Noi i-am învăţat pe egipteni să facă piramidele
Piramida de pe Toaca din Ceahlău este mai veche decât piramida lui Keops
Noi mărturii vin să ne reamintească cât de puţin a fost investigată preistoria noastră. Cât de puţin ştim despre primii locuitori ai acestor meleaguri. Se vorbeşte despre hiperboreeni, despre traci, geţi şi daci. Dar cine erau ei? Cum trăiau? Ce nivel de cunoştinţe aveau? În ce credeau? Mărturiile istorice sunt puţine şi noi nu facem nimic pentru a le valorifica şi îmbogăţi. Erau cei de pe aceste pământuri doar "cei mai viteji şi mai drepţi" agricultori, mineri şi crescători de albine? Cum rămâne cu informaţiile care vorbesc despre darul lor de vindecători? Dar cu sanctuarul şi calendarul astronomic de la Sarmizegetusa Regia? Cum au fost zidiţi munţii, cum s-au realizat betoane şi cuie care nu au ruginit pâna astăzi? Piramida lui Keops se înscrie perfect în reconstituirea piramidei de pe Toaca Conf.dr. Ioan Ţicleanu, de la Facultatea de geologie a Universităţii Bucureşti, este un pasionat al muntelui, iar Ceahlăul l-a fascinat întotdeauna. Îşi aminteşte şi acum un cântec despre Ceahlău, cântat de învăţătorul său la vioară, pe care ulterior nu l-a mai auzit niciodată. Soarta a făcut să-şi petreacă o parte din copilărie lângă acest munte, când s-a mutat la Bicaz pe şantierul unde tatăl său era inginer constructor. Revenit în Bucureşti, nu şi-a uitat prima dragoste, aşa că, în fiecare vară, face excursii cu familia în munţi. În cursul unei astfel de expediţii, a făcut o descoperire care, dacă va fi confirmată, este cu adevărat senzaţională. Privind Ceahlăul dinspre Est, de pe şoseaua ce mărgineşte lacul de acumulare de la Bicaz, Ioan Ţicleanu a fost surprins de aspectul piramidal al vârfului Toaca, înalt de 1900 de metri. Aşa că s-a apucat să investigheze, împreună cu soţia sa, ca orice cercetător care se respectă. Geometric, vârful este constituit la partea inferioară dintr-un trunchi de piramidă, continuat cu un vârf piramidal teşit. Primul semn de întrebare l-a ridicat baza absolut pătrată a trunchiului de piramidă, cu latura de 296 de metri, înălţimea totală a acestei forme de relief fiind astăzi de 107 metri. În al doilea rând, este aproape imposibil ca două creste să se intersecteze, în mod natural, la exact 90 de grade. Şi nu în ultimul rând, unghiul pantei de pe partea de Nord a vârfului (mai ferită de eroziune decât celelalte) este de 52 de grade, acelaşi ca şi la faimoasa piramidă a lui Keops. Plecând de la acest unghi, s-a făcut reconstituirea piramidei, aşa cum arăta ea iniţial. Similitudinile cu piramida lui Keops sunt tulburătoare: construcţia egipteană are una din feţe aproape perpendiculară pe direcţia Nord, iar faţa similară a vârfului Toaca se abate cu doar 13 grade de la aceeaşi direcţie, raportul între lungimea laturii şi înălţime, folosit de arhitecţii egipteni, are aceeaşi valoare cu cea în care se încadrează şi piramida reconstituită pe Toaca. "Piramida lui Keops se înscrie perfect într-o reconstituire a piramidei iniţiale de pe Toaca. Egiptenii au construit mai întâi piramida în trepte, apoi aşa-numitele piramide strâmbe, apoi pe cele drepte. Toate cele trei modele se regăsesc pe Toaca. Există elemente care duc la ipoteza că piramidele egiptene îşi au arhetipul în Ceahlău. Modelul piramidei ar fi putut circula similar cu motivul spiralei de pe obiectele de ceramică, acesta, potrivit unor cercetători, pornind din zona dunăreană, a trecut în Creta şi după 3000 de ani a ajuns în Egipt", spune Ioan Ţicleanu. Mai mult, piramida de pe Toaca ar putea avea o vechime de 10.000 de ani, pe când piramida lui Keops este datată 2.500 de ani î.Hr. Cercetările făcute atât pe harta topografică, prin stereoscopie, cât şi în teren, conduc la concluzia că vârful Toaca a fost modelat în formă de piramidă. Posibila intervenţie a omului este susţinută şi de faptul că conglomeratele