin de a-l primi (ceea ce este cu totul altceva) şi le permite să ia de
bun cuvântul altcuiva în orice privinţă.
Nu trebuie să Mă ascultaţi, pentru că aţi decis deja că alţii M-au
ascultat în legătură cu orice subiect şi voi trebuie să-i ascultaţi pe ei.
Ascultând ceea ce alţi oameni cred că M-au auzit pe Mine
spunând, voi nu trebuie să gândiţi deloc.
Acesta este cel mai mare motiv pentru care, pe plan personal,
unii oameni se îndepărtează de mesajele Mele. Dacă acceptaţi că
primiţi mesajele Mele în mod direct, atunci sunteţi responsabili
pentru felul în care le interpretaţi. Este mult mai sigur şi mult mai
uşor să acceptăm interpretarea altora (chiar a celor care au trăit acum
2000 de ani) decât să încercăm să interpretăm mesajul pe care-l
primim în acest moment.
Totuşi, te invit la o nouă formă de comunicare cu Dumnezeu. O
comunicare cu dublu sens. Adevărul este că tu M-ai invitat. Eu am
venit la tine sub această formă, chiar acum, ca să răspund chemării
tale.

De ce unii oameni, cum ar fi Christos, par să audă mai mult
din comunicările Tale decât alţii?

Pentru că unii oameni vor cu adevărat să asculte. Ei vor să audă
şi vor să rămână deschişi la comunicare, chiar şi atunci când aceasta
pare înspăimântătoare, nebunească sau absolut greşită.

Trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu, chiar atunci când ceea
ce se spune pare a fi greşit?

Mai ales când pare greşit. Dacă voi credeţi că aveţi dreptate în
toate privinţele, ce nevoie mai aveţi să vorbiţi cu Dumnezeu?
Daţi-i drumul şi acţionaţi aşa cum ştiţi. Dar, observaţi că, de când
sunteţi, tot asta faceţi. Şi uitaţi-vă în ce hal a ajuns omenirea. E clar
că v-a scăpat ceva. E limpede că există ceva ce nu înţelegeţi. Numai
ceea ce înţelegeţi voi vi se pare corect, deoarece „corect” este un
termen pe care-l folosiţi pentru a desemna ceva cu care sunteţi de
acord.
Deci, ceea ce v-a scăpat, vă va apărea la început ca fiind „greşit”.
Singurul mod de a face un pas înainte este de a vă pune
întrebarea:
„Ce s-ar întâmpla dacă tot ceea ce eu am considerat că
este ,greşit' este ,corect'?”
Orice mare savant ştie acest lucru. Când
ceea ce face nu dă rezultate, un savant dă deoparte toate
presupunerile şi o ia de la capăt. Toate marile descoperiri s-au făcut
când oamenii au acceptat şi au dorit să nu aibă dreptate. Exact de
asta e nevoie acum.
Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu, până nu ai încetat să-ţi mai
spui că-L cunoşti deja pe Dumnezeu. Nu poţi să-L auzi pe
Dumnezeu, până nu încetezi de a crede că L-ai auzit deja.
Nu pot să-ţi spun Adevărul Meu, până când tu nu încetezi să-Mi
spui adevărul tău.

Dar adevărul meu despre Dumnezeu vine de la Tine.

Cine a spus asta?

Alţii.


Care alţii?

Conducătorii. Preoţii. Rabinii. Pastorii. Cărţile. Cerule,

Biblia!!.

Acestea nu sunt surse autorizate.

Nu sunt?


Nu.

Atunci care sunt?

Ascultă-ţi sentimentele. Ascultă-ţi Gândurile Cele mai Înalte.
Ascultă-ţi experienţa. Ori de câte ori oricare dintre ele diferă de ceea
ce ţi s-a spus de către profesor sau ai citit în cărţile tale, uită
cuvintele. Cuvintele sunt purtătoarele cele mai puţin demne de
încredere ale Adevărului.
Atât de multe vreau să-Ţi spun. Atât de multe vreau să
întreb. Nu ştiu de unde să încep. De exemplu, cum se face că nu
Te arăţi?
Dacă există cu adevărat un Dumnezeu şi Tu eşti acela, de ce
nu Te arăţi într-un mod pe care-l putem înţelege cu toţii?
Am făcut-o de nenumărate ori. O fac chiar acum.
Nu. Vreau să spun printr-o metodă de revelaţie care este de
necontestat; care nu poate fi negată.

Cum ar fi?

Cum ar fi, să apari chiar acum în faţa ochilor mei.
O fac chiar acum.

Unde?

