Cele mai ciudate 10 fenomene meteo

De-a lungul istoriei, noi oamenii am vazut multe chestii de-a dreptul dubioase: ploi cu broaste, grindina rosie, viscol cu viermi sau diavoli de foc, cazand din cer. Propunandu-si sa explice acestea, LIVESCIENCE a publicat un top al celor mai ciudate 10 fenomene meteorologice.
Pe locul 10 în clasament au fost plasate fenomenele optice - fata morgana si aurora boreala, pe 9 - “bombele” de gheata, iar pe locul 8 “luna albastra”.
Fenomenul de luna albastra are o explicatie interesanta. Luna nu are lumina proprie dupa cum stim. O vedem, alb galbuie, cand este luminata de soare si reflecta catre noi lumina solara. Dar intre luna si observatorul de pe Pamant se afla atmosfera si daca aceasta este incarcata cu particule de fum si praf care absorb o parte din culorile spectrului luminii, atunci este posibil ca la observator sa ajunga o lumina albastruie. Fenomenul este rar si s-a observat dupa incendiile de padure din Suedia in 1950 si in Canada in 1951. Scrierile si picturile din anii 1880 vorbesc de luna albastra care s-a observat timp de cativa ani dupa eruptia vulcanului indonezian Krakatoa. Se spune ca acest vulcan a aruncat in atmosfera 25 de milioarde de metri cubi de roca, fum si piatra ponce.
Pe locul 7 sunt situate “focurile Sfantului Elm”. Focurile sau luminile Sfântului Elm sunt un fenomen de natura electrica, o descarcare electrostatica luminoasa de culoare albastru-alb, ce inconjoara ca o aureola partile proeminente ale obiectelor inalte cum sunt clopotnitele sau hornurile castelelor sau chiar varfurile muntoase. Atmosfera trebuie sa fie puternic ionizata asa cum se intampla adesea in prezenta norilor de furtuna, mai ales la munte. Fenomenul a fost observat mai intai la catargele corabiilor aflate pe mare de furtuna si de aceea poarta numele patronului marinarilor, sfantul Elm. La munte de cele mai multe ori luminile lipsesc, insa fenomenul se aude si se simte: descarcarile electrice produc trepitatii ale aerului, ca un zumzet de albine, corpul este invadat de o curioasa senzatie si parul de pe cap se zbarleste.
Pe locul 6 in topul fenomenelor ciudate il ocupa monstrii marini si trombele pe mare. Pe 5 se afla tornadele, pe locul 4 specialistii au considerat “Soarele triplu”.
Soarele triplu sau soarele inconjurat de un inel luminos nu este altceva decat fenomenul de halo, un fenomen optic care se produce in jurul soarelui. Fenomenul se datoreaza reflexiei si refractiei luminii in cristalele de gheata din atmosfera. Simetria hexagonala a cristalelor de gheta face ca haloul sa aiba mereu aceeasi dimesiune, il vedem sub un unghi de 22 de grade. Daca concentratia de cristale de gheata din atmosfera este mare, atunci haloul este foarte intens si soarele apare inconjurat de inca 2 sau 3 copii, care se numesc “cainii de paza ai soarelui”.
Pe 3, sunt fulgerele globulare, pe locul 2 al topului celor mai ciudate fenomene naturale se regasesc zapada si grindina roşie.
Cazurile de ploaie colorata nu sunt putine. Cel mai frecvent, analizele au identificat particule colorate din cauza carora ploaia nu mai este transparenta: nisip si praf din zonele aride (Sahara, de exemplu) sau particule vulcanice ridicate si purtate la distante mari de curentii atmosferici. De asemenea s-au identificat in ploile colorate particule poluante de la diferite obiective industriale mari. Pe primul loc sunt plasate ploile cu broaste si pesti. Cum au ajuns insa broastele in atmosfera? Fenomenele naturale le-au luat de pe pamant si curentii atmosferici le-au deplasat deasupra altor zone. Este vorba de tornadele si trombele marine, fenomene caracterizate deputernici curenti elicoidali ascendenti, adevarate pompe aspiratoare. Trombele marine ridica mari cantitati de apa, dar si vietuitoarele din ea.

CURCUBEUL DE FOC...

Curcubeul de foc- unul din cele mai rare fenomene naturale – nori sub formă de cârcei ce conţin cristale de gheaţă în cantitatea necesară, iar razele soarelui cad pe nori la exact 58 grade.
Un curcubeu circular auriu se poate forma când soarele şi norii se întâlnesc în anumite momente şi în anumite locuri. Cristalele din componenţa norilor reflectă lumina în valuri vizibile ale spectrului dar numai dacă sunt aliniate corect faţă de pamânt. Datorită rarităţii acestor evenimente, sunt foarte puţine fotografii ale acestui fenomen.

Despre cristale...