din care este format vârful se pot ciopli mult mai uşor decât granitul sau calcarul. Ceahlăul a fost unul dintre munţii sfinţi ai dacilor Multe sunt pietrele şi vârfurile din Carpaţi care poartă nume cel puţin ciudate: Omu, Sfinxul. Lângă Toaca se află vârful Panaghia (un alt nume pentru Maica Domnului) şi Piatra Ciobanului, toate trei aşezate pe aceeaşi axă. Stânca Piatra Ciobanului se află la Vest de Toaca, situată la fel ca şi mormântul lui Osiris, divinitate supremă a egiptenilor, care era cioban, faţă de templul aflat în apropierea sa. Doar doi munţi au, în România, câte o sărbătoare. Dacă Târgul de fete de pe Muntele Găina este mai cunoscut, datorită caracterului său inedit, Ziua Muntelui, organizată în fiecare an pe 6 august în Ceahlău, are o semnificaţie ce se pierde în negura timpurilor şi nu poate fi confundată cu "Schimbarea la faţă", sărbătorită de ortodocşi la aceeaşi dată. Oamenii pleacă de cu noapte, pentru a ajunge în vârf dimineaţa, când răsare soarele. Credinţa spune că dacă vezi soarele răsărind peste munte, îţi merge bine tot anul. "Am motive să cred că Ceahlăul este unul dintre munţii sfinţi ai dacilor. Strămoşii dacilor şi chiar dacii înşişi practicau, cum o arată numeroase dovezi arheologice, o religie în care Soarele ocupa un loc central. Această credinţă ne-ar putea fi transmisă până astăzi prin cuvântul "raza": RA - numele zeului (identic la egipteni) şi ZA - zeu. Apoi, între credinţa dacilor în viaţa de apoi, prezentată de Herodot şi cea a egiptenilor antici, prezentată de Diodor, nu exista practic nici o deosebire" explică Ioan Ţicleanu. În Munţii Vrancei există chiar o zonă numită Valea Serapusului. "Serapus" este un cuvânt inexistent în limba română, dar obişnuit în limba egipteană. În concepţia popoarelor antice, zeii trăiau sau intrau în legătură cu oamenii pe vârful munţilor. Piramidele puteau reprezenta dorinţa faraonilor de a fi cât mai aproape de zeul suprem RA, zeul soarelui. Toate invaziile barbare au ocolit Ceahlăul. Ceahlăul Ceahlăul este înconjurat de aşezări, vechi de 10.000 de ani (printre cele mai vechi din Europa), construite la înălţimi cuprinse între 1300 şi 1800 de metri. "S-au descoperit mărgele, care puteau fi obiecte de cult. Este posibil ca pe munte să fi existat o comunitate de sacerdoţi. Trăind în aceste aşezări, dimineaţa aveau exact aceeaşi privelişte, cea a Soarelui răsărind de după piramida de pe Toaca. Pe de altă parte, grecii spuneau despre hiperboreeni că merg pe nori. Or, imaginea unui om care merge în dimineţile cu neguri dese şi albe pe platoul de pe Ceahlău este cea a unui călător pe nori". Ioan Ţicleanu căuta indicii, semne, mărturii în sprijinul ipotezei sale care, ca orice ipoteză, rămâne în domeniul incert al posibilităţilor, până la confirmarea ştiinţifică. Nu neglijează, ca argumente în favoarea statutului special al Ceahlăului, nici cetatea dacică de la Piatra Neamţ, care apără intrarea pe valea spre muntele sfânt şi nici faptul că toate invaziile pe teritoriul vechii Dacii au ocolit Ceahlăul, deşi era uşor de trecut. Ştim prea puţin despre trecutul nostru, ca să ne grăbim a contrazice o astfel de ipoteză, oricât de îndrăzneaţă ar părea, fără argumente la fel de puternice ca şi cele care o sprijină. Deşi în sinea noastră suntem mândri că suntem români şi că trăim în acest spaţiu, ne-am resemnat, sau poate ne-au ajutat alţii să ne resemnăm, precum ciobanul din Mioriţa, în faţa sorţii implacabile. Românul zice "noi nu vom ajunge niciodată ca ei", "noi nu vom putea face niciodată ca ei", "noi nu avem ce au ei". Poate ne vom explica această lipsă de încredere în noi înşine după ce vom explica cum am trecut de la faimoasa cultură Cucuteni, cu case mari şi ferestre, la bordeiele săpate în pământ
Piramida de pe Toaca din Ceahlău este mai veche decât piramida lui Keops