Oriunde te uiţi.
Nu, vreau să spun: într-un mod de necontestat. Într-un mod
pe care nici un om nu l-ar putea nega.
Cum ai vrea să fie ăsta? Sub ce formă sau înfăţişare ai vrea să
apar?
Sub forma sau înfăţişarea pe care o ai Tu cu adevărat.
Aceasta ar fi imposibil, deoarece Eu nu am o formă sau înfăţişare
pe care tu să le poţi înţelege. Aş putea adopta o formă sau o
înfăţişare pe care tu le-ai putea înţelege, dar atunci toată lumea ar
presupune că ceea ce ei văd este unica formă sau înfăţişare a lui
Dumnezeu, mai degrabă decât una din multele forme sau înfăţişări
ale lui Dumnezeu.
Oamenii cred că Eu sunt ceea ce ei văd, mai degrabă decât ceea
ce ei nu văd. Dar Eu sunt Marele Nevăzut, nu felul în care apar Eu
într-un anumit moment. Ca să zic aşa, Eu sunt ceea ce Eu nu sunt. Eu
vin din această stare de Eu nu sunt şi la ea Mă întorc întotdeauna.
Totuşi, când Eu apar într-o anumită formă sau alta - o formă în
care Eu cred că oamenii Mă pot înţelege, ei Îmi atribuie aceea formă
pentru totdeauna. Dacă aş apărea altor oameni în orice altă formă,
primii ar spune că nu am fost Eu, pentru că acum nu arăt la fel şi nici
nu spun aceleaşi lucruri, aşa încât, cum aş putea fi Eu?
Vezi deci că nu contează în ce formă sau în ce mod Mă arăt -
orice mod aş alege şi orice formă aş lua, nici una nu ar fi de
necontestat.
Dar dacă Tu ai face ceva care ar scoate în evidenţă adevărul
asupra a ceea ce eşti, fără nici un dubiu sau semn de întrebare ...
... ar fi totuşi unii care ar spune că este de la diavol - sau, pur şi
simplu, din imaginaţia cuiva. Sau din orice altă cauză în afară de
Mine.
Dacă M-aş arăta ca Dumnezeu Atotputernic, Împărat al Cerului şi
al Pământului şi aş mişca munţii ca să o dovedesc, există cei care ar
spune „trebuie că e Satana”.
Şi aşa şi trebuie să fie. Pentru că Dumnezeu nu se arată ca
Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin
experienţă interioară. Şi, atunci când experienţa interioară L-a arătat
pe Dumnezeu în Sine, observaţia exterioară nu mai este necesară. Iar
dacă observaţia exterioară este necesară, experienţa interioară nu este
posibilă.
Deci, dacă ai nevoie de o revelaţie, nu poţi să o ai, pentru că,
însuşi actul de a cere este o afirmare a faptului că ea lipseşte; că
nimic din Dumnezeu nu se arată acum. O astfel de afirmaţie dă
naştere la experienţă. Pentru că, gândul tău despre ceva este creator
si cuvântul tău este producător, iar gândul tău şi cuvântul tău sunt
extrem de eficiente în a da naştere realităţii tale.
Drept urmare, vei trăi experienţa faptului că Dumnezeu nu se
arată acum, pentru că, dacă s-ar arăta, tu nu I-ai cere lui Dumnezeu
să o facă.
Asta înseamnă că eu nu pot să cer tot ceea ce vreau?
Vrei să spui că, dacă ne rugăm pentru ceva, de fapt
îndepărtăm acel lucru de la noi?
Această întrebare a fost pusă secole de-a rândul şi a primit
răspuns de fiecare dată. Totuşi, voi nu aţi auzit răspunsul sau nu vreţi
să-l credeţi.
Răspunsul la întrebare este dat din nou în termeni de astăzi, în
limba de astăzi, cam aşa:
Nu vei primi ceea ce ceri şi nu poţi avea nimic din ceea ce vrei.
Asta, deoarece chiar cererea ta este o afirmare a faptului că nu ai; şi,
când spui că vrei un lucru, cererea ta acţionează pentru a produce
exact această experienţă - dorinţa - în realitatea ta.
Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci
rugăciunea de recunoştinţă.
Când Îi mulţumeşti lui Dumnezeu înainte pentru ceea ce alegi să
trăieşti în realitatea ta, în fapt recunoşti că aceasta există acolo ... de
fapt.
Recunoştinţa este, astfel, cea mai puternică afirmaţie în faţa lui
Dumnezeu; o confirmare că, încă dinainte să ceri, Eu ţi-am răspuns.
De aceea, niciodată să nu implori. Apreciază.
Dar dacă eu Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru ceva
dinainte şi acest ceva nu apare niciodată? Aceasta ar putea duce
la deziluzie şi amărăciune.
Nu poţi folosi recunoştinţa ca pe o unealtă cu care să-L
manipulezi pe Dumnezeu; un instrument cu care să prosteşti
universul. Nu te poţi minţi pe tine însuţi. Mintea ta ştie adevărul
despre gândurile tale. Dacă spui „mulţumesc, Dumnezeule, pentru un
lucru sau altul”, având tot timpul foarte clar în minte că, în realitate
acesta nu există, nu te poţi aştepta ca Dumnezeu să ştie mai puţin
decât tine şi să-L faci, astfel, să ţi-l dea.
Dumnezeu ştie ce ştii tu şi ceea ce tu ştii este ceea ce apare ca
realitate a ta.
Dar cum pot eu să fiu cu adevărat recunoscător pentru ceva
ce ştiu că nu exista!
Credinţă. Dacă ai credinţă cât o boabă de muştar vei muta
munţii.Vei ajunge să ştii că există, pentru că am spus Eu că există;
pentru că am spus că ţi-am răspuns deja, chiar înainte să o ceri;
pentru că am spus şi ţi-am spus-o în toate modurile posibile, prin toţi
învăţătorii care-ţi vin în minte că, orice vei alege, dacă vei alege în
Numele Meu, aşa va fi.
Totuşi, sunt atât de mulţi oameni care spun că nu li s-a
răspuns la rugăciuni.
Nici o rugăciune - şi o rugăciune nu este nimic altceva decât o
afirmare ferventă a ceea ce este - nu rămâne fără răspuns. Fiecare
rugăciune - fiecare gând, fiecare afirmaţie, fiecare sentiment - este
creator. În măsura în care ea este susţinută în mod arzător ca fiind un
adevăr, în aceeaşi măsura ea se va manifesta în experienţa ta.
Când se spune că o rugăciune a rămas fără răspuns, în realitate se
