Omul care este nemultumit cu ceea ce are este sclavul vietii materiale

In orice clipa trebuie sa fim stapani pe obiceiurile noastre,gata de a le schimba,daca alte ganduri noi si nobile ne indeamna.Omul nu este o masina care se regleaza odata pentru totdeauna,ci un organism viu,care se adapteaza evenimentelor.Fata de obiceiurile rele trebuie sa fim stapani pe noi insine.
Accidentele nu sunt decat efectele unor stari de lucru defectuase.Este foarte probabil sa le evitam,modificand atitudinea noastra.Nu Dumnezeu se razbuna pe noi,ci noi insine facem aceasta.Exista un fel de a coopera cu legile naturale.In prima clipa a accidentului,sa ne intrebam intotdeauna:ce am facut rau si incorect?
Cel nemultumit cu ceea ce are,care vesnic doreste altceva,este sclavul vietii materiale.Cel care se multumeste insa cu putin,cu ceea ce are,ramane stapan pe existenta lui,caci este stapan pe trupul lui.In fond,nevoia cea mai mare a oamenilor este nesatul dupa surplus.Indata ce renuntam la artificii,totul devine indestulator,caci nevoia este mai mult o chestiune de imaginatie decat de realitate.Nevoia este incompatibila cu credinta.Cel ce crede cu adevarat niciodata nu-si face griji pentru nevoile lui viitoare.El stie ca Dumnezeu se ingrijeste de soarta lui daca,la randu-i,munceste cinstit si traieste dupa voia si legile lui Dumnezeu." Nu va ingrijiti de ceea ce veti bea,veti manca,va veti imbraca!Cautati imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua! "Sa cautam imparatia pentru ca sa ni se dea belsugul vietii ar fi un egoism si un calcul interesat,iar credinta ar fi o ipocrizie.
Nu va ingrijiti de ceea ce va fi maine! Sa cautam imparatia lui Dumnezeu,sa o zidim in inima noastra si atunci sigur va veni belsugul peste noi,in sensul ca vom fi multumiti cu ceea ce avem.
Dumnezeu este Acela care stabileste mersul evenimentelor,al fenomenelor naturii,al marilor cataclisme naturale si al tuturor calamitatilor.
In aceste clipe grele,sprijinul si nadejdea noastra va fi doar la Hristos.Daca avem obiceiul sa ne ghemuim la pieptul Lui in clipe de mari incercari,ne vom simti aparati de El.Ajutorul lui va consta in curajul pe care-l vom avea de a privi in fata,fara frica,orice pericol.De ce sa cautam salvarea acolo unde ea nu mai poate fi?De ce sa neglijam adevarata salvare a sufletului nostru?
Planurile lui Dumnezeu sunt ascunse si tot raul aparent este spre curatirea si desavarsirea mintilor omenesti.Nenorocirile se afla in noi insine,nu in afara noastra.
Va plangeti de o fire si de un caracter sensibil,de un temperament pesimist pe care natural le aveti.Mai bine spuneti ca va complaceti in acest fel de a fi si acuzati natura.Orice temperament se poate schimba prin vointa,prin lupta,prin munca zilnica.Nu mai persistati deci in atitudinea voastra distructiva,in a va mentine caracterul vostru mohorat,care va face sa nu inceteze nenorocirile.
Cand sunteti lovit in demnitate,in afectiune si in sanatatea voastra,plecati-va fata lui Dumnezeu si strigati catre El: "Tata iubit,care m-ai creat si nu doresti pieirea mea,a lucrarilor mainilor Tale;intoarce-mi ochii si mintea de la durerea mea!Acopera-mi privirea,ridica-ma,incalzeste-ma,imprastie-mi suferinta din inima! "
Va imbratisez dulce!