Cristalele ii farmeca pe oameni nu doar prin splendoarea lor insondabila, ci si prin faptul ca de mii de ani ele sunt si simboluri ale sanatatii, norocului sau nenorocului. Vechii egipteni, indieni, chinezi si romani cunosteau deja puterea emanata de aceste pietre stralucitoare.In zilele noastre, pietrele multicolore sunt din nou apreciate ca talismane. De exemplu, se stie despre Hans Dietrich Genscher ca purta intotdeauna in buzunarul de la haina un cristal de cuart trandafiriu, ca sa-l fereasca de nenorociri. Fizicianul german Dieter Knapp a demonstrat pe baza unei tehnici elaborate de el (procedeul suprafetei colorate) ca pietrele multicolore sunt "bio-transmitatori". El a ajuns la concluzia ca aceste pietre condenseaza culorile la o mare intensitate si, de aceea, sunt foarte adecvate pentru terapia bolilor.
Cristalul de stanca
Regele cristalelor este, fara indoiala, cristalul de stanca. Limpezimea lui este de o frumusete indescriptibila, iar cele sase fete ale sale corespund cu cele sase Chakre din corpul omenesc. Varful pietrei este asociat celei de-a saptea Chakre, asa-numita Chakra a coroanei. Gratie luminii sale stralucitoare, cristalul de stanca are capacitatea de a darui o parte a luminii sale unor fiinte vii care au nevoie acuta de ea.In tratamentul cu energie Reiki exista mai multe modalitati de a utiliza cristalul de stanca. Fie va pozitionati in asa fel incat sa-l puteti observa la orice moment, fie luati din cand in cand cristalul in maini si cautati sa-i simtiti radiatia.Cand tratati un pacient cu energie Reiki, el poate tine cristalul intre maini pe durata sedintei si sa-i simta puterea luminoasa. Pentru eliminarea blocajelor, deplasati cristalul de stanca deasupra locurilor respective ale corpului, printr-o miscare spirala ascendenta lenta. Aveti grija ca varful cristalului sa ramana intotdeauna orientat in directia blocajului.De asemenea, cristalul isi poate desfasura puterile vindecatoare si elimina blocajele si daca este asezat pe anumite parti ale corpului.Nu folositi niciodata acelasi cristal de stanca mai multe zile la rand. Dupa ce l-ati intrebuintat intr-o sedinta, trebuie sa-l purificati temeinic si sa-i acordati un interval de odihna, ca sa se poata incarca din nou pe deplin.Si in viata de zi cu zi puteti folosi cu succes cristalul de stanca. Asezati astfel de cristale in locuinta dumneavoastra, sau la locul de munca. Datorita lor, agresivitatea se va diminua, gandurile pozitive vor fi favorizate, si va veti incarca cu energie vitala de la aceasta superba sursa de lumina. Incercati, dar nu uitati sa purificati regulat piatra!Cuartul trandafiriuCuartul trandafiriu face parte din marea familie a cuarturilor, prin culoarea sa calda, usor transparenta. Este potrivit pentru oamenii cu vointa slaba, sau care s-au impotmolit cu totul in viata. Vibratiile cristalului trandafiriu contribuie la a-i invata pe acesti oameni sa-si traiasca din plin viata dupa propriile lor conceptii, sa renunte la prejudecati si sa-si fortifice personalitatea, simtindu-se multumiti si fericiti. De asemenea, el favorizeaza afectivitatea si iubirea, precum si entuziasmul pentru lucrurile frumoase. Un cuart trandafiriu pe masa dumneavoastra de scris raspandeste, prin nuantele sale calde, multa iubire, si bucurie de a trai. Lasati-va molipsiti de ele!
Ametistul
Ametistul, o piatra semipretioasa a carei paleta de culori se intinde de la violet si albastru pana la un roz delicat actioneaza pozitiv asupra celui de-al "treilea ochi". Ea va indica drumul pe care, prin Reiki, sa ajungeti la o noua intelepciune in viata privata, cea profesionala, sau in relatiile dumneavoastra. In timpul sau dupa o sedinta de Reiki, puteti aseza aceasta piatra pe al "treilea ochi" al pacientului (sau al dumneavoastra).Pietrele semipretioase dispun de puteri vindecatoare: astfel, cristalul de stanca are efect benefic in cazul tulburarilor circulatorii, al insuficientei functionari a glandelor salivare si – datorita imensei sale forte luminoase – combate depresiile.
Cuartul trandafiriu poate trata spasmele de tot felul, afectiunile ochilor si chisturile.Despre ametist se mai spune ca are un efect vindecator in hiperfunctia glandelor salivare si tensiunea arteriala ridicata.
Multumesc Editurii Niculescu pentru bunavointa de a-mi permite sa reproduc acest material.

Despre Muntele Athos(Grecia)

"Sfantul Munte Athos este o peninsula cu lungimea de 60 de kilometri cu o latime ce variaza intre 8 si 12 kilometri. De la poalele Athosului si pana la cele ale Olimpului se intinde ca o panza albastra, frumoasa mare Egee, semanata cu o multime de insule, a caror legende sunt cunoscute de toate popoarele. Viata calugareasca de aici a luat fiinta mai intai sub forma de sihastrii si de schituri. Exista doua cai de a ajunge la Athos: prin Biserica si pe cont propriu. In cazul primei variante e vorba despre pelerinaje organizate periodic de Biserica Ortodoxa Romana. In acest caz, toate informatiile se obtin de la persoanele autorizate, adica protopopiate, sau direct de la Patriarhia Romana. Pelerinajul are loc cu grupuri organizate pe o perioada de cateva zile. Avantajul, in cazul acestei variante este ca nu ai prea multa bataie de cap cu permisele si aprobarile, insa exista si un mic dezavantaj: trebuie să te supui unui program. A doua varianta, ceva mai complicata, dar si cu anumite avantaje, este pelerinajul pe cont propriu. In acest caz exista mai multe variante, dar in mare trebuie parcursi urmatorii pasi: cu aproximativ doua saptamani inainte de perioada in care intentionati sa urcati pe Sfantul Munte trebuie sa sunati la "Biroul Muntelui Athos", din Salonic, situat in strada Ignatias Nr. 109, cod 54622, tel. 00302310252578, fax. 00302310252575, cu program de functionare de luni pana duminica intre orele 9.00-13.00. Ii anuntati pe cei de la Birou de intentia dumneavoastra si trimiteti o copie a pasaportului. Dupa ce aveti confirmarea permisiunii de a urca pe Athos puteti porni la drum. Pentru a nu avea emotii la trecerea granitelor e bine sa obtineti si o invitatie de la una dintre manastirile din Sfantul Munte, sau de la schitul romanesc Prodromu. De regula, turistii romani trebuie sa-si justifice calatoria in Grecia. Numarul mare de romani care merg in Grecia pentru a lucra la negru a starnit suspiciunea vamesilor, asa ca… paza buna trece primejdia rea. Daca toate acestea sunt in regula mai este nevoie sa va faceti rezervare pentru vaporul care va va transporta de la Ouranopolis la Dafne. Rezervarile pentru vaporul care pleaca spre Muntele Athos se fac la tel. 00302377021041, nu e neaparat obligatoriu sa faceti rezervarea, mai ales daca v-ati anuntat prezenta telefonic, la biroul din Salonic, cu o zi inainte. La Ouranopolis trebuie sa intrebati de biroul care acorda permisele de intrare pe munte. " postat de hypocratee.