Noi mărturii vin să ne reamintească cât de puţin a fost investigată preistoria noastră. Cât de puţin ştim despre primii locuitori ai acestor meleaguri. Se vorbeşte despre hiperboreeni, despre traci, geţi şi daci. Dar cine erau ei? Cum trăiau? Ce nivel de cunoştinţe aveau? În ce credeau? Mărturiile istorice sunt puţine şi noi nu facem nimic pentru a le valorifica şi îmbogăţi. Erau cei de pe aceste pământuri doar "cei mai viteji şi mai drepţi" agricultori, mineri şi crescători de albine? Cum rămâne cu informaţiile care vorbesc despre darul lor de vindecători? Dar cu sanctuarul şi calendarul astronomic de la Sarmizegetusa Regia? Cum au fost zidiţi munţii, cum s-au realizat betoane şi cuie care nu au ruginit pâna astăzi? Piramida lui Keops se înscrie perfect în reconstituirea piramidei de pe Toaca Conf.dr. Ioan Ţicleanu, de la Facultatea de geologie a Universităţii Bucureşti, este un pasionat al muntelui, iar Ceahlăul l-a fascinat întotdeauna. Îşi aminteşte şi acum un cântec despre Ceahlău, cântat de învăţătorul său la vioară, pe care ulterior nu l-a mai auzit niciodată. Soarta a făcut să-şi petreacă o parte din copilărie lângă acest munte, când s-a mutat la Bicaz pe şantierul unde tatăl său era inginer constructor. Revenit în Bucureşti, nu şi-a uitat prima dragoste, aşa că, în fiecare vară, face excursii cu familia în munţi. În cursul unei astfel de expediţii, a făcut o descoperire care, dacă va fi confirmată, este cu adevărat senzaţională. Privind Ceahlăul dinspre Est, de pe şoseaua ce mărgineşte lacul de acumulare de la Bicaz, Ioan Ţicleanu a fost surprins de aspectul piramidal al vârfului Toaca, înalt de 1900 de metri. Aşa că s-a apucat să investigheze, împreună cu soţia sa, ca orice cercetător care se respectă. Geometric, vârful este constituit la partea inferioară dintr-un trunchi de piramidă, continuat cu un vârf piramidal teşit. Primul semn de întrebare l-a ridicat baza absolut pătrată a trunchiului de piramidă, cu latura de 296 de metri, înălţimea totală a acestei forme de relief fiind astăzi de 107 metri. În al doilea rând, este aproape imposibil ca două creste să se intersecteze, în mod natural, la exact 90 de grade. Şi nu în ultimul rând, unghiul pantei de pe partea de Nord a vârfului (mai ferită de eroziune decât celelalte) este de 52 de grade, acelaşi ca şi la faimoasa piramidă a lui Keops. Plecând de la acest unghi, s-a făcut reconstituirea piramidei, aşa cum arăta ea iniţial. Similitudinile cu piramida lui Keops sunt tulburătoare: construcţia egipteană are una din feţe aproape perpendiculară pe direcţia Nord, iar faţa similară a vârfului Toaca se abate cu doar 13 grade de la aceeaşi direcţie, raportul între lungimea laturii şi înălţime, folosit de arhitecţii egipteni, are aceeaşi valoare cu cea în care se încadrează şi piramida reconstituită pe Toaca. "Piramida lui Keops se înscrie perfect într-o reconstituire a piramidei iniţiale de pe Toaca. Egiptenii au construit mai întâi piramida în trepte, apoi aşa-numitele piramide strâmbe, apoi pe cele drepte. Toate cele trei modele se regăsesc pe Toaca. Există elemente care duc la ipoteza că piramidele egiptene îşi au arhetipul în Ceahlău. Modelul piramidei ar fi putut circula similar cu motivul spiralei de pe obiectele de ceramică, acesta, potrivit unor cercetători, pornind din zona dunăreană, a trecut în Creta şi după 3000 de ani a ajuns în Egipt", spune Ioan Ţicleanu. Mai mult, piramida de pe Toaca ar putea avea o vechime de 10.000 de ani, pe când piramida lui Keops este datată 2.500 de ani î.Hr. Cercetările făcute atât pe harta topografică, prin stereoscopie, cât şi în teren, conduc la concluzia că vârful Toaca a fost modelat în formă de piramidă. Posibila intervenţie a omului este susţinută şi de faptul că conglomeratele din care este format vârful se pot ciopli mult mai uşor decât granitul sau calcarul. Ceahlăul a fost unul dintre munţii sfinţi ai dacilor Multe sunt pietrele şi vârfurile din