Sa incercam sa ne "doftoricim" singuri...

ZIUA IN CARE A NINS IN CAIRO...oare ce evenimente anunta aceste semne ???

scrisoare de la Geoffrey Hoppe

A nins si a fost grindina in Cairo in ultima noapte in turneul nostru prin Egipt. Acest lucru aduna impreuna magnificienta si misterul turneului de 12 zile al shaumbrei in unul dintre cele vechi si mai fascinante locuri de pe planeta. Nu a mai nins si nici nu a mai fost grindina in Cairo din 1967, anul in care a fost razboiul intre Israel si Egipt. Asta s-a intamplat acum 43 de ani. Furtuna de grindina din 2010 avea ''fulgi'' ca niste mingii de golf, la fel era si zapada si cam 10 cm de ploaie. Tinerii egipteni nici macar nu au mai vazut zapada sau grindina pana acum si batranii egipteni care si-au amintit de zapada din 1967 au spus ca aceasta a fost mult mai puternica. Furtuna a cauzat inundatie in Cairo, aducand orasul intr-o stare de nemiscare. Vis-a-vis de strada unde statea shaumbra, Casa Mena Oberoi, piramidele si sfinxul se vedeau putin acoperite de cristale de gheata de la furtuna. Un fulger a aparut deasupra cerului, creand un fundal mistic pentru structurile antice. Cativa copii faceau oameni de zapada pe peluza hotelului in timp ce parintii
lor faceau poze. Grupul nostru de shaumbra a iesit afara si a stat la balcoanele de la hotel facand poze acestui eveniment care se intampla odata in viata. Furtuna de gheata din Cairo a fost magica, mistica si in afara normalului, exact asa cum a fost intreaga noastra calatorie. 98 de shaumbra din 20 de tari au dezvoltat o legatura spirituala si emotionala intr-un fel in care eu nu am mai experimentat. Ne-am conectat impreuna in templele antice de acum 10000 de ani. Am plans impreuna in timp ce simteam energiile din interiorul sfintei sfintelor. Am mancat impreuna, ne-am impartasit povestile si experientele si am vazut parti din viata cotidiana egipteana pe care putini turisti le vad vreodata. Am petrecut 7 zile impreuna pe Zeita Lunii, o croaziera pe raul Nil. A fost supremul ''spatiu sigur'' in fiecare zi. Ne-am aventurat dimineata catre templele sacre precum Ombo, Luxor, Karnack, Edfu si Abydos si apoi ne-am intors in acea zi mai tarziu pentru a navigha pe Nil, cu sesiuni cu Adamus si cina cu shaumbra. Adamus ne-a ghidat cu mesajele sale in prima portiune de drum, Ah-Kir-Rah, suprasufletul lui Kuthumi, ne-a condus prin frumoasele ceremonii si experiente in umbrele Platoului Giza si in camerele Marei Piramide. La cina noastra de ramas bun, toata lumea a fost de acord ca ceea ce am experimentat in cele 12 zile petrecute impreuna poste fi pus cu greutate in cuvinte. Termeni ca ''schimbarea vietii'', ''dincolo de asteptari'' si ''transformari profunde'' par prea limitate pentru a descrie experientele noastre personale si de grup. A fost adecvat ca gheata si zapada sa acopere pamantul, piramidele si sfinxul in ultima noapte in Egipt. A fost la fel de magic la fel cum a fost intreaga noastra calatorie. Cei 98 de shaumbra care au venit in Egipt pe 14 februarie au plecat acasa pe 26 februarie cu mult mai multe decat s-au asteptat vreodata.

Sursa: www.alexandracoliba.blogspot.com

Trecutul meu îmi alcătuieşte prezentul

Tehnici de meditatie si practici ale trezirii spirituale – Marc de Smedt(fragment)

Dacă prezentul meu se repetă la nesfârşit conform aceloraşi scheme culturale, dacă tot ceea ce constituie deosebirea mea faţă de ceilalţi se subţiază în contact cu mecanica sistemului şi a microsistemelor sale, dacă timpul curge dar energia interioară se învârteşte în loc, ce se întâmplă? Trecutul nu îmi alimentează în mod constructiv fiinţa, mişcarea devine agitaţie, gândirea se transformă într-o serie de locuri comune, de „se spune" si de false probleme; emotivitatea creşte, atenţia se fixează asupra detaliilor apoi se destramă, simpla realitate e percepută ca un munte, o nesfârşită succesiune de munţi. sistemul nervos se încordează, sistemul psihologic se dereglează si totul pe măsura....

Viaţa devine o problemă imensă, percepută prin ochelari de cal, protectori; fiinţa bolnavă proiectează o lume din ce în ce mai bolnavă.