Femeile nu au voie sa urce pe Sfantul Munte.Nu se fac exceptii nici la animale Ca explicatie a acestei reguli, o poveste veche spune ca Fecioara Maria calatorea pe mare alaturi de Sf. Ioan Evanghelistul, de la Joppa spre Cipru, pentru a-l vizita pe Lazar. Cand corabia a fost aruncata de valuri inspre Athos - teritoriu pagan pe vremea aceea - au fost nevoiti sa ancoreze langa portul Klement, in apropierea actualei manastiri Iviron. Plimbandu-se pe mal, Fecioara Maria, coplesita de frumusetea si salbaticia muntelui, l-a binecuvantat si l-a rugat pe Fiul sau sa faca din acest loc gradina sa. S-a auzit o voce: "fie ca acest loc sa fie mostenirea si gradina ta, un rai care sa salveze pe cei ce cauta sa fie salvati". De atunci muntele a fost consacrat drept gradina Maicii Domnului si a fost interzis tuturor celorlalte femei.
Conform Constitutiei Greciei, Muntele Athos este auto-guvernat politic si consta din 20 de manastiri (care formeaza Sfanta Comunitate, care administreaza teritoriul), iar capitala si centrul administrativ, Karyes, gazduieste guvernatorul, reprezentantul statului. Din punct de vedere spiritual, Muntele Athos este sub directa jurisdictie a Patriharatului Ecumenic. In afara manastirilor, mai exista 12 mici comunitati de calugari si numeroase schituri. Toti cei care traiesc acolo primesc cetatenia greaca fara alte formalitati, fiind admisi ca novici sau calugari. Laicii pot vizita peninsula doar cu aprobare speciala. Pentru a reduce tentatia sexuala, femeile nu au voie sa calce pe acest teritoriu; se spune ca pana si femelele animalelor domestice sunt interzise (cu exceptia pisicilor si a gainilor care fac oua, al caror galbenus proaspat e folosit in iconografie). Cu toate acestea, in timpul Razboiului Civil din Grecia, Athos a adapostit refugiati, inclusiv femei si fete.
Va imbratisez!

PARACELSUS

Paracelsus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Paracelsus - portret de Quentin Matsys
Paracelsus (Philippus Theophrastus Aureolus Bombastus von Hohenheim) (n. 11 noiembrie 1493 - d. 24 septembrie 1541) a fost un celebru alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elveţian. A fost cel mai cunoscut reprezentant al iatrochimiei.

Biografie

Paracelsus s-a născut în satul Maria Einsiedeln din Elveţia. De la tatăl său, care era alchimist şi medic, a primit primele noţiuni de chirurgie şi medicină.
La 16 ani intră la medicină la Universitatea din Basel, ulterior se mută la Viena, unde, în 1510 obţine bacalaureatul în medicină.
Paracelsus a mai fost instruit şi de celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiţi maeştri în magie, alchimie şi astrologie. Sub îndrumarea acestui profesor, i-au fost cultivate înclinaţiile sale spre ştiinţele şi practicile oculte.
În 1516 obţine doctoratul în medicină la Universitatea din Ferrara.
Cam în acea perioadă îşi schimbă numele din Thephrastus în Paracelsus.

Medic

Profesiunea de medic itinerant îl poartă prin mai multe ţări ale Europei: Germania, Franţa, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia şi Rusia.
Se spune că a ajuns şi în India. Într-una din aceste călătorii, a fost luat prizonier da către tătari şi dus la Han. În această perioadă de captivitate, a fost iniţiat în învăţăturile secrete ale Orientului.
În toate aceste peregrinări, el a cules foarte multe date utile, nu numai de la medici, chirurgi şi alchimişti, dar şi din contactele pe care le-a avut cu călăii, bărbierii, ciobanii, evreii, ţiganii, moaşele şi ghicitoarele. A adunat informaţii preţioase, atât din mediile cele mai înalte ale societăţii, de la cei învăţaţi, ca şi de la cei neştiutori, şi nu era ceva neobişnuit ca el să fie văzut adesea printre căruţaşi şi vagabonzi, pe şosele şi prin hanuri, situaţie care a determinat pe duşmanii înguşti la minte să-i reproşexe purtarea şi să-l defăimeze. După ce timp de zece ani a călătorit - practicând uneori profesia de chirurg, sau învăţându-i pe alţii, sau studiind alchimia şi magia potrivit obiceiului acelor timpuri - la vârsta de treizeci şi doi de ani el s-a întors din nou în Germania, unde a devenit repede celebru datorită tratamentelor reuşite pe care le-a aplicat.
În 1525 este numit profesor de medicină şi chirurgie la Basel. Prelegerile sale nu constituiau, ca cele ale colegilor lui, doar repetarea ideilor lui Galen, Hippocrate şi Avicenna, lucru obişnuit în medicina din acele timpuri. Concepţiile sale erau strict personale, predându-le independent de opiniile celorlalţi, culegând aplauzele studenţilor şi şocându-i pe colegii săi ortodocşi prin nerespectarea regulii de a preda doar ceea ce fusese acceptat ca valabil de vechile autorităţi în materie, indiferent dacă învăţătura era compatibilă cu raţiunea şi adevărul.
A combătut concepţia despre boală a marelui grec al antichităţii, Galenus din Pergam (sec II), elaborând o concepţie nouă, mai generală. Dacă la Galenus apariţia bolii era determinată de tulburarea echilibrului dintre umorile organismului, după Paracelsus, rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice.
Concepţia lui Paracelsus, deşi mai generală decât a lui Galenus, a avut totuşi un caracter mecanicist, deoarece reducea fenomenele biologice, implicate în apariţia şi evoluţia bolii, la fenomene chimice.
Paracelsus a fost primul care a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific.