Carpaţi care poartă nume cel puţin ciudate: Omu, Sfinxul. Lângă Toaca se află vârful Panaghia (un alt nume pentru Maica Domnului) şi Piatra Ciobanului, toate trei aşezate pe aceeaşi axă. Stânca Piatra Ciobanului se află la Vest de Toaca, situată la fel ca şi mormântul lui Osiris, divinitate supremă a egiptenilor, care era cioban, faţă de templul aflat în apropierea sa. Doar doi munţi au, în România, câte o sărbătoare. Dacă Târgul de fete de pe Muntele Găina este mai cunoscut, datorită caracterului său inedit, Ziua Muntelui, organizată în fiecare an pe 6 august în Ceahlău, are o semnificaţie ce se pierde în negura timpurilor şi nu poate fi confundată cu "Schimbarea la faţă", sărbătorită de ortodocşi la aceeaşi dată. Oamenii pleacă de cu noapte, pentru a ajunge în vârf dimineaţa, când răsare soarele. Credinţa spune că dacă vezi soarele răsărind peste munte, îţi merge bine tot anul. "Am motive să cred că Ceahlăul este unul dintre munţii sfinţi ai dacilor. Strămoşii dacilor şi chiar dacii înşişi practicau, cum o arată numeroase dovezi arheologice, o religie în care Soarele ocupa un loc central. Această credinţă ne-ar putea fi transmisă până astăzi prin cuvântul "raza": RA - numele zeului (identic la egipteni) şi ZA - zeu. Apoi, între credinţa dacilor în viaţa de apoi, prezentată de Herodot şi cea a egiptenilor antici, prezentată de Diodor, nu exista practic nici o deosebire" explică Ioan Ţicleanu. În Munţii Vrancei există chiar o zonă numită Valea Serapusului. "Serapus" este un cuvânt inexistent în limba română, dar obişnuit în limba egipteană. În concepţia popoarelor antice, zeii trăiau sau intrau în legătură cu oamenii pe vârful munţilor. Piramidele puteau reprezenta dorinţa faraonilor de a fi cât mai aproape de zeul suprem RA, zeul soarelui. Toate invaziile barbare au ocolit Ceahlăul. Ceahlăul Ceahlăul este înconjurat de aşezări, vechi de 10.000 de ani (printre cele mai vechi din Europa), construite la înălţimi cuprinse între 1300 şi 1800 de metri. "S-au descoperit mărgele, care puteau fi obiecte de cult. Este posibil ca pe munte să fi existat o comunitate de sacerdoţi. Trăind în aceste aşezări, dimineaţa aveau exact aceeaşi privelişte, cea a Soarelui răsărind de după piramida de pe Toaca. Pe de altă parte, grecii spuneau despre hiperboreeni că merg pe nori. Or, imaginea unui om care merge în dimineţile cu neguri dese şi albe pe platoul de pe Ceahlău este cea a unui călător pe nori". Ioan Ţicleanu căuta indicii, semne, mărturii în sprijinul ipotezei sale care, ca orice ipoteză, rămâne în domeniul incert al posibilităţilor, până la confirmarea ştiinţifică. Nu neglijează, ca argumente în favoarea statutului special al Ceahlăului, nici cetatea dacică de la Piatra Neamţ, care apără intrarea pe valea spre muntele sfânt şi nici faptul că toate invaziile pe teritoriul vechii Dacii au ocolit Ceahlăul, deşi era uşor de trecut. Ştim prea puţin despre trecutul nostru, ca să ne grăbim a contrazice o astfel de ipoteză, oricât de îndrăzneaţă ar părea, fără argumente la fel de puternice ca şi cele care o sprijină. Deşi în sinea noastră suntem mândri că suntem români şi că trăim în acest spaţiu, ne-am resemnat, sau poate ne-au ajutat alţii să ne resemnăm, precum ciobanul din Mioriţa, în faţa sorţii implacabile. Românul zice "noi nu vom ajunge niciodată ca ei", "noi nu vom putea face niciodată ca ei", "noi nu avem ce au ei". Poate ne vom explica această lipsă de încredere în noi înşine după ce vom explica cum am trecut de la faimoasa cultură Cucuteni, cu case mari şi ferestre, la bordeiele săpate în pământ
Intr-o zi o sa descoperim o istorie mult mai veche, a acestor Carpati incarcati de legende,istorie,religie si poezie.Edgar Cayse intr-o revelatie a spus ca marele preot Ra-Ta a venit in Egipt din Carpati si a construit impreuna cu Hermes piramida lui Keops.Se pare ca totul a inceput de aici.
RăspundețiȘtergere