Simţurile ei saturate nu văd, nu pipăie, nu aud decât conform unor criterii pe care ea crede că le alege dar care de fapt îi sunt impuse din afară. Abrutizarea ţine adeseori loc de odihnă. Şi ce rămâne? Un automat pe jumătate omenesc, trepidant şi telecomandat? Iar consumul de pilule, tranchilizante, excitante, aceste cămăşi de forţă chimice, creste din an în an, în chip neliniştitor. Iar violenţa îşi extinde imperiul asupra conştiinţelor, iar spaima tulbure faţă de incertitudini se întinde insidios în spirite. O simplă pană de curent generalizată este de ajuns pentru a arăta fragilitatea civilizaţiei noastre — care e muritoare, ca şi oricare alta. Nu se pune aici problema de a-i intenta procesul; orice epocă trebuie să fie interesantă pentru a trăi, şi noi avem norocul să ajungem la o cotitură a istoriei; dar trebuie să rămâi lucid,conştient de limitele sistemului.Toată lumea visează la fericire. Totuşi „nici o societate nu e în măsură să ne-o ofere, fiindcă noi înşine nu ştim în ce constă. Şi dacă din întâmplare putem ajunge Ia ea, o facem prin noi înşine", ne aminteşte Thierry Maulnier.

întemeietorul semanticii generale, Korzybski, spunea acum aproape 30 de ani că „demersurile noastre nervoase suni copiate după acelea ale anima­lului. La om, reacţiile nervoase de acest fel duc la stadiile patologice şi fără posteritate ale infantilismului în general, public sau privat... Si cu cât o naţiune sau un neam sunt mai dezvoltate din punct de vedere tehnic,cu atât sistemul lor tinde să devină crud, fără îndurare, prădător şi comercializat... Toate acestea fiindcă gândim în continuare ca nişte animale şi nu am învăţat să gândim în mod substanţial ca nişte fiinţe omeneşti".

Toate spiritele luminate abundă în acest sens, şi înainte de a vrea să devii supraom ar trebui sa înveţi cum să devii om: 80% din creierul nostru nu funcţionează; silent zone spunea Einstein.

Şi atunci?

Conform cuvintelor lui Blake şi ale lui Huxley, trebuie să „curăţăm uşile percepţiilor", în explorarea vastului si misteriosului univers al potenţialităţilor omeneşti, marii artişti, vizionarii, unii mistici au jucat rolul de pionieri... Pe acolo pe unde au mers ei pot trece şi alţii. Cu toţii dispunem, virtual, de puteri nelimitate. Modurile de conştiinţă diferite de conştiinţa trează normală {acele stări de realitate neobişnuită despre care vorbeşte don Juan, vrăjitorul yaqui iniţiator al lui Casianeda) sunt la îndemâna oricui ştie să aplice stimulii necesari. Nu trebuie decât să străpungem o breşă în zidul viziunii noastre obişnuite si să privim în jur cu ceea ce filosoful Platon numea „un alt fel de a vedea, aflat la îndemâna tuturor oamenilor, dar de care foarte puţini se slujesc".

Să risipim negura mentală, să străbatem ceaţa care ascunde infinita bogăţie a realităţii, să ne ascuţim cele cinci simţuri pentru a dezvolta nenumărate altele... Vorbim mult despre libertate, dar cine e liber, şi liber faţă de ce? De a fi sau de a părea?

Răspunsul vrăjitorului yaqui don Juan:

„Nu. Ca să vezi trebuie să înveţi a privi lumea într-un alt fel... Fă astfel încât fiecare dintre faptele tale să devină ultima ta bătălie pe pământ, doar în asemenea condiţii faptele tale îşi vor dobândi adevărata putere. Dacă nu, cât timp vei trăi, vor rămâne faptele unui timid... Frica ne împiedică să examinăm si să exploatăm ceea ce ne revine în calitate de oameni."

Pentru conştiinţa aşa-zis normală, lucrurile sunt văzute conform etichetei lor verbale. Un copac este un copac; frumos exemplu de omogenizare. Or, sub raport biologic, ceea ce tinde spre omogen se îndreaptă spre moarte; ceea ce tinde spre eterogen, spre diferenţiere, se îndreaptă spre viaţă. Nu există, în întreaga creaţie, vreun copac asemănător altuia. Sunt diferiţi, chiar provenind din aceeaşi familie ori specie. Sunt vii. Modul nostru de a-i considera, de a-i defini, ne ucide spiritul. Duhneşte a moarte.

Mă apropii de un copac, de o floare, de o frunză, O creaţie originală mi se desfăşoară în faţa ochilor. Şi dacă, în această clipă, îmi lipesc ochii de un microscop sau de un aparat cu raze X, se petrece şi altceva. Copacul a dispărut, rămâne un flux al vieţii, o mişcare....

Dar nu e nevoie de microscop ca să vezi. Infinite circumvoluţiuni şi asperităţi ale scoarţei, materie a lemnului, fluvii de sevă... Insecte, crisalide, rădăcini, pământuri, ape... Arbore, unde eşti?