Alchimist

Ca alchimist a utilizat pentru prima oară în laborator aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oţet şi pilitură de fier şi eterul etilic din etanol şi vitriol.
Cercetările întreprinse de Pracelsus în vederea obţinerii pietrei filozofale au sădit în el credinţa că omul reprezintă adevărata chintesenţă.

Filozof

Pentru Paracelsus există o legătură profundă între om şi Univers, legătură care se ascunde în existenţa spiritului. Natura umană se împarte în trei entităţi:
natura noastră sensibil trupească - corpul elementar
natura noastră acoperită, verigă în lanţul lumii întregi, care emite şi recepţionează influenţa forţelor din Univers - corpul eteric-ceresc, corpul astral
natura cea mai înaltă, spiritul nostru, care se manifestă numai în mod spiritual - sufletul.

Scrieri

Scrierile lui Paracelsus se disting prin maniera concisă şi cuprinzătoare în care sunt expuse ideile. Din acest punct de vedere, ele pot fi comparate cu lucrările lui Thales, Heraclit, Anaxagora şi Hippocrate

Citate

"Nimeni nu trebuie să fie sluga altuia. De poate pentru sine singur să rămână."
Aici este cuprinsă atitudinea sa faţă de cunoaştere, înălţarea prin forţele proprii spre adevăr.
"Medicul trebuie să treacă prin examenul Naturii, care e lumea; şi tot începutul ei. Şi acelaşi lucru pe care il spune Natura trebuie să îl dea mai departe înţelepciunii, dar să nu caute nimic în înţelepciunea lui, ci numai în lumina Naturii."
Concepţiile empirice sunt clar subliniate.
"Am început să-mi desăvârşesc arta imaginându-mi că nu există nici un profesor în toată lumea capabil să mă înveţe, şi că a trebuit să capăt eu însumi cunoştiţele în acest scop. Singura carte pe care am studiat-o a fost cartea Naturii scrisă de mâna lui Dumnezeu."

Note

^ După unii autori, este chiar fondatorul acestui curent.
^ Baccalaureus era de fapt primul grad academic conferit după absolvirea unui ciclu de pregătire ştiinţifică de bază.
^ Numele de Paracelsus şi l-a luat din dorinţa de a umbri renumele ştiinţific al celui mai mare medic roman, Aulus Cornelius Celsus, care a trăit în perioada lui August.

Bibliografie

Vătămanu, N. ; Brătescu, G., O istorie a medicinii, Editura Albatros, Bucureşti, 1975
Rabega, Maria ; Rabega Constantin, Chimia în slujba omului, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1977
Read, J. Through Alchemy to Chemistry, Bell and Sons, London, 1961

Sfantul Daniil Sihastru de la Voronet

Unul din cei mai populari sfinti moldoveni din toate timpurile a fost Daniil Sihastrul, cunos­cut si sub numele de Sfantul "Daniil schimonahul" sau "Sfantul Daniil cel Nou", spre a-l deosebi de proorocul din Vechiul Testament sau de Daniil Stalpnicul. Amintirea lui s-a transmis din neam in neam, din timpul vietii lui, din a doua jumatate a veacului al XV-lea, pana in zilele noastre. Una din traditiile pastrate in popor despre Daniil Sihastrul a fost fixata in scris mult mai tarziu, de marele cronicar moldovean Ion Neculce (1672-1745), in lucrarea lui O sama de cuvinte. Alte traditii despre el se pastreaza si azi in satele si manastirile Bucovinei.

Potrivit acestora, el s-ar fi nascut intr-o casa de tarani intr-un sat care apartinea de Episcopia din Radauti. Cunoscand mai multi calugari, s-a hotarat el insusi sa-si inchine viata lui Dumnezeu si astfel, tanarul Dumitru, cum se numea din botez, a intrat in cinstita stepena a calugariei, la manastirea-catedrala din Radauti, primind, potrivit randuielilor monahale, numele de David. A trait in preajma acestui sfant lacas de inchinare, cu hramul Sfantul Nicolae, ctitoria lui Bogdan Voda intemeietorul. Aici a invatat carte, a deprins pravila vietii calugaresti si a lucrat in gospodaria manastirii, alaturi de ceilalti vietuitori. Dorind o viata cu adevarat "pustniceasca", departe de lume si de framantarile ei, tanarul monah paraseste targul si Episcopia de Radauti si se retrage la schitul Sfantul Lavrentie (Laurentiu), in hotarul satului Laura (inglobat acum in comuna Vicovul de Sus, jud. Suceava), numit asa dupa "lavra" de calugari care fusesera odata in aceste locuri. A dus acum o viata si mai aspra, de post si rugaciune, impreunate cu munca in gospodaria schitului. Aici a imbracat "schima cea mare", adica ultima treapta a calugariei, primind un nume nou, cel de Daniil. Noul ieroschimonah Daniil s-a retras apoi intr-un loc tainuit, inspre munte, pe malul paraului Viteul, azi in satul Putna. Acolo a gasit o stanca, unde, dupa spusele traditiei, a daltuit cu multa osteneala un paraclis, la care se mai vede si azi pridvorul, naosul si altarul, iar dedesubt o incapere, sapata tot in piatra, care ii slujea drept chilie, dupa ostenelile zilei.
Vestea despre acest evlavios sihastru s-a raspandit curand, mai ales in satele din partile de nord ale Moldovei. Era cautat de multime de credinciosi, carora le citea rugaciuni pentru izbavirea de boli si suferinte. A auzit despre el si tanarul Stefan, feciorul lui Bogdan al II-lea, cel ucis la Reuseni, din porunca fratelui sau Petru Aron in octombrie 1451. Se spune ca tanarul Stefan, scapat atunci ca prin minune, si-a gasit adapost tocmai in chilia sihastrului Daniil, care l-a intarit si incurajat, prin cuvinte parintesti de mangaiere. Si tot atunci, cuviosul Daniil ar fi prezis tanarului coplesit de durere si deznadejde, ca nu peste multa vreme va urca pe tronul tatalui sau Bogdan II si al bunicului sau Alexandru cel Bun. Si cuvantul sihastrului s-a implinit, in aprilie 1457, cand vrednicul de pomenire mitropolitul Teoctist "l-a pomazuit spre domnie" pe Stefan cel Mare, "la locul ce sa chiama Direptatea", cum scria batranul cronicar Grigore Ureche.