întâmplă că, cu cât gândul, cuvântul sau sentimentul au fost susţinute
mai arzător, cu atât au devenit mai operative. Totuşi, ceea ce trebuie
să ştii -şi aici se află secretul - este că există întotdeauna un gând în
spatele gândului - ceea ce ar putea fi numit Gândul care
Sponsorizează - acesta este gândul care domină.
Deci, dacă te rogi şi implori, se pare că există o şansă mult mai
redusă ca tu să trăieşti experienţa pe care crezi că ai ales-o, pentru că
Gândul care Sponsorizează aflat în spatele fiecărei implorări este că
tu nu ai acum ceea ce doreşti. Acest Gând care Sponsorizează devine
realitatea ta.
Singurul Gând care Sponsorizează şi care ar putea învinge acest
gând este acela care susţine credinţa că Dumnezeu îţi va acorda orice
Îi ceri fără nici o excepţie. Unii oameni au această credinţă, dar
foarte puţini.
Procesul rugăciunii devine mult mai uşor când, în loc să
trebuiască să crezi că Dumnezeu va spune totdeauna „da” la fiecare
cerere, înţelegi în mod intuitiv că cererea însăşi nu este necesară.
Atunci rugăciunea este o rugăciune de recunoştinţă. Nu este deloc o
cerere, ci o afirmare a recunoştinţei pentru ceea ce este.
Când spui că o rugăciune este o afirmare a ceea ce este, vrei
să spui că Dumnezeu nu face nimic; că tot ceea ce se întâmplă
după o rugăciune este rezultatul acţiunii rugăciunii?
Dacă tu crezi că Dumnezeu este o fiinţă atotputernică care aude
toate rugăciunile, că la unele spune „da” la unele „nu” şi la restul
„poate, dar nu acum”, greşeşti foarte tare. Ce regulă elementară
aplică Dumnezeu pentru a decide?
Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel care creează şi care decide
toate lucrurile în viaţa ta, greşeşti.
Dumnezeu este observator, nu creator. Şi Dumnezeu e gata să te
ajute să-ţi trăieşti viaţa, dar nu în modul în care te-ai aşteptat tu.
Funcţia lui Dumnezeu nu este să facă sau să desfacă
circumstanţele sau condiţiile vieţii tale. Dumnezeu te-a creat pe tine
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin
puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul
vieţii şi viaţa însăşi aşa cum o cunoşti. Totuşi, Dumnezeu şi-a dat
liberul arbitru să dispui cum vrei de viaţa ta.
În acest sens, ceea ce vrei tu pentru tine este ceea ce vrea
Dumnezeu pentru tine. Tu îţi trăieşti viaţa aşa cum vrei să o trăieşti;
Eu nu am nici o preferinţă.
Aceasta este marea amăgire pe care ţi-ai asumat-o: că lui
Dumnezeu Îi pasă, într-un fel sau altul, de ceea ce faci tu.
Mie nu-Mi pasă de ceea ce faci tu şi ţie ţi-e greu să auzi aceasta.
Dar, îţi pasă ţie de ce fac copii tăi atunci când îi trimiţi afară să se
joace? E o chestiune de mare importanţă pentru tine dacă joacă
leapşa, v-aţi ascunselea sau mima? Nu, nu este, pentru că tu ştii că ei
sunt în perfectă siguranţă. I-ai aşezat într-un loc pe care-l consideri
prietenos şi absolut în regulă. Bineînţeles că speri întotdeauna că nu
se vor răni. Iar dacă se întâmplă, eşti mereu prezent să le sari în
ajutor, să-i oblojeşti, să-i faci să se simtă iarăşi în siguranţă, să fie iar
fericiţi, să meargă iarăşi la joacă şi data viitoare. Şi nici data viitoare
nu-ţi va păsa dacă joacă v-aţi ascunselea sau mima. Le vei spune,
desigur, care jocuri sunt periculoase. Dar nu poţi să-ţi opreşti copiii
de la a face lucruri periculoase. Nu întotdeauna. Nu pentru totdeauna.
Nu în fiecare clipă de acum şi până ia moarte. Părinţii înţelepţi ştiu
aceasta. Totuşi, părinţii nu încetează să-şi facă griji în ceea ce
priveşte consecinţele. Această dicotomie - să nu-ţi pese foarte tare
despre ceea ce se întâmplă, dar să-ţi pese foarte tare de rezultate -
este cea care descrie cel mai bine dicotomia lui Dumnezeu.
Totuşi, lui Dumnezeu, într-un anumit sens, nu-l pasă nici măcar
de rezultate. Nu de rezultatul suprem. Aceasta, pentru că rezultatul
suprem este sigur.
Şi aici este a doua mare amăgire a omului: că există dubii asupra
rezultatului vieţii. Acest dubiu asupra rezultatului suprem este cel
care a creat cel mai mare duşman al vostru: frica. Pentru că aveţi
dubii în privinţa rezultatului, atunci trebuie că aveţi dubii asupra
Creatorului - trebuie să vă îndoiţi de Dumnezeu. Şi dacă vă îndoiţi de
Dumnezeu, atunci, obligatoriu, trăiţi în frică şi vinovăţie toată viaţa.
Dacă vă îndoiţi asupra intenţiilor lui Dumnezeu - şi asupra
capacităţii lui Dumnezeu de a produce acest rezultat suprem - atunci
cum vă puteţi relaxa vreodată? Cum vă puteţi găsi cu adevărat
pacea?
Totuşi, Dumnezeu are o putere totală de a potrivi intenţiile cu
rezultatele. Voi nu puteţi şi nu vreţi să credeţi în aceasta (chiar dacă
pretindeţi că Dumnezeu este atotputernic) şi astfel trebuie să vă
creaţi în imaginaţie o putere egală cu Dumnezeu, pentru ca să puteţi
găsi un mod de a contracara voinţa lui Dumnezeu. Şi, astfel, aţi creat
“în mitologia voastră fiinţa numită „diavol”. Aţi imaginat un
Dumnezeu în război cu această fiinţă, (crezând că Dumnezeu rezolvă
problemele la fel ca voi). În cele din urmă, v-aţi imaginat chiar că
Dumnezeu ar putea pierde acest război.
Toate acestea neagă tot ceea ce spuneţi voi că ştiţi despre
Dumnezeu, dar nu contează. Vă trăiţi iluzia voastră şi, astfel, vă
trăiţi frica - şi toate acestea din decizia de a vă îndoi de Dumnezeu.
Dar dacă aţi lua o nouă decizie? Care ar fi atunci rezultatul?