Ochii albinelor şi ai muştelor pot primi peste două sute de impresii diferite pe secundă, adică de zece ori mai mult decât ochii omeneşti. Cum văd ei copacul şi floarea ?

Relativitatea nu se limitează la formula E = mc2 : energia, sau frecvenţa vibraţiilor, este egală cu masa înmulţită cu pătratul vitezei luminii. Definiţie a Cosmosului? Macrocosmos sau microcosmos? Şi copacul este relativ. Ca tot restul. Absolut tot restul, inclusiv noi înşine. „Un trandafir e un trandafir numai fiindcă omul îl defineşte ca atare; fără om, ar fi doar o schemă de vârtejuri energetice” (E. H. Shattuh).

10 Sfaturi de la Buddha...

Printre multele sfaturi luminate oferite de maretul Buddha, se numara si acestea de mai jos, insotite de o interpretare (si nu e singura lor interpretare). Sper sa va fie de folos, in orice domeniu al vietii.

1. Un caine nu e considerat un caine bun pentru ca e un latrator bun. Un om nu e considerat un om bun pentru ca este un vorbitor bun.
Ceea ce facem nu este mereu la fel cu ceea ce gandim sau cu ceea ce simtim. De aceea nu trebuie sa judecam pe cineva doar dupa faptele sale, si sa ratam sa vedem intreaga persoana.
2. Misiunea voastra este sa va descoperiti lumea voastra si apoi, din tot sufletul, sa va dedicati ei.
Destul de des dam insemnatate doar unei parti a experientelor traite si ne oprim de la a cauta o intelegere mai profunda a vietii. E important insa sa ne gasim Lumina interioara si sa luminam cu ea aura de negativitati care ne impresoara. Nu cauta Lumina in exterior. Cauta Lumina in tine si cu ea Lumineaza in jur.
3. Calea nu e spre Cer. Calea este in inima.
Calea spre Rai, vise, realizari este spre inima, in interiorul vostru, nu spre o parte exterioara, sau in vreo forta divina exterioara.
4. Tu, la fel ca oricare din intregul Univers, meriti iubirea si afectiunea ta.
Avem obiceiul sa spunem cat de multa atentie sau cat de putina "merita" o persoana, dar trebuie sa intelegem ca iubirea trebuie data fara nici o retinere sau fara criterii de departajare. Ceea ce oferim altora, ne oferim mai intai noua.
5. Nu vei fi pedepsit pentru furia ta, vei fi pedepsit de furia ta.
In momentul in care noi traim sentimente neplacute, ura, furie sau altele, trebuie sa ne gandim la efectele asupra sufletului nostru mai intai si de asta sa ne ferim, nu de organe exterioare care ne pot pedepsi. Ganditi-va ca pentru a ura pe cineva, mai intai noi simtim ura aceea si deja ne-a otravit, inainte sa ajunga la celalalt.
6. Pentru a trai o viata pura si altruista, nu considera ceva ca fiind al tau in mijlocul abundentei.
In momentul in care noi declaram ca suntem proprietarii unui lucru e ca si cum am spune ca Universului ii lipseste acel lucru. Dar renuntand la ideea de a cautat proprietati personale, ajungem sa acceptam abundenta infinita care este disponibila oricui.
7. Sa fii lenes este o cale scurta catre moarte si sa fii perseverent este o cale catre viata; oamenii prosti sunt lenesi, oameni desteptii sunt perseverenti.
Se spune ca e mai bine sa faci ceva si sa gresesti, decat sa nu faci nimic. Orice greseala e un semn ca putem invata, pentru ca pe viitor sa nu mai facem la fel.
8. Un vas se umple strop cu strop.
Lucrurile se implinesc pas cu pas, nu peste noapte. De aceea fiecare clipa, fiecare moment trebuie trait pe deplin constient, pentru ca acel strop sa se transforme intr-un curent si apoi raul sa poata curge spre destinatia sa.
9. Exista doar doua greseli pe care cineva le poate face pe calea spre Adevar; sa nu mergi pana la final, si sa nu incepi.
Odata inceput acest drum, trebuie dus pana la final... altfel nu-si are rostul. Insa daca nu incepi, nu vei descoperi ca pana si cea mai mica actiune poate da nastere unui mic potential.
10. Piciorul simte piciorul cand el simte pamantul.
Se intampla sa nu vedem in profunzimea lucrurilor pana nu ne scufundam noi insine acolo, in special cand e vorba de lucruri care nu merg cum ar trebui. Ceea ce ne opreste sa ne vedem adevarata putere si adevaratul potential e doar absenta unui impuls care sa ne faca sa vedem asta...si acest impuls poate asteapta sa facem primul pas, pentru a se ivi.