Ajuns pe tronul Moldovei, Stefan Voda l-a cercetat pe sihastrul Daniil si in anii lui de domnie, atat in vremuri de pace, cat si in vremuri de cumpana pentru tara. Tot traditia spune ca el l-ar fi indemnat pe domn sa ridice manastirea Putna, in apropiere de chilia in care traia. Noua manastire a fost sfintita la 10 septembrie 1470 de mitropolitul tarii, Teoctist, de episcopul Tarasie de la Roman, inconjurati de un ales sobor de arhimandriti, ieromonahi si preoti de mir, 64 la numar. Mai tarziu, biserica manastirii a devenit gropnita lui Stefan cel Mare si a familiei sale. Tot traditia ne spune ca domnitorul si ierarhii tarii aveau de gand sa randuiasca in slujba de egumen pe Daniil, dar el n-a primit, ci a ramas pe mai departe la chilia lui, continuand sa fie cercetat de tot mai multi credinciosi, intre timp, a murit mitropolitul Teoctist al Moldovei, la 18 noiembrie 1478. Si de data aceasta, domnul si boierii din Sfatul tarii s-au gandit sa ridice la aceasta inalta vrednicie tot pe sihastrul Daniil. Auzind de aceasta, el si-a parasit chilia si s-a indreptat spre locuri mai retrase, oprindu-se undeva pe apa raului Voronet (numit si Corbul), unde si-a facut o noua chilie sub stanca numita Soimul.

Impovarat de ani, a inceput aici o noua perioada a vietii lui. Ca si la Radauti sau in chilia lui de la Viteul, el priveghea si se ruga fara incetare, povatuind pe toti aceia care se indreptau spre chilia lui de sihastru. A pregatit si aici ucenici in ale calugariei, intre care si pe Grigorie Rosea, viitor egumen la Probota, apoi mitropolit al Moldovei si nou ctitor la Voronet.

Intre cei care se indreptau si acum spre chilia lui, spre a-i cere cuvant de invatatura si de mangaiere, s-a numarat din nou Stefan cel Mare. In vara anului 1476 a intrat in Moldova o puternica si pustiitoare armata turceasca, comandata de insusi sultanul Mahomed II, cuceritorul Constantinopolului. In lupta de la Valea Alba - Razboieni, din tinutul Neamtului, din 26 iulie 1476, oastea lui Stefan cel Mare a fost infranta, iar domnul, cu putini osteni s-a retras in nordul tarii, din fata invadatorilor, in aceste imprejurari dramatice, domnitorul il cauta din nou pe Daniil si-i cere cuvant de incurajare, in acele ceasuri de restriste pentru tara Moldovei, intalnirea lor este descrisa in cuvinte emotionante de cronicarul Ion Neculce, in lucrarea sa O sama de cuvinte, pe baza marturiilor culese de el insusi din traditia pastrata pe atunci in popor.
Iata ce scria invatatul cronicar: "Iara Stefan Voda, mergand de la Cetatea Neamtului in sus pre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traia un parinte sihastru pre nume Daniil. Si batand Stefan Voda in usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan Voda afara pana s-a istovi ruga. Si dupa ce s-au istovit sihastrul ruga, l-au chiemat in chilie pre Stefan Voda. Si s-au ispoveduit Stefan Voda la dansul. Si au intrebat Stefan voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa mai bata cu turcii; inchina-va tara la turci, au ba? Iar sihastrul au zis sa nu o inchine, ca razboiul iaste a lui. Numai, dupa ce va izbandi, sa faca o manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe, sa fie hramul bisericii. Decii au si purces Stefan Voda in sus pe la Cernauti si pre la Hotin si au stransu oastea, feliuri de feliuri de oameni. Si au purces in gios. Iar turcii, intalegand ca va sa vie Stefan Voda cu oaste in gios, au lasat si ei Cetatea Niamtului de a o mai bate si au inceput a fugi spre Dunare. Iar Stefan Voda au inceput a-i goni in urma si a-i bate, pana i-au trecut de Dunare. Si intorcandu-sa inapoi Stefan Voda, s-au apucat de au facut manastirea Voronetul. Si au pus hramul bisericii Sfantul Gheorghe".

Asadar, cuviosul Daniil este cel care l-a indemnat pe Stefan Voda sa continue lupta impotriva turcilor, pentru a izbavi tara Moldovei. Si tot de la el a venit si indemnul de a zidi o manastire noua la Voronet, in apropierea chiliei sale. Noua ctitorie a lui Stefan cu hramul Sfantul Gheorghe purtatorul de biruinta, a fost ridicata in vara anului 1488, din 26 mai pana la 14 septembrie, dupa cum spune pisania, deci la 12 ani dupa luptele pustiitoare pe care le-a avut cu turcii.

