Parintele Calistrat despre Parintele Iustin Parvu

http://www.agnos.ro/blog/2009/02/11/parintele-calistrat-de-la-barnova-despre-parintele-justin-parvu/#more-569

Bravo Puya- asta e realitatea din pacate

Invataturi stravechi...

Invataturile spirituale ale folclorului roman, desi astazi si-au pierdut sensul ele ascund vechile adevaruri si trasee initiatice. Isi au originea probabil in stravechiul tinut hiperborean pre-Dacic (dacia hiperboreana) inainte chiar de misterele Eleusine, Orphice comune spiritualitatii dacilor. Orpheu primeste initierea de la acei pustnici daci ce se hraneau doar cu lapte si miere in timpul peregrinajului ascetic prin Carpati (muntii Riphei). Vechile teste spun ca Apollo insusi venea la daci pentru initieri sau se vorbeste despre Zamolxis hiperboreanul…

Aceste invataturi oglindesc universul si lumile interioare probele initiatice, calitatile etc. Simbolismul basmelor populare este usor vizibil si interpretabil chiar si pentru un necunoscator mai atent. Intotdeauna eroul invinge prin puritatea si calitatile sale incercat iar apoi ajutat, intotdeauna de aspecte Divine ca:
Sfanta Miercuri - Mercur - Sfera mentala;
Sfanta Vineri - Venus - Sfera iubirii, armoniei si dreptatii;
Sfanta Dumineca - Aspectul matern,Divin - Maica Domnului;
Pasarea maiastra - Duhul Sfant, simbol al sufletului tinzand spre inalt.

In final dupa ce trece cu succes probele, salvand pe "Ileana Cosanzeana" - Anima, aspectul feminin din basmele romanesti, eroul ajunge mirele, insuratul (cel care a ajuns precum un soare), atingand deplina maturitate spirituala, solaritatea, stralucirea, fiind exprimate de resedinta de acum a palatului de aur ca rezultat al incununarii cu succes. Ca si in alchimie, unirea celor doua contrarii, anima si animus semnifica perfectiunea spirituala. Aceasta in stiintele spirituale echivaleaza cu nunta interioara, tema ce reiese clar din folclorul romanesc in Miorita, vechi colinde sau balade. Un element foarte important de asemenea il reprezinta calul nazdravan. El este cel care in realitate trece probele, face fata situatiei, imbraca ades in lupte cu alti cai nazdravani - antiteza, sapte piei - cele 7 corpuri subtile. Calul este deseori inaripat, uneori cu 6 aripi (3 perechi de aripi) corespondent celor 6 simturi: cele 5 plus cel de-al 6-lea si cel mai important, trezvia - atentia, intuitia, luciditatea. Acesta il mentine treaz pe erou ca in exemplul lui Fat-Frumos din gradina cu merele de aur, unde el a trebuit sa ramana treaz, la magia emanata de cel care fura merele, adormind constiinta si simturile. Uneori calul are 6 perechi de aripi, deci 12 aripi insemnand cele 6 simturi naturale plus reflexia lor subtila - clarviziune, clarauditie etc.

In simbolistica universala calul alb rupt din soare, solar ca si aici semnifica simturile purificate care alearga libere pe campiile paradisiace. Fortele vrasmase corespund lumilor de sub pamant, starilor psihice inferioare - egoul, lacomia, minciuna, reprezentata prin Zmeul, Muma Padurii - Baba Cloanta sau Statu-Palma-Barba-Cot calare pe un iepure schiop…De asemenea aspecte dizarmonioase, haotice, distructive: Stramba Lemne, Sfarma Piatra etc. Balaurul cu sapte capete este energia nesublimata, netransmutata a celor sapte centrii de forta (vezi yoga) cele sapte minti ce antreneaza egoul a caror capete trebuiesc retezate pentru a se supune mortificarii trupului si simturilor. Numai astfel Ileana ii poate apartine.

Sursa:www.elixir.ro

Va imbratisez cu drag!!!

Parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda

Părintele Iustin Pârvu. Repere biografice

1. Născut pe 10 februarie 1918, la Petru Vodă - Neamţ.

2. 1936, intră frate la Mînăstirea Durău.

3. 1939, se înscrie la Seminarul teologic de la Mînăstirea Cernica.

4. 1942 – 1944, merge ca preot misionar pe frontul de est pînă la Odesa.

5. 1948, este arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare; trece prin închisorile Suceva, Văcăreşti, Jilava, Aiud; în ultima clipă, înainte de a fi trimis la "reeducare" la Piteşti, este trimis să să muncească, deţinut fiind, în mină la Baia Sprie.

6. 1960, este condamnat la încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţă.

7. 1964, este eliberat şi devine muncitor forestier.

8. 1966 – 1975, preot-monah la Mînăstirea Secu.

9. 1975 – 1990, vieţuieşte la Mînăstirea Bistriţa.

10. 1990 – 1991, este preot slujitor şi duhovnic la Mînăstirea Secu.

11. 1991, întemeiază Mănăstirea de la Petru Vodă - Neamţ, al cărei stareţ şi principal duhovnic este.

12. 2000, ridică un schit de maici lîngă mănăstirea Petru Vodă, o casă de educaţie pentru copii şi un azil pentru bătrîni.

13. 2003, înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită "Glasul Monahilor".

Staretul Iustin este trecut de optzeci de ani. Are ochii albastri si senini; pãrul si barba argintii se revarsã peste sutana neagrã monahalã. Trupul este drept si slab, ascetic. Vocea îi este puternicã si calmã, profundã. [...]