Adevăr vă spun Eu vouă: aţi trăi aşa cum a trăit Buddha. Cum a
trăit Iisus. Cum a trăit fiecare sfânt pe care I-aţi venerat vreodată.
Şi totuşi ca în cazul multora dintre acei sfinţi, oamenii nu v-ar
înţelege. Şi, când aţi încerca să le explicaţi sentimentul vostru de
pace, bucuria voastră în viaţă, extazul vostru interior, ei v-ar asculta
cuvintele, dar nu le-ar auzi.
Ar încerca să repete cuvintele voastre, dar ar adăuga ceva de
ei.
S-ar minuna cum de voi puteţi avea ceea ce ei nu sunt în stare să
găsească. Şi, atunci, ar deveni invidioşi. În curând, invidia s-ar
transforma în furie şi, în mânia lor, ar încerca să vă convingă că voi
sunteţi aceia care nu-L înţelegeţi pe Dumnezeu.
Şi, dacă ei nu ar reuşi să vă smulgă din bucurie voastră, atât de
enormă le-ar fi furia, încât ar încerca să vă facă rău. Şi, dacă le-aţi
spune că nu contează, că nici măcar moartea nu vă poate întrerupe
bucuria, nu vă poate schimba adevărul, fără discuţie v-ar omorî.
Apoi, când ar vedea pacea cu care voi acceptaţi moartea, v-ar numi
sfinţi şi v-ar iubi din nou.
Este în natura oamenilor să iubească - apoi să distrugă, apoi să
iubească din nou - ceea ce ei preţuiesc cel mai mult.