Nu stim cand a trecut Daniil la cele vesnice. A fost ingropat in partea sudica a pronaosului bisericii de la Voronet. Pe mormantul sau a fost asezata o lespede de gresie, pe care se afla o inscriptie in limba slavona: "Acesta este mormantul parintelui nostru David, schimnicul Daniil", fara nici o lamurire cu privire la data mutarii sale la Domnul. Tot traditia spune ca, la inmormantarea lui ar fi luat parte si domnitorul Stefan cel Mare, care a randuit sa i se aseze pe mormant acea piatra funerara, in manastirea Putna se pastreaza pana azi un deget aratator, imbracat in ferecatura de argint si impodobit cu margaritare, din 1749, care, dupa traditie, ar fi al Cuviosului Daniil; cu acest deget ar fi aratat lui Stefan cel Mare locul potrivit pentru zidirea manastirii Putna.

Dupa adormirea sa intru Domnul, la mormantul lui au venit multi credinciosi spre a se ruga aici si a cere vindecarea de boli si neputinte, inca din timpul vietii, poporul care ii cunostea viata si faptele minunate, l-a cinstit ca "sfant", iar dupa moarte aceasta cinstire a sporit si mai mult, desi nu i s-a facut o canonizare oficiala din partea Bisericii. El apare cu acest nume in mai multe documente din veacul al XVI-lea. De pilda, la 21 martie 1551, mitropolitul Grigorie Rosea, ucenicul lui Daniil, facea o danie manastirii Voronet "unde-i hramul Sfantului Mare Mucenic al lui Hristos si purtator de biruinta Gheorghe, unde se odihneste sfantul staret Daniil", danie intarita de Ilias Voda Rares. Printr-un act de la Alexandru Voda Lapusneanu, din 5 aprilie 1558, se intarea dania satului Dragoesti, facuta de un monah cu numele Teodosie, manastirii Voronet, "unde este hramul sfantului marelui mucenic Gheorghe si al sfantului staret Daniil". Acelasi Teodosie mai daruia Voronetului doua sate, dania lui fiind intarita de Petru Voda Schiopul, la 16 iulie 1575, cand se facea din nou amintire de "moastele sfantului staret Daniil". In sfarsit, printr-un act de la Ieremia Voda Movila din 17 decembrie 1599, se intarea dania catorva sate de dincolo de Prut harazite manastirii Voronet, "unde se odihnesc sfintele moastii a preacuviosului si purtatorului de Dumnezeu parintelui nostru Daniil cel Nou". Notam aici ca prin cuvantul "staret" nu trebuie sa intelegem un egumen, ci un calugar incarcat de ani cu o viata imbunatatita, un bun povatuitor si indrumator al calugarilor si credinciosilor.

De asemenea, numele acestui cuvios apare si intr-o insemnare din 1550, pe un manuscris slavon, daruit de un monah cu numele Ioan, manastirii Voronet, "unde din frageda tinerete si din copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului Parintelui nostru Daniil cel Nou si unde am primit mantuitorul si ingerescul cin...". Mai tarziu, teologul ucrainean Zaharia Kopistenski, in cartea sa Palinodia, alcatuita in anii 1621-1622, amintea pe "Daniil, sfantul facator de minuni", de la Voronet. Dupa sase decenii, mitropolitul Dosoftei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor (vol. II, Iasi, 1686, fila 152), il aseaza in fruntea unui sir de noua sfinti, notand ca a si vazut moastele sale si pe ale lui Rafail de la Agapia. Dupa cartea lui Dosoftei, numele celor noua sfinti moldoveni au mai fost trecute si in alte Vieti de sfinti care au aparut in romaneste. Mai multi invatati romani din veacul trecut si din vremea noastra noteaza, in lucrarile lor, unele din traditiile legate de viata lui Daniil, subliniind cu totii faptul ca traditia populara il socoteste ca "sfant". Marele carturar Nicolae Iorga, de pilda, il numea "sfantul romanesc din vremea lui Stefan Voda" sau "sfant taranesc tarziu pe care l-a dat Moldova noastra".

Chipul Sfantului Daniil apare si in doua picturi din secolul al XVI-lea. In 1547 s-a terminat minunata pictura exterioara a bisericii lui Stefan cel Mare de la Voronet, prin purtarea de grija a mitropolitului Grigorie Rosea. Pe fatada de miazazi a pridvorului, langa usa de intrare, apar chipurile mitropolitului Grigorie si al lui Daniil Sihastrul. Acesta este zugravit ca un om batran cu barba lunga si alba si in vesminte de sihastru; in jurul capului, cu plete albe, apare aureola de sfant, precum si inscriptia "Sfantul Daniil". In mana stanga are un toiag, iar in dreapta tine un sul de pergament, cu o inscriptie slavona: "Veniti fratilor, de ma ascultati. Invata-va-voi frica Domnului, cine este omul...". Un alt chip al sfantului apare intr-un Tetraevanghel, daruit de mitropolitul Grigorie Rosea manastirii Voronet. Sfantul este infatisat stand in picioare, cu o cruce in mana dreapta si un toiag in stanga; este imbracat in vesminte scumpe si bogate, avand barba si plete albe. Fata ii straluceste de bunatate si de evlavie, o fata spiritualizata de schimnic care a trait toata viata in post si rugaciune, in jurul capului apare aureola sfinteniei, precum si inscriptia "Sfantul Daniil".

Iata deci atatea marturii din care reiese ca acest cuvios Daniil de la Voronet s-a bucurat de aleasa cinstire din partea credinciosilor moldoveni inca din timpul vietii, iar dupa moarte l-au socotit ca "sfant". O hotarare sinodala de "canonizare" s-a luat abia la 20 iulie 1992, randuindu-se ca el sa fie praznuit pe intreg cuprinsul Patriarhiei Romane in fiecare an la 18 decembrie.