Pãrintele a îmbrãcat rasa neagrã în 1936, la Schitul Durãu, din Moldova, pe când avea numai 17 ani. Dupã doi-trei ani a fost trimis spre desãvârsire la Seminarul monahal de la Cernica, lângã Bucuresti. În timpul rãzboiului a slujit ca preot militar pe frontul de Est. Dupã rãzboi, vederile sale politice nu au plãcut noii ocârmuiri bolsevice, care l-a condamnat la 12 ani de temnitã grea. Pãrintele Iustin a fãcut periplul celor mai crunte închisori comuniste, dar temnita a însemnat pentru el o si mai mare apropiere de Dumnezeu, o 'zidire' în credintã. [...] Eliberat, în cele din urmã, pãrintele Iustin a continuat sã slujeascã la Mãnãstirea Secu, începand din 1964. Anii de 'reeducare' nu i-au afectat libertatea de gândire, fapt netrecut cu vederea de comunisti. Acestia îl aresteazã din nou, în 1975, si-i stabilesc domiciliul fortat la Mãnãstirea Bistrita, pentru a-l supraveghea mai îndeaproape. Revolutia din 1989 pune capãt prigoanei, iar pãrintele se întoarce la Secu. Doi ani mai tarziu, el se retrage în sihãstrie, cu gândul de a-si petrece restul zilelor în post si rugãciune. Însã vrerea Domnului a fost alta, ca în jurul pãrintelui Iustin sã se adune frati dornici de viatã monahiceascã. În 1991 întemeiazã mãnãstirea de la Petru Vodã, care ajunge la mai mult de 70 de vietuitori.
Sa ne rugam la Bunul Dumnezeu sa-l mai tina in viata si sa-i dea putere Parintelui Iustin,pentru ca mare nevoie avem de invataturile lui!!!
Va imbratisez cu drag!!!

RUGA PENTRU POPORUL ROMAN...

Sursa:Adrian Baciu

Timpul schimbarii...

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

-Părinte, sunt un om destul de rău. As vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totusi eu sper că după ce voi mai creste, voi putea să mă schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine

!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlăstar?

-Da, părinte!

-Smulge-l!

Tânărul a scos brădutul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brădut ceva mai înalt, aproape cât un om.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reusit, în sfârsit, să-l scoată.

-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

-Părinte, dar acela e un copac mare si bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucăturile rele din

suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv si fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinta omului, creste si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poti scoate si singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te să lasi răul să ti se

cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ti-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curătenie în viată mai târziu va fi mult mai greu.

Imparatia acestei lumi...

	Un bătrân pustinic fu invitat odată la curtea regelui. -Invidiez un om sfânt ca tine, care se multumeste cu atât de putin, spuse regele. -Eu invidiez pe majestatea voastră care se multumeste cu si mai putin decât mine, răspunse pustnicul. -Cum poti spune asta, când întreaga tară îmi apartine? Zise împăratul ofensat. -Tocmai de asta. Eu am muzica sferelor ceresti. Eu am râurile si muntii întregii lumi, am luna si soarele, pentru că îl am pe Dumnezeu în inimă. Tot ce are majestatea voastră, pe de altă parte, este această împărătie. Paolo Coelho

A doua sansa...

Dupa ce a traise o viata plina de egoism, in care nu se gandise decat la sine, fara sa-i pese de cei din jur, un om a ajuns in beznele iadului. Mult s-a cait el atunci pentru tot ce facuse, dar degeaba: era prea tarziu! Si astfel, chinuindu-se zi si noapte in flacarile cele nepotolite, se ruga intruna lui Dumnezeu, zicand:

- Iarta-ma Doamne, ca am gresit, dar acum m-am lecuit! Nu mai sunt egoist deloc, m-am schimbat la suflet si nu mai am pic de rautate in mine!

Si iata ca odata, in timp ce acela se ruga cu glas mare, batandu-si pieptul cu pumnii dogoriti de vipie, un inger al Domnului i-a stat dinainte, zicandu-i:

- Bucura-te, omule, ca Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii si tu in rai, la un loc cu cei drepti si plini de iubire! Dar oare te-ai schimbat cu adevarat, sau doar vorba e de tine?

- Cum sa nu?! M-am m-am schimbat cu totul, sunt numai credinta, pocainta si iubire!

- E bine daca-i asa. Vezi tu firul acela care coboara acum spre tine de sus? De te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de toata osanda.

Nespus de vesel, omul prinse a se catara pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce urca, a bagat de seama ca firul se subtia vazand cu ochii, de parca povara era prea mare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi alti pacatosi se atarnasera in urma de firul lui, incercand cu disperare sa scape si ei din flacarile iadului.

- Ce faceti, nenorocitilor?! - striga omul speriat si plin de ciuda. Dati-va imediat jos, ca o sa se rupa firul si o sa cad iarasi, cu voi cu tot!. Jos, ma, n-auziti?!

Si, disperat, se puse a-i lovi cu picioarele. Dar in clipa aceea firul s-a rupt si au cazut cu totii in adancul invapaiat.

- Of, ingere, uite ce mi-au facut nenorocitii astia! Spune lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa pot scapa odata de aici!

- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul, intristat.

- Cum asa?! Pai doar eu n-am nici o vina ca firul asta s-a rupt din pricina lor!

- Ba nu, om nefericit ce esti, firul s-a rupt din pricina ta si a pizmei tale! Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul, daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ziceai ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat, dupa cum se vede. Deci vadindu-te tu la fel de pacatos si nepasator de chinul fratilor tai intru suferinta, firul nu te-a tinut, iar locul cuvenit tie, dupa dreptate, ramane aici - si pentru totdeauna!

( Leon Magdan – “Cele mai frumoase pilde ortodoxe si povestiri cu talc” )