Dar de ce? De ce facem noi asta?

Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai
profund de una din cele două emoţii - frica sau dragostea. Există,
într-adevăr, numai două emoţii - numai două cuvinte în limbajul
sufletului. Acestea sunt capetele opuse ale marii polarităţi pe care Eu
am creat-o când am produs universul şi lumea voastră, aşa cum o ştiţi
astăzi.
Acestea sunt cele două puncte - Alfa şi Omega - care permit existenţa
sistemului pe care voi îl numiţi „relativitate”. Fără aceste două
puncte, fără aceste două noţiuni, nu ar putea să existe nici o altă idee.
Fiecare gând omenesc, fiecare acţiune umană se bazează fie pe
dragoste, fie pe frică. Nu există nici o altă motivaţie umană şi toate
celelalte idei derivă din acestea două. Ele sunt, pur şi simplu,
versiuni diferite -aspecte diversificate ale aceleiaşi teme.
Gândeşte-te profund la ce ţi-am spus şi vei vedea că este
adevărat. Acesta este ceea ce Eu am numit Gândul care
Sponsorizează. Este fie un gând de dragoste, fie unul de frică. Este
gândul din spatele gândului din spatele gândului. Este primul gând.
Este prima forţă. Este energia primară care conduce locomotiva
experienţei umane.
Şi iată modul în care comportamentul uman produce o experienţă
repetată după o experienţă repetată; este întotdeauna motivul pentru
care oamenii iubesc, apoi distrug, apoi iubesc din nou: întotdeauna există această trecere de la o emoţie la alta. Dragostea sponsorizează
frica, sponsorizează dragostea, sponsorizează frica ...
... Iar motivul se află în prima minciună - minciuna pe care o
consideri ca adevărul despre Dumnezeu - că nu poţi avea încredere în
Dumnezeu; că nu poţi să te bazezi pe dragostea lui Dumnezeu; că
Dumnezeu te acceptă în mod condiţionat; că, astfel, există dubii
asupra rezultatului suprem. Pentru că, dacă nu poţi să te bazezi pe
faptul că dragostea lui Dumnezeu este întotdeauna prezentă, atunci
pe a cui dragoste te poţi baza? Dacă Dumnezeu dă înapoi atunci când
tu nu te comporţi cum trebuie, n-o să facă la fel şi simpli muritori?
... Şi, astfel, în momentul în care tu făgăduieşti dragostea cea
mai înaltă, îţi recunoşti, de fapt, cea mai mare frică.
Pentru că, primul lucru care te îngrijorează după ce spui „te
iubesc” este dacă ţi se va răspunde la fel. Şi, dacă ţi se răspunde la
fel, începi imediat să-ţi faci griji că vei pierde dragostea pe care abia
ai găsit-o. Şi, astfel, orice acţiune devine o reacţie - apărare
împotriva pierderii - aşa cum începi să te aperi împotriva pierderii
lui Dumnezeu.
Totuşi, dacă ai ştii Cine Eşti - că tu eşti cea mai minunată, mai
deosebită, mai splendidă fiinţă pe care Dumnezeu a creat-o vreodată,
nu ţi-ar fi niciodată frică. Pentru că, cine ar putea respinge o astfel de
măreţie? Nici măcar Dumnezeu nu ar putea găsi defect unei astfel de
fiinţe.
Dar tu nu ştii Cine Eşti şi te subestimezi. Şi de unde ţi-a venit ţie
ideea că eşti mult mai puţin formidabil decât eşti? De la singurii
oameni al căror cuvânt îl accepţi necondiţionat. De la mama şi tatăl
tău.
Aceştia sunt oamenii care te iubesc cel mai mult. De ce te-ar
minţi? Şi totuşi, nu ţi-au spus ei că ai şi defecte şi calităţi? Nu ţi-au
amintit ei că ar trebui să te faci văzut, dar nu auzit? Nu te-au certat ei
în momentele în care erai deosebit de vesel? Şi nu te-au încurajat ei
să laşi de-o parte visele cele mai îndrăzneţe?
Acestea sunt mesajele pe care le-ai primit şi, deşi ele nu întrunesc
calităţile necesare pentru a fi de la Dumnezeu, tu le consideri ca
fiind, pentru că vin de la zeii universului tău.
Părinţii tăi sunt cei care te-au învăţat că dragostea pune condiţii -
ai simţit condiţiile lor de multe ori - şi aceasta este experienţa pe care
tu o aduci în propriile relaţii de dragoste.
Este, de asemenea, experienţa pe care Mi-o aduci Mie.
Din această experienţă îţi tragi tu concluziile legate de Mine. În
acest cadru îţi rosteşti tu adevărul. „Dumnezeu este un Dumnezeu
iubitor”, zici tu, „dar, dacă Îi încalci poruncile, El te va pedepsi cu
ostracizare eternă şi condamnare veşnică”.
Nu ai fost tu oare ostracizat de către părinţii tăi? N-ai suferit tu
când ei te condamnau? Cum ţi-ai fi putut imagina că lucrurile ar sta
altfel în ceea ce Mă priveşte?
Ai uitat ce înseamnă să fii iubit necondiţionat. Nu-ţi mai
aminteşti experienţa dragostei lui Dumnezeu. Şi, astfel, încerci să-ţi
imaginezi cum arată dragostea lui Dumnezeu, bazându-te pe
imaginea dragostei lumeşti.
Aţi proiectat rolul de „părinte” asupra lui Dumnezeu şi, astfel, a
apărut un Dumnezeu Care judecă şi recompensează sau pedepseşte,
în funcţie de ce anume simte El faţă de faptele voastre. Dar aceasta
este o imagine simplistă a lui Dumnezeu bazată pe mitologia voastră.
Nu are nici o legătură cu Cine Sunt Eu.
După ce v-aţi creat un întreg sistem de gândire despre Dumnezeu
bazat pe experienţa umană şi nu pe adevăruri spirituale, v-aţi creat
apoi o întreagă realitate despre dragoste. Este o realitate bazată pe
frică, ce îşi are rădăcinile în imaginea unui Dumnezeu înfricoşător şi
răzbunător.
Gândul care Sponsorizează această idee este greşit, dar a-l nega
înseamnă a vă nega întreaga teologie. Şi, deşi noua teologie care ar
înlocui-o ar fi cu adevărat salvarea voastră, nu puteţi să o acceptaţi,
pentru că ideea unui Dumnezeu de Care nu trebuie să vă fie teamă,
Care nu vă va judeca şi Care nu are nici un motiv să vă
pedepsească, este, pur şi simplu, prea minunată pentru a putea fi
însuşită, fie chiar şi din perspectiva celei mai măreţe concepţii pe
care aţi putea-o avea despre Cine şi Ce este Dumnezeu.
Această realitate a dragostei bazate pe frică domină experienţa ta
de dragoste; de fapt chiar o creează. Nu numai că tu te vezi primind
dragostea care este condiţionată, te şi vezi dând-o în acelaşi mod. Şi,
chiar în timp ce ai reţineri şi îţi stabileşti condiţiile, o parte din tine
ştie că nu aceasta înseamnă dragostea adevărată. Totuşi, tu pari a fi
incapabil de a schimba modul în care îţi dăruieşti dragostea. Ai
învăţat să fii dur - îţi spui tu ţie însuţi - şi pentru nimic în lume nu ai
de gând să devii iarăşi vulnerabil. Adevărul este că ar trebui să o faci.

[Datorită gândurilor tale (greşite) despre dragoste, tu te condamni
să nu o trăieşti niciodată în forma ei cea mai pură. Tot aşa, te
condamni să nu Mă cunoşti aşa cum sunt Eu în realitate. Până la un
moment dat. Pentru că nu vei putea să Mă negi pentru totdeauna şi
va veni momentul Reconcilierii noastre.]

Orice acţiune făcută de oameni se bazează pe dragoste sau frică
şi nu numai cele care se referă la relaţiile umane. Decizii care
afectează afacerile, industria, politica, religia, educarea tineretului,
relaţiile sociale ale naţiunii tale, scopurile economice ale societăţii,
alternative privind războiul, pacea, atacul, apărarea, agresivitatea,
supunerea; hotărâri pentru a strânge averi sau a le risipi, a economisi
sau a împărţi, a uni sau a divide - fiecare alegere liberă pe care o
faceţi vreodată îşi are rădăcina într-unui dintre cele două gânduri
posibile: un gând de dragoste sau un gând de frică. Frica este energia
care contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde,
acumulează comori, face rău.
Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite
departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.
Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să
stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte
tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel
iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul.
Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea
iartă.
Fiecare gând, cuvânt sau faptă omenească se bazează pe una
sau cealaltă dintre emoţii. Nu ai nici o posibilitate de alegere, pentru
că nu există altă variantă. Dar tu ai liberul arbitru în legătură cu ce
să alegi dintre ele două.