Sa-l cinstim si noi, cei de astazi si sa-i cantam: "Viata ingereasca ai petrecut pe pamant, chip si pilda facandu-te ucenicilor tai. Prin rugaciuni, posturi indelungate si privegheri, te-ai invrednicit a te salaslui in pamantul celor blanzi, Sfinte Daniil, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihastrilor si lauda calugarilor" (Condacul Sfantului, glas 3).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

Omul care este nemultumit cu ceea ce are este sclavul vietii materiale

In orice clipa trebuie sa fim stapani pe obiceiurile noastre,gata de a le schimba,daca alte ganduri noi si nobile ne indeamna.Omul nu este o masina care se regleaza odata pentru totdeauna,ci un organism viu,care se adapteaza evenimentelor.Fata de obiceiurile rele trebuie sa fim stapani pe noi insine.
Accidentele nu sunt decat efectele unor stari de lucru defectuase.Este foarte probabil sa le evitam,modificand atitudinea noastra.Nu Dumnezeu se razbuna pe noi,ci noi insine facem aceasta.Exista un fel de a coopera cu legile naturale.In prima clipa a accidentului,sa ne intrebam intotdeauna:ce am facut rau si incorect?
Cel nemultumit cu ceea ce are,care vesnic doreste altceva,este sclavul vietii materiale.Cel care se multumeste insa cu putin,cu ceea ce are,ramane stapan pe existenta lui,caci este stapan pe trupul lui.In fond,nevoia cea mai mare a oamenilor este nesatul dupa surplus.Indata ce renuntam la artificii,totul devine indestulator,caci nevoia este mai mult o chestiune de imaginatie decat de realitate.Nevoia este incompatibila cu credinta.Cel ce crede cu adevarat niciodata nu-si face griji pentru nevoile lui viitoare.El stie ca Dumnezeu se ingrijeste de soarta lui daca,la randu-i,munceste cinstit si traieste dupa voia si legile lui Dumnezeu." Nu va ingrijiti de ceea ce veti bea,veti manca,va veti imbraca!Cautati imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua! "Sa cautam imparatia pentru ca sa ni se dea belsugul vietii ar fi un egoism si un calcul interesat,iar credinta ar fi o ipocrizie.
Nu va ingrijiti de ceea ce va fi maine! Sa cautam imparatia lui Dumnezeu,sa o zidim in inima noastra si atunci sigur va veni belsugul peste noi,in sensul ca vom fi multumiti cu ceea ce avem.
Dumnezeu este Acela care stabileste mersul evenimentelor,al fenomenelor naturii,al marilor cataclisme naturale si al tuturor calamitatilor.
In aceste clipe grele,sprijinul si nadejdea noastra va fi doar la Hristos.Daca avem obiceiul sa ne ghemuim la pieptul Lui in clipe de mari incercari,ne vom simti aparati de El.Ajutorul lui va consta in curajul pe care-l vom avea de a privi in fata,fara frica,orice pericol.De ce sa cautam salvarea acolo unde ea nu mai poate fi?De ce sa neglijam adevarata salvare a sufletului nostru?
Planurile lui Dumnezeu sunt ascunse si tot raul aparent este spre curatirea si desavarsirea mintilor omenesti.Nenorocirile se afla in noi insine,nu in afara noastra.
Va plangeti de o fire si de un caracter sensibil,de un temperament pesimist pe care natural le aveti.Mai bine spuneti ca va complaceti in acest fel de a fi si acuzati natura.Orice temperament se poate schimba prin vointa,prin lupta,prin munca zilnica.Nu mai persistati deci in atitudinea voastra distructiva,in a va mentine caracterul vostru mohorat,care va face sa nu inceteze nenorocirile.
Cand sunteti lovit in demnitate,in afectiune si in sanatatea voastra,plecati-va fata lui Dumnezeu si strigati catre El: "Tata iubit,care m-ai creat si nu doresti pieirea mea,a lucrarilor mainilor Tale;intoarce-mi ochii si mintea de la durerea mea!Acopera-mi privirea,ridica-ma,incalzeste-ma,imprastie-mi suferinta din inima! "
Va imbratisez dulce!

A fi sau a nu fi...reincarnare

Reincarnarea este o credinta veche,larg raspandita,dar care,cu toate acestea,nu a fost niciodata majoritara in Occidentul marcat de crestinism si nici obiect de invatatura,spre deosebire de Orient.
Adeziunea la reincarnare este exprimata in scrierile multor autori occidentali.Iata afirmatiile scriitorului german Goethe(1749-1832):"Am certitudinea ca am venit aici,asa cum sunt acum,de mii de ori.Si sper ca voi mai veni de alte mii de ori".Filosoful american Emerson(1803-1822) scria:"Nimic nu moare.Oamenii se prefac a fi morti;ei trec prin niste simulacre de funeralii.Si iata-i privind pe fereastra,in perfecta stare,intr-o noua si stranie deghizare".Tot astfel,romancierul rus Tolstoi(1828-1910) afirma:"Dupa cum traim mii de vise in viata prezenta,la fel,aceasta nu este decat una dintre miile in care salasluim dupa ce am parasit o alta viata,reala,la care ne vom reintoarce dupa moarte:viata divina."In sfarsit,iata si epitaful pe care Benjamin Franklin(1706-1790) si l-a compus la varsta de douazeci si doi de ani pentru a-i fi gravat pe mormant:

"Aici odihneste trupul lui Benjamin Franklin tipograful,
Asemanator copertelor unei carti cu foile smulse,
Parasite de randuri,
Cu titlul si poleiala sterse.
Insa lucrarea nu se va pierde,
Caci,dupa a lui credinta,
Va aparea inca o data
Intr-o editie noua si mult mai eleganta
Revizuita si corectata de autorul insusi."