Faci ca totul să apară atât de uşor şi totuşi în momentul
deciziei, de cele mai multe ori, câştigă frica. De ce?

Aţi fost învăţaţi să trăiţi în frică. Vi s-a spus despre supravieţuirea
celui mai bine adaptat, despre victoria celui mai puternic şi despre
succesul celui mai inteligent. Se spune deosebit de puţin despre
gloria celui mai iubitor. Şi, astfel, te străduieşti să fii cel mai bine
adaptat, cel mai puternic, cel mai inteligent - într-un fel sau altul - şi,
dacă în vreo situaţie nu eşti pe măsura aşteptărilor, ţi-e teamă că ai
ceva de pierdut, pentru că ţi s-a spus că, a nu fi pe măsura
aşteptărilor, înseamnă a pierde.
Prin urmare, alegi desigur acţiunea sponsorizată de frică pentru
că aşa ai fost învăţat. Totuşi, Eu vă învăţ astfel: atunci când alegeţi
acţiunea sponsorizată de dragoste, nu numai că veţi supravieţui, nu
numai că veţi învinge, nu numai că veţi avea succes. Atunci veţi trăi
gloria deplină, totală a Celui Care Eşti cu Adevărat, a celui care
puteţi fi.
Ca să realizaţi aceasta, trebuie să daţi la o parte învăţăturile
tutorilor voştri universali care vă vor binele, dar sunt prost informaţi
şi să auziţi învăţăturile celor a căror înţelepciune vine din altă
sursă.
Sunt mulţi astfel de învăţători printre voi şi au fost întotdeauna,
pentru că Eu n-am să vă las fără cei care să vă arate, să vă înveţe, să
vă îndrepte spre aceste adevăruri şi să vă aducă aminte de ele. Şi
totuşi cel care vă aduce aminte în mod deosebit nu e nimeni din afara
voastră, ci vocea din voi. Aceasta este prima unealtă pe care o
folosesc, pentru că este cea mai accesibilă. Vocea din voi este vocea
cea mai puternică cu care vorbesc Eu, pentru că este cea mai
apropiată de voi. Este vocea care vă spune dacă orice altceva este
adevărat sau fals, corect sau greşit, bine sau rău, după definiţii date
de voi. Este radarul care stabileşte drumul, conduce vaporul, vă
programează călătoria, dacă îi permiteţi.
Este vocea care vă spune în acest moment dacă cuvintele pe care
le citiţi chiar acum sunt cuvinte de dragoste sau cuvinte de frică. Cu
aceeaşi unitate de măsură puteţi să hotărâţi dacă ele sunt cuvinte
cărora să le daţi atenţie sau cuvinte pe care să le ignoraţi.

Ai spus că, atunci când eu aleg acţiunea sponsorizată de
dragoste, voi trăi experienţa gloriei depline a celui care sunt şi a
celui care pot fi. Vrei să detaliezi, Te rog?

Există un singur scop pentru întreaga viaţă şi acesta este ca tu şi
tot ceea ce este viu să simtă gloria deplină. Tot ceea ce spui, gândeşti
sau faci este în serviciul acestui scop. Sufletul tău nu are nimic
altceva de făcut şi nu vrea să facă nimic altceva.
Minunea acestui scop este că e fără de sfârşit. Un sfârşit este o
limitare, şi scopul lui Dumnezeu nu are astfel de hotar. Dacă va veni
un moment în care vei trăi în gloria cea mai deplină, în acea clipă vei
avea imaginea unei glorii şi mai mari pe care să o atingi. Cu cât eşti
mai mult, cu atât poţi deveni mai mult şi cu cât devii mai mult, cu
atât poţi fi mai mult.
Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de
descoperire, ci unul de creaţie.
Tu nu te descoperi pe tine însuţi, ci te creezi din nou. Caută deci
nu să descoperi Cine Eşti, caută să-ţi dai seama Cine Vrei Tu să Fii.
Există cei care spun că viaţa este o şcoală, că noi am venit aici
ca să învăţăm anumite lecţii - că, o dată ce am „absolvit”, putem
atinge scopuri mai importante, nemaifiind încătuşaţi de corpul
nostru.
E corect?
Este o altă parte a mitologiei voastre bazată pe experienţa umană.

Viaţa nu este o şcoală?


Nu.

Nu suntem aici ca să învăţăm lecţii?


Nu.

Atunci de ce suntem aici?


Să vă amintiţi şi să recreaţi Cine Sunteţi. Ţi-am spus de
nenumărate ori. Nu Mă crezi. Şi totuşi aşa este. Pentru că, întradevăr,
dacă nu te creezi pe tine însuţi drept Cine Eşti, atunci tu nu
poţi fi.

În regulă. M-ai băgat complet în ceaţă. Hai să ne întoarcem
la chestia cu şcoala. Fiecare învăţător spune că viaţa este o
şcoală. Sunt sincer şocat să aud că negi acest lucru.

Şcoala este un loc unde mergi, dacă există ceva ce nu ştii şi vrei
să afli. Nu este un loc unde mergi dacă ştii deja ceva şi, pur şi
simplu, vrei să trăieşti experienţa a ceea ce ştii.
Viaţa (cum o numiţi voi) este o ocazie să cunoaşteţi ca
experienţă ceea ce deja cunoaşteţi sub formă de concept. Nu este
nevoie să învăţaţi nimic ca să faceţi acest lucru. Trebuie, pur şi
simplu, să vă amintiţi ceea ce ştiţi deja şi să acţionaţi în consecinţă.

Nu sunt sigur că înţeleg.


Hai să începem de aici. Sufletul - sufletul tău - ştie tot timpul tot
ceea ce este de ştiut. Nimic nu îi este ascuns, nimic nu îi este
necunoscut. Totuşi, a cunoaşte nu este suficient. Sufletul caută să
trăiască experienţe.
Poţi să ştii că eşti generos, dar, dacă nu faci ceva să-ţi arăţi
generozitatea, nu ai decât un concept. Tu poţi să ştii că eşti amabil,
dar, dacă nu faci ceva pentru cineva, nu ai decât o idee despre tine
însuţi.
Singura dorinţă a sufletului tău este să transforme acest concept
grandios despre el însuşi în cea mai măreaţă experienţă. Până când
conceptul nu devine experienţă, totul este speculaţie. Eu fac
speculaţii despre Mine Însumi de multă vreme. De mai multă vreme
decât ne-am putea aduce aminte amândoi. De mai multă vreme decât
vârsta universului, înmulţită cu vârsta întregului univers. Vezi deci
cât de tânără este - cât de nouă este - experienţa Mea despre Mine
Însumi.

Iar sunt în ceaţă. Experienţa Ta despre Tine Însuţi?

Da. Stai să-ţi explic în felul acesta:
La început, ceea ce Este, este tot ce a fost, şi nu a fost nimic
altceva. Totuşi, Tot Ceea Ce Este nu se putea cunoaşte - pentru că Tot
Ceea Ce Este e tot ceea ce era şi nu era nimic altceva. Şi, astfel, Tot
Ceea Ce Este ... nu era. Pentru că, în absenţa a altceva, Tot Ceea Ce
Este, nu este.
Acesta este marele Este/Nu Este la care s-au referit misticii încă
de la începutul timpurilor.
Tot Ceea Ce Este ştia că era tot ceea ce era - dar aceasta nu era
destul, deoarece îşi putea cunoaşte grandoarea totală numai ca un
concept şi nu ca experienţă. Totuşi, experienţa despre el însuşi este
ceea ce îşi dorea, pentru că voia să ştie cum te simţi să fii atât de
magnific. Dar aceasta era imposibil, pentru că însuşi termenul
„magnific” este un termen relativ. Tot Ceea Ce Este nu putea să ştie
cum e când eşti magnific, decât dacă apărea ceea ce nu este. În
absenţa lui ceea ce nu este, ceea ce ESTE, nu este. Înţelegi?

Cred că da. Continuă.


Bine.
Ceea Ce Este ştia un singur lucru: şi anume că nu există nimic
altceva. Şi, astfel, El nu putea şi nu voia niciodată să se cunoască pe
El Însuşi dintr-un punct de referinţă exterior Lui Însuşi. Un astfel de
punct de referinţă nu exista. Exista unul singur şi acela era locul unic
din interior. Acel „Este-Nu Este”. Acel Sunt-Nu Sunt.
Însă Totul din Toate a hotărât să se cunoască pe El Însuşi prin
experienţă. Această energie, - această energie pură, nevăzută,
neauzită, neobservată şi deci necunoscută de nimeni altcineva - a
hotărât să trăiască experienţa Sinelui ca pe o totală măreţie, ceea ce şi
era.
Pentru a face aceasta, şi-a dat seama că trebuia să folosească un
punct de referinţă din interior.
S-a gândit foarte corect că orice porţiune din Sine Însuşi va
trebui, în mod necesar, să fie mai puţin decât întregul şi, astfel -
dacă, pur şi simplu, Se împărţea în porţiuni, fiecare porţiune, fiind
mai puţin decât întregul, putea să privească la restul Sinelui şi să-i
vadă măreţia.
Şi, astfel, Tot Ceea Ce Este s-a împărţit - devenind într-un
moment minunat ceea ce este aceasta şi ceea ce este aceea. Pentru
prima dată, aceasta şi aceea au existat separate una de cealaltă -şi
totuşi amândouă au existat simultan. Şi tot aşa exista ceea ce era nici
una dintre ele.
Astfel au existat simultan trei elemente: ceea ce este aici. Ceea
ce este acolo. Şi ceea ce este nici aici, nici acolo - dar care trebuie să
existe, pentru ca aici şi acolo să existe.
Nimicul ţine la un loc totul. Non-spaţiul ţine la un loc spaţiul.
Întregul ţine la un loc părţile. Poţi să înţelegi toate astea?
Mă poţi urmări?

Cred că da. Nu ştiu dacă mă crezi, dar ai folosit o descriere
atât de clară încât, realmente, înţeleg.