Asadar,reincarnarea este un mijloc de realizare a sinelui si de mantuire ai carui artizani suntem noi insine;ea poate fi dovedita stiintific,atat de parapsihologie,cat si prin experiente ale stiintei clasice,caci lumea spirituala urmeaza legi precise.
Problema raului din lume si-ar gasi ,astfel explicatia si justificarea:"Daca relele pe care le induram,scrie Maughan,sunt consecintele pacatelor comise in vietile anterioare,putem sa le suportam cu resemnare si cu speranta ca vom suferi mai putin in viata viitoare daca ne straduim sa ducem,de acum inainte,o viata virtuasa."
Daca nu ar exista reincarnare,Dumnezeu ar fi nedrept in felul in care imparte fericire unora si nefericire altora.Daca nu ar fi reincarnare,omul ar fi obligat sa atinga dintr-o data perfectiunea,intr-o singura viata.Dar acest lucru este posibil?Cata vreme,prin legea karmei totul s-ar explica:diferitele tipuri de renastere ar corespunde unei anumite scale a meritelor,in conformitate cu gradul de "reparatie" a faptelor intreprinse anterior.
Napoleon declara apropiatilor sai ca intr-o existenta anterioara fusese Carol cel Mare.Generalul Patton credea ca obtinuse stiinta militara pe alte campuri de batalie.Jack London scria:"Cresc si ma dezvolt de un numar infinit de milenii si fiecare dintre identitatile mele anterioare imi aduce vocea,ecolul si dorinta sa".
Senzatia de deja-vu(deja vazut) si deja-vecu(deja-trait) este obisnuita.Numeroase observatii verificate dovedesc existenta unui anume gen de memorie a trecutului sau cunostiinte bine organizate cu origine necunoscuta.Astfel,o limba arhaica nefolosita,este vorbita dintr-o data de o persoana inculta(fenomenul este numit ,in literatura parapsihologica de specialitate xenoglosie).De asemenea ,cunostiinte matematice sau muzicale apar inexplicabil inca din frageda copilarie.Handel nu a avut nici un predecesor muzician.Mozart compunea,la cinci ani ,piese muzicale atat de elaborate...nu se explica oare prin aceea ca le schitase in vieti precedente si acumulase cunostiinte in existentele trecute?
Un copil de patru ani povesteste cu convingere intamplari ciudate pe care le-ar fi trait sub un alt nume,intr-un alt loc si intr-o alta familie.Isi conduce parintii intr-acolo,regaseste drumul catre casa "sa",identifica obiecte si recunoaste persoane.Sau,bunaoara,la un alt copil se descopera fobii,ticuri,atractii pentru obiecte decedate despre care se emite ipoteza ca s-ar fi intors sub chipul unui pusti.
Aceste amintiri din viata trecuta apar mai ales la copii intre doi si trei ani.Daca anturajul nu-i cenzureaza discursul,ei vor continua sa-si aminteasca existenta anterioara pana catre varsta de cinci ani,oferind,daca li se solicita,detalii precise.Imaginile trecutului se estompeaza ulterior,iar intrarea la scoala "normalizeaza" subiectul.Unii copii cer chiar sa fie dusi "la ei",sa revina la vechea lor postura.Altii refuza faptul de a fi baiat sau fata.Sau refuza mediul social si parintilor lor,tot in numele existentelor anterioare.
Cunostintele precoce sunt frecvente in cazurilr analizate in India.Copii de trei ani incep sa recite texte in sanscrita pe care nu le-au auzit niciodata,ca si cum memoria lor ar reactiva invataturile acumulate de intelepti din trecut.Similare sunt atractiile precoce ale unor copii de aceeasi varsta pentru tigari,alcool sau droguri,inclinatii pe care le-ar fi avut in viata anterioara.
La tibetani este o practica obisnuita ca viitorul Dalai Lama sa fie ales dintre copii supusi probelor de identificare a obiectelor,locurilor sau amintirilor avand legatura cu defunctul Dalai Lama,pentru a se stabili in care dintre ei s-a reincarnat.
Iata un caz cu un copil birmanez care poarta riduri adanci marcate in palme,pe antebrate,pe pumni,pe glezne.El isi povesteste intamplarile din trecut.Fiu al unui om bogat,avea multi bani pusi la ciorap.Intr-o noapte,hotii au pus mana pe el,l-au legat fedeles cu un fir subtire de sarma,pe vine,cu mainile trecute peste picioare.I-au luat banii si l-au abandonat in starea aceasta jalnica.Eforturile sale disperate de a se eliberanu au facut decat sa-i produca taieturi pe maini,pe brate si pe picioare.A murit dupa trei zile de agonie.Ori,copilul,victima a acestui cosmar a trecutului,face parte dintr-o familie crestina care nu crede in reincarnare.In Thailanda,apropiatii unui mort ii insemneaza corpul dupa deces in mod distinct,pentru a-l putea identifica atunci cand se va intoarce intr-un nou nascut care va purta acelasi semn.Ce explicatie ar putea fi oferita pentru aceste semne fizice,daca nu reincarnarea?
In concluzie sa notam ca,in general,credinta in reincarnare intr-un mediu dat pare sa favorizeze marturiile menite sa o acrediteze.Negarea realitatii fenomenului pare,dimpotriva,sa inhibe manifestarile vizibile:tot astfel cum "spiritele" se abtin sa apara atunci cand la sedinta de spiritism asista sceptici.
NOTA: La un moment dat acum cateva zile aveam o stare ciudata.Nu stiam in ce directie sa ma indrept in viata de zi cu zi,nu mai aveam inspiratie,nu stiam ce as mai putea publica pe blog,etc...M-am dus si m-am rugat la Moastele Sf. Parascheva si acesta incetul cu incetul a inceput sa ma directioneze.Iti multumesc din suflet,Preaiubita Sfanta,ca datorita tie am scris acest articol si am inceput sa vad iarasi viata cu ochii de odinioara.
Va imbratisez cu multa dragoste!