O să merg mai departe. Acest nimic care ţine la un loc totul este
ceea ce oamenii numesc Dumnezeu. Dar acesta nu este termenul
potrivit, pentru că sugerează că există ceva ce Dumnezeu nu este - şi
anume tot ceea ce nu este „nimic” Dar Fu sunt Tot Ce Există - văzute
şi nevăzute - astfel încât, descrierea Mea ca Marele Nevăzut - Ceea-
Ce-Nu-Există sau Spaţiul Dintre - o definiţie mistică, esenţialmente
orientală, a lui Dumnezeu, nu e nici ea mai potrivită decât descrierea
esenţialmente occidentală şi practică a lui Dumnezeu, ca fiind tot
ceea ce se vede. Aceia care cred că Dumnezeu este Tot Ceea Ce Este
şi Tot Ceea Ce Nu Este sunt cei a căror înţelegere e cea corectă.
Creând ceea ce este „aici” şi ceea ce este „acolo”, Dumnezeu I-a
dat posibilitatea lui Dumnezeu să se cunoască pe El Însuşi. În
momentul acestei mari explozii din interior, Dumnezeu a creat
relativul - cel mai mare cadou pe care Dumnezeu Şi L-a făcut
vreodată Lui Însuşi.
Astfel, relaţia dintre voi este cel mai mare cadou pe care vi l-a
dat vreodată Dumnezeu, o idee pe care o vom discuta în detaliu mai
târziu.
Deci, din Ceea-Ce-Nu-Există a ţâşnit Totul - un eveniment
spiritual în perfectă concordanţă cu ceea ce savanţii voştri au numit
teoria Big-Bang-ului.
În timp ce elementele întregului înaintau în viteză, a fost creat
timpul, pentru că ceva a fost mai întâi aici, apoi a fost acolo — şi
perioada necesară de a ajunge de aici acolo putea fi măsurată,.
Pe măsură ce părţi din El Însuşi care pot fi văzute au început să
se contureze „în relaţie” una cu cealaltă, acelaşi lucru s-a întâmplat şi
cu părţile care nu pot fi văzute.
Dumnezeu a ştiut că, pentru ca Dragostea să existe şi să se
cunoască pe ea însăşi ca dragoste pură, trebuia să existe şi opusul ei
identic. Astfel că Dumnezeu a creat de bună voie marea polaritate
opusul absolut a! dragostei - tot ceea ce dragostea nu este - ceea ce
acum se numeşte frică. În momentul în care a existat frica, dragostea
a putut exista ca un lucru care putea fi trăit sub formă de experienţă.
Despre această creare a dualităţii între dragoste şi opusul ei
vorbesc oamenii când se referă, în diferitele lor mitologii, la naşterea
răului căderea lui Adam, revolta lui Satana şi aşa mai departe.
Tot aşa cum aţi hotărât să personificaţi dragostea pură ca pe un
personaj pe care-L numiţi Dumnezeu, la fel aţi hotărât să
personificaţi frica abjectă ca pe un personaj pe care-l numiţi diavol.
Pe Pământ, unii au elaborat mitologii destul de complicate în
jurul acestui eveniment, completate cu scenarii despre bătălii şi
războaie, soldaţi angelici şi războinici diavoleşti, forţe ale binelui şi
răului, ale luminii şi întunericului.
Această mitologie a fost încercarea timpurie a omenirii de a
înţelege şi de a spune altora, într-un mod pe care ei îl puteau pricepe,
un eveniment cosmic de care sufletul omenesc este profund
conştient, dar pe care mintea îl poate concepe cu greu.
Făcând ca universul să fie o versiune divizată a Lui Însuşi,
Dumnezeu a produs din energie pură tot ceea ce există acum - atât
cele văzute cât şi cele nevăzute. Cu alte cuvinte, a fost creat, astfel,
nu numai universul fizic ci şi universul metafizic. Partea din
Dumnezeu care formează a doua jumătate a ecuaţiei Sunt/Nu Sunt a
explodat, de asemenea, într-un număr infinit de unităţi mai mici
decât întregul. Voi numiţi aceste unităţi de energie, spirite.
În câteva dintre mitologiile voastre religioase se spune că „Dumnezeu
Tatăl” are mulţi copii întru duh. Acest paralelism cu
experienţele umane asupra vieţii care se multiplică pare a fi unicul
mod prin care masele pot fi făcute să accepte ideea apariţiei spontane
- a existenţei spontane - a nenumărate spirite în „Împărăţia
Cerurilor”.
În acest caz, poveştile şi basmele voastre mitologice nu sunt
chiar foarte departe de realitatea supremă - pentru că spiritele
nesfârşite care Mă cuprind în totalitate sunt, într-un sens cosmic,
vlăstarele Mele.
Scopul Meu divin pentru care M-am divizat a fost de a crea
suficiente părţi din Mine, astfel încât să Mă cunosc pe Mine însumi
ca experienţă.
Există un singur mod prin care Creatorul se poate cunoaşte pe
Sine Însuşi ca trăire a Sa de Creator şi acesta este prin a crea.
Şi, astfel, Eu le-am dat nenumăratelor părţi din Mine (tuturor
copiilor Mei întru spirit) aceeaşi putere de a crea pe care o am Eu ca întreg.
Aceasta vor să spună religiile voastre atunci când se afirmă că
aţi fost creaţi „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”.
Aceasta nu înseamnă, după cum au sugerat unii, că trupurile
noastre fizice arată la fel (deşi Dumnezeu poate să preia, pentru un
anumit scop, orice formă fizică pe care o alege). Aceasta înseamnă
că esenţa noastră este aceeaşi.
Noi suntem construiţi din acelaşi material. Noi SUNTEM
„acelaşi material”! Cu aceleaşi proprietăţi şi îndemânări, inclusiv
îndemânarea de a crea - din nimic - realitate fizică!
Scopul Meu atunci când v-am creat, vlăstarele Mele spirituale, a
fost ca Eu să Mă cunosc pe Mine Însumi ca Dumnezeu. Nu am nici o
altă modalitate de a face aceasta decât prin voi. Astfel, se poate
spune (şi s-a şi spus de foarte multe ori) că scopul Meu în ceea ce vă
priveşte este ca voi să vă cunoaşteţi pe voi înşivă ca fiind Eu.
Aparent este un lucru extraordinar de simplu şi totuşi devine
foarte complex, deoarece există un sigur mod ca voi să vă cunoaşteţi
pe voi înşivă ca fiind Eu şi acesta e ca mai întâi să vă cunoaşteţi pe
voi înşivă ca nefiind Eu.
Acum încercă să urmăreşti ce-ţi spun - străduieşte-te să înţelegi
-deoarece totul devine foarte subtil.